NEVOIA DE IDOLI

idol1

Dumnezeu a asezat în sufletul oricärei fiinte umane un spatiu în care sä se regäseascä iubirea Sa pentru noi si un loc în mintea noasträ în care a pus näzuinta pentru viata vesnicä, aläturi de Creatorul säu.
Indiferent de epoca istoricä în care omul a träit, de educatia sa, de cultura sa, de locul unde si-a desfäsurat viata, el a avut înscris în genomul säu Legea lui Dumnezeu si chiar dacä nu a numit-o astfel, a fäcut din pornirea inimii faptele ei bune.
Alterarea moralä a omului, a condus la alienarea lui fatä de Tatäl Ceresc. Nu Dumnezeu, l-a päräsit pe om, ci omul s-a ascuns de Dumnezeu! (Geneza 3,8)
De când Creatorul se plimba în räcoarea diminetii prin grädina Eden, povestind lucruri nemaipomenite cu primul uman, au trecut vremuri multe în care o lume, s-a dus înecatä de un Diluviu, iar aceasta, a noasträ, este pe punctul de-a dispare mistuitä de foc! Toate aceste rele din cauza omului si a idolilor säi…
Eva, s-a lasat fascinatä de catre arätosul, siretul si limbutul sarpe, l-a idolatrizat si l-a ascultat cälcând porunca Domnului… Adam, inventatorul feminismului luciferian, si-a ascultat perechea cäzând vräjit în neascultare si moarte. N-ar fi fost mare lucru, dacä fapta lui nefastä ar fi avut influentä doar asupra lui si a femeii sale, dar el ne-a condamnat pe toti la moarte, inclusiv pe Fiul Omului!
Istoria biblica e plină de acte de trădare din partea omului în relația sa cu Dumnezeu. De la vițelul turnat, la câteva zile după plecarea lui Moise, pe munte, pânä la uciderea lui Isus si vremurile prezente, când lumea nici măcar nu mai știe cine este Dumnezeu, oamenii l-au vândut pe adevăratul Creator, pentru lucruri ordinare ori iluzii precare. De ce asta? Pentru cä omul în momentul în care s-a atins de Satana, a ajuns robul näravului universal: răzvrătirea! Aceasta este moștenirea lăsată de primii noștri părinți…
Nefericirea noasträ este constantä fiindcă îndepărtându-ne de Creatorul nostru, împotrivitorul cautä sä pună stăpânire pe locul desțelenit din sufletul nostru și astfel ajungem sä iubim, nu pe Dumnezeu, ci niște închipuiri, erezii și falsitati iar prin asta îl iubim pe Satana însusi.
Pe Domnul, înșelăciunile noastre nu-l iau pe nepregatite în nici un moment și pentru asta, El ne-a dat porunca:

“Sa nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfätisare a lucrurilor care sunt sus, ìn ceruri, sau jos, pe pämânt, sau în ape sub pämânt.”

 

Când închinarea la idoli devine obicei ori tradiție, ecleziasticä atunci stäm in fata unei razvratiri organizate împotriva poruncii Domnului, având tacticä și strategie, menită sa convertească mințile a milioane și milioane de enoriași, de fideli, spre orizonturi sträine. Primul in istoria de după Potop, care a organizat in mod deliberat, cu strategie, împotrivirea la adresa lui Dumnezeu, a fost Nimrod, fiul lui Cus, cel care s-a dat pe sine și ideea sa drept idol, ajungând sa inducă mesajul sau la întreaga rasa omeneasca din acele timpuri. Dumnezeu, nu îngăduie mult timp răzvrătirea. O distruge. Singura excepție a fost Adam și Eva, dar cu ce consecințe dureroase pentru El!
Civilizația dinaintea potopului, a dispărut probabil datorită faptului cä răutatea oamenilor a ajuns atât de sus încât a gadilit norii și a scurmat în adâncurile pamantului, dezlănțuind furia zagazurilor acestora care i-a luat și inecat. Din tot neamul acela de oameni care a trăit atunci, aplicând cresterea exponentialä ar rezulta câteva zeci de milioane de oameni, doar unul, unul singur a fost gäsit cu temere de Dumnezeu: Noe! Restul, au fost niște împotrivitori, răzvrătiți și trădători ai Dumnezeului cel Înalt. S-au iubit pe sine, mai mult decât pe Făcătorul lor!

Nevoia de idoli in viața omului este, așa cum am arătat mai înainte o necesitate fiziologică: eliminându-L pe Dumnezeu, din viața sa, spațiul rezervat Lui, în străfundul sufletului, trebuie umplut cu ceva care sä-i compenseze aceasta imensa pierdere. Pentru asta avem în panoplia eresurilor miliarde de idoli: la alegere pentru fiecare!
Fie ca sunt dumnezei închipuiți, fie “sfinți”, prooroci, mesageri, obiecte, oase, statui, picturi, locuri, arbori, pietre, peșteri, stânci, apariții, persoane, cărți, idei, proiecte, obiceiuri etc., idolii sunt prezenți in viața oamenilor producând eroziunea spiritualä necesarä ca omul sä cadä în desuet și nenorocire.

Inventiile acestea satanice ating paroxismul când oamenii devin atât de stăpâniți de fixismul lor încât sunt capabili sa-și facă rău lor însuși ori celor din jurul lor pentru “apărarea” idolului de influente pe care ei le considera nefaste și denigratoare. Aceasta stare de alienare psihică poarta numele de fanatism religios sau misticism. In spatele unei astfel de psihoze, locuiește Satana. Un fanatic, nu aparä nimic ci doar stricä, distruge și degenerează adevăruri. Ei sunt prädätorii care nimicesc sufletele! Uneori pot fi chiar lupi vegetarieni îmbräcati cu frunze de soia…

Cä sunt dumnezei de duminicä, de sâmbăta, de vinerea ori din ani în paști, de fotbalisti imbecili sau muzicanti scârnavi, idolii sunt stăpânii minții noastre. Coabitarea lui Dumnezeu, cu astfel de imagini este imposibilä iar cel care încearcä o astfel de uniune aduce un afront naturii divine sävârsind un sacrilegiu. Omul rămâne un abandonat înecat în propria mizerie spirituala și chiar dacă dacä într-un moment al vietii va cheama numele Domnului, acesta îl va lepăda ca pe un necunoscut.
„Dar El, drept räspuns, le-a zis: Adevärat vä spun cä nu vä cunosc!” (Matei 25,12)
Dintre toate relele și viciile, închinarea și slujirea la idoli este păcatul care degradeazä sufletul cel mai tare. Te face sä crezi si sä nädäjduiesti în ceva care nu existä. Dezamägirea aceasta va fi uriasä!
Iar dintre toate formele de idolatrie pe care ni le-a inventat Satana, una este cea mai înselätoare: aceea care vine în spatele credintei, se instaleazä în mintea credinciosului ghidându-i crezul dar întunecând prezenta adeväratului Dumnezeu! Acest credincios va avea întotdeauna alte prioritäti în inima sa si în mod paradoxal slujeste altui stäpân decât Dumnezeului adevärat. Aceastä axiomä poartä denumirea de înseläciune finalä, fiind aceea întruchipatä de Satan transformat într-un înger de luminä…
Pare incredibil dar este adevärat! Subtilitatea sarpelui este atât de perfectionatä încât poate însela chiar si pe cei alesi…
Vedem astäzi mii de credinciosi „vräjiti” de câte un pastor carismatic, alte zeci de mii cuceriti de vreun evanghelist a cärui retoricä iese din tiparele limbii de lemn cu care ne-au biciuit întelepciunea din generatie în generatie, cei pusi acolo sä ne îndobitoceascä, sä ne adoarmä si sä ne umble în voie prin buzunare, ba chiar milioane de enoriasi fascinati de mesageri, profeti sau reformatori de toate celea si care au uitat sä deschidä Scriptura cu anii dar cunosc citate întregi din „lumina cea micä” a unor scrieri cel mult devotionale.
Fanaticii reformei sanitare sunt obsesionati cu bolile animalelor din aceste timpuri finale, consumul de alimente vegetale transgenice sau procesate devenind fetisul lor zilnic, färä sä accepte faptul cä acestea sunt la fel de toxice pentru organism ca si produsele din carne industrializate! Optiunea hranei vegetale negätite, în stare crudä, cu adevärat beneficä pentru sänätate, nu este o alternativä pentru acestia, obsesia lor fiind doar scrierea „inspiratä” gen Divina Vindecare si alte compilatii asemänätoare ca de exemplu Dietä si Hranä. Prin fanatizare, astfel de lucräri au devenit „reforme sanitare” si asezate prin un se stie ce fel de „viziune” ca „brat al îngerului Al Treilea”, idiferenti la succesiunea temporalä a soliilor Apocalipsei. Acest fel de idolatrie se reflectä excelent de bine în asa-zisele Centre de Sänätate AZS, care sunt de fapt surse de negoturi pentru smecherii de pe treptele superioare ale piramidei si nicidecum un mod de tratament alternativ. Ca este așa, priviți prețurile de internare comparativ cu salariul mediu din Romania!
Sä vedeti, pânä unde le ajunge ipocrizia! În fatä, te îndrumä sä te tratezi cu fierturä de orez în Centrele de Sänätate si sä împlinesti „reforma sanitarä” dar pe la spate, te trag de mânecä sä cauti chimioterapicele, radioterapiile si alte veninuri în Spitalul Oncologic, prin care pretind sä „continue misiunea vindecätoare a lui Isus”… Acesti nenorociti fätarnici, n-au alt dumnezeu decât banul si trufia lor nemäsuratä!

Zecimea în bani a fost o inventie prin care s-a consfintit existenta unei tagme de smecheri ecleziastici numitä a pästorilor. Ellen White, a „vizionat” zecimea prin ochii unui vândut iezuit, Dudley Canright si astfel a transformat miscarea adventä într-un holding cu o structurä piramidalä, putred si corupt. Astăzi, am ajuns unul dintre membri de frunte al Consiliului Ecumenic Mondial și sub umbrela aceasta purtată de Vatican, biserica adventista și-a făcut din papa o icoana la care i se închina cu plăcere primind în schimb bune afaceri în domeniul sanitar și militar…
Ellen White este de mult timp idolul bisericii adventiste. Mulți dintre credinciosii cultului nici nu mai deschid coperțile Scripturii ci unica sursa devotionala sunt scrierile acestei “lumini mici”. Dacă ai lua in maini un Curier Adventist, de acum treizeci de ani, vei rămâne perplex de uriașă cantitate de citate, “eseuri”, lucräri, tratate care fac referința la scrierile acesteia și din care din nenorocire, strălucește … prin absentä, Sfânta Scriptura!
Generații și generații de credinciosi s-au educat sub scrierile acestea și li s-a inoculat ideea infailibilității acestei autoare încât astăzi este cu neputintä ca aceștia sa vadă mai departe de lungimea undei “luminii mici”. Vehementa lor, chiar violenta limbajului in “apărarea” scrierilor “profetice”, nu cunoaște limite și asta se vede cel mai bine în locurile virtuale de socializare ca Facebook, de exemplu, in care am întâlnit extreme blasfemice gen : “Slävitä sä fie Ellen White!” ori blesteme și sentințe infernale pentru orice muritor de rând care poate avea o opinie diferită!

Între evanghelistul panicard Andrei Oräsanu și pastorul paranoic Iacob Coman, Adevärul lui Dumnezeu suferä transformările necesare pentru ca acești protagoniști aflați la extreme, sä ajungă sa fie venerați și sa aibă fiecare partea sa de admiratori. Credinciosul admirator sau fanul mistic se desconecteaza de la izvorul Scripturii și se transpune în adularea persoanei, indiferent la mesajul transmis. Aceastä manipulare transcedentalä dä naștere la paradoxuri aberante: ca sä nu-și piardă sursa de câștig vulgar (zecimea) a acestor prosternați, șefii conferințelor și uniunii, acceptä orice bazaconie venită din gura răzvrătiților numiți și originali, inclusiv aceea de-a le spune de la obraz ca sunt niște mincinoși patentați!

 



Gura nebunului adevăr graieste! Credeti oare ca afirmația aceasta incendiarä, a deranjat pe cineva? Nu!
Stiti, de ce? Pentru cä cei de la Conferintä si de la Uniune sunt ticälosii, nenorocitii si orbii cultului! N-o spun eu, ci Sfânta Scripturä… Si chiar dacä s-ar gäsi vreunul dintre ei sä fie onest, tot nu-l poate trage de mânecä pe limbutul acesta närävas pentru cä amenintä cä pleacä si-si face singur bisericä! Îl vor urma vreo câteva sute de idolatrii iar biserica nu-si poate permite sä piarda atâta amar de zecime!

Cum am scris initial idolatria este päcatul care afecteazä psihicul. Este viciul ecleziastic transformator prin excelentä. Credinciosul, nu mai este copil a lui Dumnezeu, ci un orfan de Tatä rätäcind prin bisericä bätut de vântul îndoielii si înecat de furtunile trädärilor. Sä fim dar, împlinitori ai Cuvântului si nu amägiti ai cuvintelor! Asa sä ne ajute Dumnezeu!

 

Palau Solita i Plegamans (Bcn)
EScatrón (Zar)
Barcelona.
Nov.2019

NEBUNUL, BUFONUL SI MASONUL

Bufonul
Iacob Coman este înainte de toate un personaj controversat. Nu vrea sä fie original, el este original prin genomul säu în care genele psihicului i-au fost atinse de nu se stie ce fel de mutatie grea care i-a cauzat în viata de zi cu zi, manifestäri ciudate vecine cu nebunia paranoicä. Diferenta între el si Nabal e cä acela era un prost grämadä pe când Coman desi diliu, e smecher. Dar mai ales, oportunist. E unul dintre aceia care are în sine înäscutä combinatia toxicä de venal si mistic. În limbaj popular s-ar numi „omul dracului, îmbrăcat în sutana șifonată a popii”! Färä doar si poate, în comunitatea AZS Nazna (Mures), unde este pastor de curte boiereasca, orice român hâtru ar putea spune, cä „sacul si-a întâlnit petecul”! Imaginea aceasta vorbeste de la sine: bufonul, vorbind adunärii sub cenzura atentä a „bulibasei” Remus Benta. În spate se vede stilizatä buha masonä, reprezentând întelepciunea întunerecului, adicä a Marelui Arhitect al Universului, dumnezeul lor Lucifer! Mai sunt prezente si alte simboluri masone însä aceasta am descris-o si explicat-o în alte materiale.

În vremurile când era tânär si nelinistit, Coman oportunistul voia sä intre în tagma smecherilor profesionisti, adicä a pastorilor, simtul säu de täran särac dar viclean, orientându-l spre banul nemuncit si foloasele necuvenite venite din mâna celor cu capul sec si mâna largä. Se sträduia sä ajungä unul dintre cei care cu nerusinare se înfruptä din cei doi bänuti ai väduvei!
Smecherii mai mari de la Conferintä, nu-l doreau printre ei pentru simplul motiv cä era un smucit. Dar filozofia de viața a acestui farsor rebel, poltron si cabotin, incluia și un fel de ambiție numita datul din coate, motiv pentru care îl vedem aprinzând un foc strain pe altarul Domnului, scolindu-se la filisteni și pupându-le moastele ori vorbind în limbi drăcești pe la charismaticii mistici. Dacă tot avea impulsul învățării, mä întreb eu ca un neștiutor, de ce nu s-a făcut dascăl, ori medic sau arhitect!? Și tot eu îmi răspund: în oricare dintre profesiile acestea, cei din jur și-ar fi dat seama de afecțiunea care-l chinuie, paranoia. Dar ca pastor, i se permite sa spună orice! E un original, zic cei care dorm în adunări, chiar și atunci când le spune cu accentul sau de cläcas în șomaj: „Bai, sunteți niște prostaläi!” și îl aplaudä dându-i pălmuțe pe spinare… Chiar titlul predicilor sale vorbesc despre gradul de alienare psihică netratată la care a ajuns: „Câți șoareci ai în cap?”, „Ești om sau ești porc?”, „Mai lasä-mä Doamne, sä îți zic un banc!”, „Smecheras sau pocäit”, „Mor broaștele-n extaz” și multe, multe astfel de probe de alterare intelectualä pe care „adventistnazna” cel care promovează elucubrațiile acestui „maestru al minciunii” cum îl numea cineva de curând, „populează” YouTube cu osârdie. E și acesta un trepăduș de la curtea boiereasca a „nasului” Benta, masonul Clubului de la Roma, delincventul care a inițiat mega- afacerea Spitalului Oncologic Adventist din Tg. Mures, pentru folosul propriu și care-i țepuiește pe fraieri, cu promisiuni mincinoase.

Cert este ca „nasul” Benta, a pus vorba unde trebuie și l-a scos pe ghidusul Coman dintre icoanele ortodoxe și rugăciunile de la vecernie, vorbitul ìn limbi sub influența unui clonc de doftorie numita palinka, punându-l pastor bufon în feudul personal de la Nazna.

Mi-am luat timp sä citesc unele dintre poeziile lui Coman. Același limbaj fără noimä ca acela din predicile sale, fără sensibilitate și fără vreo transfigurare a sentimentelor, rece, aproape sec, nesărat. Cine-l numește pe Coman, poet, artist ori bard, e ori un semidoct ori e un ipocrit!

As fi nedrept sä afirm cä predicile lui nu conțin și mesaje educative. Spun educative iar nu de zidire căci zidirea, nu vine din gura nebunilor dar cele câteva sfaturi aproape frățești care se regăsesc uneori în strania logoree de la anvon, pălesc sub grozăvia unuia pe care l-am ascultat de la invitatul Coman, în emisiunea altui ciudat numit Edmund Constantinescu. Aici, vorbea năstrușnicul Coman despre libertatea perversiunilor sexuale în cuplurile de religioși, ca o forma de manifestare a libertății acordate de către Dumnezeu, omului („cä doar El a făcut și gura și…!”). Mai mult ca sigur cä individului îi lipsește mai mult de o doagä, ba chiar cred, cä nu i-au mai rămas decât cercurile bietului ins, cu formä de putinä!

In căutarea protagonismului pierdut Iacob Coman, deplângând moartea fostului suveran al României. Îmbräcat în ținuta de contopist în cancelariile ungurești de prin Evul Mediu, tembelul ästa se lamentează pentru pierderea a ceva ce nu a avut niciodată: un rege! Credeti oare cä pentru moarte Domnului, Regele regilor, s-a arătat vreodată atât de mișcat „monarhistul” de paie? Nu! Transformarea lui sufleteasca s-a produs, dar în sens invers: din rău, în foarte rău! Ca dovadä, cele prezentate mai jos!

Am primit zilele trecute o scrisoare din partea fratelui mai mare a lui Iacob, Alex. Acest om, cu sufletul greu de prea multă tristete, relatează niște fapte incredibile, demne mai degrabä de o șaträ de cocälari decât de o Casä de Rugăciuni. De fapt, comunitatea AZS Nazna, nu mai este demult o adunare de crediciosi, ci o clicä de lepädäturi masone! Citiți vä rog și minunați-vä:

Scrisoare 1Scrisoare 2Raspuns

Acesta este adevăratul Iacob Coman, cel care în criza paroxisticä a paranoiei de care suferä fără nici un fel de dubiu, a fost capabil sä cheme poliția în Casa Domnului! Desigur, nu a fäcut-o singur, ci sub obläduirea masonului Benta! Și pentru ce? Pentru o disputä pe care o are cu propriul frate! Acesta este pastorul chemat sä conducă turma credinciosilor de la Nazna? Päi, nu bine spune Scriptura, despre cäläuzirea nebunului?

Iacob Coman, într-un recital grotesc despre nici el nu știa bine ce, numai religios nu! Pentru el sărbătorirea Crăciunului ortodox, este același lucru cu misionarismul. O fi! Dar ecumenic…

Cei doi imbecili care l-au reținut pe bietul om într-un loc în care el nu voia sa fie, făcându-se vinovați de lipsire de libertate, un delict grav după Codul Penal, îmi sunt cunoscuți de când umblau cu mucii-n gurä și cu cheia spânzurată la gât. Sunt nepoții lui Benta și au acționat la porunca lui. Cu unul dintre ei m-am întâlnit virtual, acum câteva luni când scriam despre matrapazlâcurile unchiului, Bulibașa mason Remus. M-am convins atunci din ce fel de „material” e făcut, judecând după vocabularul buruienos și infect pe care mi l-a aruncat în fatä! Nu-i decât o potaie, o cotarlä maidanezä, päduchios și râios! Celălalt frate, poate fi diferit? Nu cred!

Fraților, trăim vremurile sfârșitului! Comunitati întregi, pastori, conferinte și uniuni se duc în împărăția Satanei… Luați aminte la ce vi se vorbește de la anvon dar mai ales cine vä vorbește! Nu va lăsați înșelați! De la unii, precum Iacob Coman, nu puteți primi decât deșertăciuni!

PS: Mai däunäzi am primit un fel de pledoarie de apärare pentru Coman, din partea unui manelist mistic apostat numit Cristi Predunä. Curvarul ästa, unul care furase nevasta unui om cumsecade îsi permite sä-mi trimitä reprosuri? Nu pot decât sä spun cä prietenii se fac dupä afinitäti asa cä „precum turcul si pistolul”! Aferim, curvarule!

Escatrón (Zaragoza), Vila Crizantema.

07/09/2019

LICHELE, TINICHELE SI ALTE RELE!

Vremurile pe care le träim sunt vremuri grele și rele. Unii le vedem si le simtim, atii le träiesc cu suferinta durerii în propria carne iar ceilalti, probabil cei mai multi deocamdatä, numai le anticipeazä, le väd de departe si se bucurä în sine pentru cä pe ei nu-i atinge…
Cei care conduc destinele lumii în mod vremelnic, au o strategie numitä divide et impera, un fel de joc de marionete prin care societatea se înfruntä cu sine, färä sä stie de ce ori pentru ce. Aceastä tacticä diabolicä are origini oculte fiind aceeasi prin care Lucifer a fragmentat „stelele” Cerului, îngerii lui Dumnezeu, înversunându-i unii împotriva altora el însusi näzuind la pozitia înaltä a dumnezeirii. Desi aparent, unii lideri mondiali fac lucruri bune si pe placul societätii, în realitate ei cântä aceeasi partiturä în marea Conspiratie Universalä.
Sä întelegem bine. În gradina Edenului, când Sarpele o însela pe Eva, el nädäjduia ca Dumnezeu, în mânia Sa împotriva neascultärii sä-l nimiceascä pe om, putând aräta Universului cä prin neparticiparea sa în marea operä a Creatiei, aceasta are sincope, inperfectiuni. Când si-a dat însä seama cä Fiul lui Dumnezeu va muri pentru salvarea omului, a înteles cä sentinta lui capitalä era deja semnatä. Ultima lui carte în jocul marii Conspiratii ar fi punerea în ridicol a venirii Domnului Isus. De aceea va încerca sä imite acest magnific eveniment fäcându-se el însusi lumina, târând in acest farol toată omenirea inclusiv pe fiii lui Dumnezeu. Dar înainte de asta, va face ca vremurile sä-și plângă de milä, omenirea toatä va fi cuprinsä de o disperare de moarte, o crizä färä precedent în istorie va face ca lumea sä dea buluc sä-si punä pe mânä ori pe frunte semnul care le va permite sä supravietuiascä într-o lume demoniacä.

descarga (1)

Într-o lume cuprinsä de o panicä globalizatä, în aparentä färä remediu, omenirea se va läsa târâtä în cea mai mare înseläciune a tuturor timpurilor: pacea si siguranta relativä din spatele semnului fiarei! Credeti cä intereseazä pe cei care gestioneazä acest artefact cä tu esti pästrätor al Sabatului, al duminecii ori al vinerii de vreme ce tu însuti vei cere aplicarea lui ca sä träiesti? În momentul în care tu, bun crestin si împlinitor al Cuvântului divin, silit de împrejuräri groaznice, te vei duce sä ceri sä fi „inoculat”, deja mintea ta începe sä fie manipulatä, condusä si controlatä. Ai dobândit posibilitatea sä-ti cumperi cele necesare subzistentei, copiii au ce le trebuie, bolnavii casei au medicamente, ai cäldurä, te poti lumina, träiesti! Dar pretul? Vei merge în continuare Sabat dupä Sabat, în comunitatea ta si vei spune cu enfazä cä esti „bogat, nu duci lipsä de nimic” dar nu stii cä te-ai transformat în Iuda, un trädätor… Unii asa zisi profeti, ori mesageri cum s-au autodenumit, au scris despre semnul fiarei ca fiind duminica. O zi. Prima zi a säptämânii. Eu citesc Apocalipsa si nu mä dumiresc! Scrie cä semnul fiarei va fi pus (asezat, implantat, inoculat etc) pe mâna dreaptä ori pe frunte. Firesc, te întrebi cum poate fi pusä duminica pe mânä ori pe frunte? Imposibil, nu? Sau mä întreb cum marii bärbati ai credintei, reformatori si martiri pästrätori ai duminecii care au trecut la odihna vremelnicä cu marca fiarei pe „mânä ori pe frunte”, la înviere vor fi gäsiti întinati în vreme ce o lichea clontoasä, dus la bisericä sâmbäta, va lua coroana mântuirii? Acum, întreb: cine esti tu, cel care te numesti mesager al Domnului, sä te faci judecätorul credintei cuiva? Cum poti spune, cä într-o „viziune” ai väzut în Cer pe cutare si cutare în vreme ce altii, la care te asteptai sä fie acolo, nu erau? Nu crezi cä esti prea mic (ä) pentru ca Domnul sä-ti fi fäcut cunoscute aceste adeväruri pe care nici Avraam, nici Moise, nici Daniel, nici Petru, nici Pavel si nici chiar Ioan, ucenicul iubit, nu le-au cunoscut!?

Satana ne-a divizat. Societatea noasträ este împartitä. Aceia care gäsesc de buni pe cei care sunt sodomiti îi condamna pe ceilalți care mai păstrează valorile morale, Vedem planul Kalergi în plină desfășurare, violentele islamice înflorind în chiar inima Europei iar cei care ar trebui sä vegheze la integritatea și siguranța noasträ ne vorbesc și ne amețesc cu povesti despre confluența civilizatiilor. Feminismul, fanteziile despre schimbările climatice, politicile neoliberale aduc învrăjbirea societății. O societate împărțită este o prada usoarä pentru potentatii Noii Ordini Mondiale. Ne manipuleazä si ne controleazä. Practic, nu mai avem nici identitate si nici intimitate. Suntem numere între miliarde iar viata noasträ, o carte deschisä pe care o poate citi oricine. Chestiuni precum „protectia datelor personale” sunt minciuni gogonate. Asa ceva nu existä. Ochiul care toate le vede, de acolo din vârful piramidei, ne vigileazä orice spunem, scriem ori citim. Chiar si gândurile ne sunt spionate. În aceastä lume digitalizatä, când satelitii citesc fiecare palmä de pämânt, era GPS-ului si a dronelor, nu-i asa cä e ridicol sä-ti imaginezi fugi, ascunderi si prigoane despre care atât ne-au ametit „scrierile profetice”?

drones

În anumite scrieri „profetice” suntem îndemnati sä ne facem bocceaua si sä ne cäutäm refugiul prin päduri atunci când va începe prigoana împotriva poporului lui Dumnezeu. Citesc si recitesc istoria crestinismului si descopär de fiecare datä cä au existat vremuri crude pentru copiii credintei: în Imperiul Roman, perioada albigenzilor, Inchizitia, politicile interbelice, în timpurile tortionarilor comunisti sau tärile închise din vremurile noastre precum China, Coreea de Nord, tärile arabe etc. Dar citesc Sfânta Scripturä si nu gäsesc nici o aluzie asupra constrângerilor fizice din timpurile sfârsitului. Toate acele tinichele tehnologice capabile sä-ti citeascä din spatiu ora de la ceasul de pe mâna fac imposibilä orice nädejde de evadare din închisoarea Noii Ordini Mondiale… Basmele nu fac räu la nimeni atâta vreme cât nu cad pe mâna habotnicilor sau a… manipulatorilor! Aici se transformä în otravä duhovniceascä!

Dar lichelele manipulatoare îsi au locul lor în bisericä fäcând parte din marea masä a cozilor de topor pe care stäpânii lumii le au peste tot. Cu ajutorul lor Vaticanul a terminat cu Reforma si prin intermediul lichelelor îi controleazä pe neoprotestanti fäcând ca lumea bisericilor sä fie împärtitä, divizatä si evident, manipulatä. Iezuitii, vârful de lance a tuturor relelor pämântului, maestri incontestabili ai mânäriilor cele mai blestemate, au racolati multi pastori, colaboratori necesari în procesul miscärii ecumenice. Aici trebuie arätat cä Augustin Bea, cardinalul care este socotit pärintele acestei miscäri sataniste, s-a arätat tolerant cu sodomitii si cu feministii. douä rele pe care le vedem înflorind astäzi în bisericä.
Subtilitatea finä a înselätoriilor ecleziastice au dus la introducerea treptatä a traditiilor pägâne în bisericä. Pe cine mai deranjeazä dacä Ted Wilson, imitat îndatä de lichelele de pe la Uniuni si Conferinte, transmit mesaje de Cräciun si Paste (evident catolice!), din decoruri fals crestine? Pe foarte putini! Am devenit parte din marea familie ecumenicä. Între traditiile bisericii se încadreazä si basmele „profetice”. Despre un popor puternic, antrenat în ale supravietuirii în conditii extreme potrivite vremurilor marii strâmtoräri. Am fost martorul ocular al unei enorme erori mistice. Am cunoscut pe cineva fäcând mari acumuläri de coji de pâine uscatä, în saci, ca rezervä pentru vremurile de prigoanä luând de bune anumite texte din „profetii” de doi bani! Vedeti unde poate duce manipularea? Oare nu Domnul îngrijeste de nevoile copiilor Säi?

untitled

Decorul pägân din biroul lui Ted Wilson, cu ocazia transmiterii mesajului Cräciunului catolic. Lumânäri si lumânärele, globuri si globulete, minciuni si minciunele. Aceasta este manipularea iezuitä a lichelelor care au vândut biserica ecumenismului mundial.

maxresdefault

Cu aceeasi ocazie, consoarta lui Ted, transmitând si ea mesajul säu având acelasi decor, ba încä aici se vede în mod deslusit, peste umärul säu stâng diorama pur catolicä, a nasterii Domnului, realizatä cu päpusi din ceramicä. Pe aceastä femeie, cine a ales-o ceva si ce reprezintä ea în bisericä? Oare ei nu-i porunceste Apostolul Pavel sä tacä? Aici se vede influenta feminista în bisericä care a început cu Ellen White si se va sfârsi cu lesbiene la anvon. Aceastä fiintä are un salariu de o sutä de mii de dolari anual dar nu se stie pentru ce! La asa sumä, mie mi se pare normalä fata de fericire pe care o are…

Tot lichelele au fäcut posibilä aparitia organizatiei cercetäsiei care nu este altceva decât o imitatie a celei de Boys Scouts, o inventie fäcutä la sugestia iezuitilor de cätre un militar catolic cu scopul de-a recruta vârfuri pentru scolile Ordinului. Toti aceia care sunt angrenati în aceastä uriasä si mincinoasä manipulare pseudocrestinä, se bucurä de salarii grase, plätite din zecimea înselätoare pe care gasca smecherilor ecleziastici o pretind poporului. Atârnarea de cravate si de tinichele în piept, se face imitând aceiasi Boys Scouts.
Tineretul este învätat aici despre orice alt lucru decât Scriptura. Pe primul loc sunt tehnicile de supravietuire pentru timpurile marii crize preluând aceeasi fantezie a fugii si supravietuirii la care face referintä Ellen White, dar si acelea de autoapärare si instructie militarä. Pretextul de-a disciplina tineretul este absurd. Altul este scopul: acela de-a fi supus si de-a asculta orbeste de ordinele superiorului. Si au succes pentru cä mintile tinere sunt mai usor de manipulat si îmbolnävit. Nu aduc nimic bun toate acele tabere de instructie în vietile tinerilor!
Priviti cu atentie în jurul vostru. Nu-i asa cä-i plin de lichele? Îi recunosti usor dupä zgomotul tinichelelor atârnate de coadä dar cum dormim adânc somnul credintei nu ne mai deranjeazä zgomotul si nici chiar mirosul de pucioasä…!

Palau Solitá i Plegamans,
Barcelona.
16/08/2019

 

TED WILSON SI LIMBAJUL SAU OCULT

Ted Wilson este în multe privinte un personaj controversat. El este ìnainte de toate omul jumätätilor de adevär, a „perlelor” cu valoare de märgicä de sticlä ordinarä, a cuvintelor duplicitare si a expresiilor cu rezonantä limitatä. Întrevistat, nu a vrut sä räspundä nimic asupra implicärii bisericii AZS, în marea familie ecumenicä mondialä, nu a vrut sä räspundä întrebärii asupra apropierii periculoase de biserica catolicä si a traditiilor sale pägâne si nici despre negoturile tulburi pe care departamentul financiar a Conferintei Generale, le are cu organismul similar de la Vatican.
Färä îndoialä Ted Wilson, ca si multi dintre cei din clanul conducätor de la Conferinta Generalä apartin unor organizatii tenebroase care numai crestine nu sunt. El, în special, apartine unei dinastii Illuminatis care , începând cu tatäl säu Neal C. Wilson, a aliniat biserica AZS la politica de exterminare globalä. (Nic Samojluk – „Crime en Paradise”).

Masoneria este o organizatie ocultä de sorginte satanistä care îsi are rädäcinile adânc înfipte în scrierile kabbalistice si învätäturile magice din Egiptul Antic. Aura sa de modernism si de rebeldie împotriva orânduirilor sociale ascunde de fapt un puternic sentiment anticrestin, desi motorul lor central este din 1776, ordinul iezuit. Dar sä nu uitäm ca filosoful si teologul iezuit Teilhard de Chardin, a fost pärintele miscärii luciferiene New Age, teologie care stä la baza Noii Ordini Mondiale. Si tot un iezuit, Augustin Bea a „inventat” Miscarea Ecumenicä Mondialä, aceea care vorbeste despre „fracasul de la cruce” si despre rescrierea altei „biblii”!
Deasupra masoneriei ordinare, se aflä ordinul Illumintilor din care fac parte elitele mondiale. Asa cum masoneria este organizatä pe grade de întelegere sau cunoastere a „adevärurilor” luciferiene, tot astfel piramida Illuminatilor, cu cele 13 trepte ale desävârsirii satanice adunä sub mantia neagrä a apostaziei iezuite, pe potentatii lumii.
Trebuie înteles cä puterea banilor ori influenta exercitatä în societate asigurä un nivel ori altul pe treptele piramidei ordinului secret. Doisprezece trepte sunt rezervate umanilor, treapta ultima, ochiul care toate le vede îl reprezintä pe Lucifer în persoanä! Sä nu credeti cumva cä interpreti faimosi ca Lady Gaga, Miley Cyrus, Katy Perry ori actori celebri ca Will Smith, Angelina Jolie, Brad Pitt sau sportivi de renume ca Neymar, Cristiano Ronaldo, Lionel Messi ar fi illuminati. Nuuuu! Acestia sunt marionetele ordinului care transmit marilor mase semnale si mesaje oculte, subliminale, prin care acestia manipuleazä societatea si individul. Toti acesti faimosi care ne vräjesc prin muzicä sau prin spectacole au ajuns în vârful celebritätii mondiale prin intermediul si vointa ordinului ca sä-i slujeascä intereselor oculte. Cale de întors din aceastä „aventurä” a faimei, banilor si puterii, nu mai existä pentru nimeni. Doar moartea… De cele mai multe ori „accidentalä”! A lor sau a familiarilor! (Vezi marturia lui Jim Carrey).
Toate socetätile secrete au dezvoltat un limbaj al semnelor, necunoscut celor dinafarä. Acele semne vorbesc despre faptul cä interlocutorul apartine unei organizatii ori alta, starea de spirit din acel moment, o cerere, un mesaj etc.
În fotografiile de mai sus îl vedem pe Ted Wilson fäcând cu mâinile semnul piramidei Iluminatilor.

Câtiva dintre conducätorii de state si guverne actuali fäcând semnul piramidei Iluminatilor. Sunt obligati de cätre ordin sä arate când sunt în public cärei organizatii apartin. Aceste persoane, inclusiv Ted Wilson sunt situate pe treapta a 9-a, a piramidei puterii mondiale.

Primul „test” al illuminatilor în vederea determinärii calitätii de „camarad” al interlocutorului este strângerea mâinii. Aceasta se poate face normal, amical si oarecum necesar în toate întâlnirile. Strângerea mâinii într-un anume fel determinä recunoasterea „fratelui”, fie mason, fie iluminat. Trebuie mentionat cä astfel de practicä îsi are originea în secretismul ordinului militar iezuit, fiind inventatä de cätre Ignacio de Loyola, seful lor suprem ca o formä de recunoastere a membrilor säi secreti. Salutul mason a lui Ted Wilson din fotografia de mai sus nu dä loc la nici un fel de îndoialä. Acest tip de salut se numeste Tubalcain. El apartinei elitei mondiale a illuminatilor, cätärat acolo cu ajutorul nostru, a oilor proaste, care doar behäim în vânt si-i umplem buzunarele cu o zecime nebiblicä!

Mai jos expun tipurile de strângeri de mânä masone si illuminati ca si semnificatia lor în „traducere” într-un limbaj comun si universal.

images

„Biblia” Illuminatilor pe care inclusiv Ted Wilson trebuie sä o citeascä si sä o învete. În acest manual sunt expuse toate „învätäturile” pe care Marele Arhitect al Universului, adicä Lucifer, le oferä discipolilor säi. Dar trebuie stiut cä numai persoanele aflate pe treapta a 12-a, a piramidei participä în mod direct la întrunirile cu Lucifer în persoanä. La aceste întâlniri se fac sacrificii umane. În general bäietei de pânä la opt ani. Acesti monstri sunt puternicele familii Rothschild, Rockefeller, Carnegie, Du Pont, Astor etc., si evident papa!
Restul sunt niste executanti fideli ai planului illuminatilor de-a rästurna conducerea socialä stabilitä la Creatiune de cätre Dumnezeu si instaurarea unei lumi sodomite, färä prezenta lui Isus Hristos, cel care si-a dat viata pentru omenire, sub dominatia terorii si a mortii vesnice. La aceasta pune umärul si „onorabilul” Ted Wilson si ai lui!

Palau Solitá i Plegamans (Barcelona)
26/07/2019

NUNTI, BOTEZURI, CUMETRII SAU DESPRE NERUSINAREA SMECHERILOR ECLEZIASTICI.

Am postat acest video ca pe o mosträ de nerușinare și ipocrizie care ne caracterizează pe toți și pe fiecare dintre noi. Däm din gurä și ne lăudam cu iubirea noasträ pentru Domnul și pentru aproapele nostru dar la proba unui examen real demonsträm ca suntem corigenți la eticä și mai goi de sentimente ca o bäiscä uscatä. Plătim zecimea din care îngräsäm protipendada bisericii, däm daruri pentru tot felul de lucräri „benefice” de care se bucurä putini, strângem donatii (la care ne obligä!) pentru spitale oncologico-masonice dar la amärâti le däm cu șutul dureros de tare. Unul dintre cei care trec indiferenti pe lângä acel nenorocit sunt pastorul, cu siguranțä prezbiterul, posibil și diaconul și de ce nu, invitatul de la Conferințä. Toată floarea cea vestitä de cărturari, farisei, slujbasi, adică toți puii de näpârcä! Priviți, vä rog și minunați-vä! Doar o singurä persoanä, o femeie vârstnică și-a adus aminte despre facerea de bine… Sä ne fie clar: semănând vânt, culegem furtuna!

Între epitetele pe care Domnul le acordä bisericii din care facem parte (Apocalipsa 3, 14:19) și moralitatea mai mult ca îndoielnică pe care ne-o aratä Apostolul Pavel cä o avem (2Timotei 3, 1:7), marginea pe care „umblä” credința adevăratä este destul de îngustä.
Domnul ne avertizează cä nu existä o „cale împărătească”, largä, frumos pavatä, cu stații și calești de aur pentru cei osteniți de prea multele îngrijorări, pe care noi mergem sä-l căutäm ci este o potecä strâmtă și sinuoasă, cu prăpästii de-o parte și alta, pe care încăpem doar ca persoanä, fără nici o fel de valizä cu fapte bune și la capătul căreia întâlnim cu adevărat, mântuirea Lui!
Dar cum ne place sä fim în pas cu lumea! Cum adoräm lumea și cum o purtäm în sufletul nostru îmbrăcați la frac și cu papion!

Priviți și luați aminte la acest broscoi plângäcios numit Cornel Därväsan și fata de enormä fericire și satisfacție pe care o pune atingându-l pe guvernatorul bancher gropar de Țarä. Nici dacă s-ar fi tras în chip cu Isus Hristos, n-ar fi fost mai fericit acest oportunist mistic! Acum întrebarea care se naste firesc: nu știe „cărturarul de buzunar” cine este Mugur Isärescu? Cä este mason de gradul 33, în Clubul de la Roma (în rândurile cărora mai sunt din păcate, multi adventiști!), lojä asociatä Clubului Bilderberg? Cä toate gradele masonice superioare (de la gradul 25, cavaler Kadosh, pânä la gradul 33, mare Maestru), sunt luciferieni, participanți la ritualuri satanice care includ chiar și sacrificii umane? Dar sä-i acordäm broscoiului girul ignorantei! Nu știe nimic despre masonul Isärescu… Dar știe cä e bancher, ba chiar guvernatorul BNR, fiindcă o pune el însuși în subsolul pozei publicată cu enfazä în Facebook! Acum bine, e ridicol sä credem, cä nu știe cä entitățile financiare sunt vârful de lance prin care Noua Ordine Mondiala, își face lucrarea diavolească conducându-ne spre inevitabilul „semn al fiarei”. Și mai greu de conceput cä acest „teolog” de răspunsuri măsluite, n-ar știi cä Dumnezeu „îi urăște pe cei ce lucrează fărădelegea” (Psalmul 5:5). Atunci ce cauți tu, care zici ca umbli în luminä, alături de fiul Satanei? Asa-i cä ti-e dragä lumea, trufas cu perdelutä si ipocrit televiziv?

O chestiune sensibilä si plinä (uneori!) de nefericire este cäsätoria în bisericä. Scriptura nu reglementeazä în mod explicit ritualul cäsätoriei dar binecuvânteazä uniunea fireascä între un bärbat si o femeie, asa cum a hotärât-o Dumnezeu, în actul Creatiei. Este o tainä pe care Creatorul o tine ascunsä pentru Sine, anume miracolul iubirii de pereche si cum douä persoane atât de diferite, se întâlnesc pe drumul vietii si în împrejuräri care tin uneori de extraordinar hotărând sä-si uneascä destinele prin cäsätorie. Nu stim cum dirijeazä Dumnezeu acest lucru dar stim cä atunci când oamenii, actionând în nume propriu si pentru un „bine” iluzoriu intervin în armonia divinä, se pot întâmpla lucruri nebänuit de rele si care sfârsesc nu de putine ori în tragedii.
Apostolul Pavel, atunci când a organizat biserica primarä, nu a vrut sa așeze în fruntea ei nici un fel de preot ci a dorit ca Mireasa Domnului sa fie condusă de laici, administratä de laici și structuratä pe laici. Adevăratul pästor spiritual al turmei ar fi trebuit sa fie prezbiterul ale cărui calități sunt enumerate în scrierile sale în multe locuri dându-se exemplu chiar pe sine. Numai cä „taina fărădelegii” a început sa lucreze încă din timpul vieții sale… Cu timpul, o gascä de smecheri rapaci au apărut prin comunitățile din Asia Mică și Europa: preotimea. Ei s-au „făcut” cu controlul asupra bisericii primare luând modelul organizativ de la templele pägâne. Cu timpul, acest rău a devenit obișnuințä, apoi tradiție și astfel a devenit räul necesar al bisericii fără de care în mentalitatea de turma a credinciosilor, organizatia nu putea funcționa. Ca sä se poată susține în viciul lenii, preotimea a inventat noua zecimea în bani. Ei știau bine cä Dumnezeu, nu a pretins zecimea în bani de la poporul Säu pentru unicul motiv cä aceasta ar fi condus la corupție. Contribuția obligatorie a zecimii în produse era legată de ritualul care țintea spre Marea Jertfä și care s-a încheiat la cruce, acolo unde a fost pironit și „zapisul cu poruncile lui” (Coloseni 2:14). Și astfel biserica lui Hristos, a devenit un holding, o negustorie și un sistem piramidal de extorsiune.
Pastorii s-au constituit intr-o castä mafiotä in care banul este energia care miscä totul: numirile în funcții, alegerile și voturile, vacantele în străinătate, doctoratele, prieteniile, locurile în comunitati… Pastorii controlează și decid totul în mod dictatorial. Dreptul lor de „viațä și moarte” asupra membrilor comunitatilor nu este chestionabil fără pericolul „anatemei” adică al excluderii. Și astfel oile tac terorizate în propria neștiințä…

5c8a798c2300005300e69cb8

Astäzi în bisericä, nimic nu se miscä färä „ungere”. Pastorul ia mitä si suceste dreptatea prin Comitetele comunitätilor. Cel de la Conferintä sau de la Uniune ia spagä sä aprobe numiri, proiecte, chestiuni. Cu cât mai sus e smecherul în ierarhia ecleziasticä cu atât e mai gros plicul pe care-l primeste! Astäzi vedem adevärate dinastii de pastori prin comunitäti, pe la Conferinte si Uniune dar în principal sus, la vârf! Istoria lui Eli si a fiilor säi se repetä în mod invariabil.

Imixtiunea pastorilor în viața credinciosilor au creat întotdeauna probleme de conștiința, unele dintre ele tragice.
Din dorinta egoistä de-a pästra intact numărul membrilor în comunitäti și de-a asigura un flux constant de bani prin zecime ori de-a cultiva legäturi „organice” între familiile puternice dintre comunitäti, pastorii dirijează în mod vicios „sfaturi” de căsătorie tinerilor și tinerelor din adunări, recomandându-le sä se căsătorească în propria comunitate erijându-se în autentici pețitori și aranjori de asfel de uniuni. Este o încălcare grosolanä a dreptului de liberă uniune pe care Duhul lui Dumnezeu, o determinä în fiecare persoanä!
Astfel de căsătorii aranjate sfârșeasc adesea în lamentabile eșecuri. Conștiințele multor cupluri tinere se văd zdruncinate de separări nefericite. Rata divorțurilor din bisericä egalează pe aceea a divorțurilor din lume. Multi dintre ei päräsesc biserica dezamägiti. Tristä si tragicä statisticä! Chiar plângäciosul cärturar televiziv Cornel Därväsan a trecut printr-o astfel de experientä dar la el situatia a fost putin diferitä: bälosul râvnea la altä muiere! Asa cä din admirator extaziat al marelui maestru mason, luciferianul Mugur Isärescu, s-a fäcut si curvar, numit astfel chiar de Scripturä din care vrea sä ne facä sä credem cä rosteste cuvinte de îndreptare vorbind cu nerușinare chiar despre căsătorie! „Fätarnicule, scoate întâi bârna din ochiul täu, si atunci vei vedea deslusit sä scoti paiul din ochiul fratelui täu.”, asa-i gräieste Domnul de pe paginile Evangheliei lui Matei 7:5.

Procedurile îmbârligate ale botezului sunt de asemenea surse de nenumărate plângeri și abandonuri pe care pastorii le genereaza în comunitățile de pretutindeni.
Cunosc cazul autentic a douä persoane, frate și sorä care cu timp în urmä, au început pregătirea pentru botez în comunitatea adventistä din Sabadell (Barcelona). Pastor era pe atunci un venetic argentinian numit Jorje Roura. Fratii aceștia mergeau aproape în fiecare Sabat la serviciul divin și își completau pregătirea pentru botez. Dar la acele servicii divine în care la anvon se urcau femei sä predice, tinerii părăseau ora de cult căci nu vroiau sä se facă părtași nelegiuirii, fiindu-le clară ideea apostolului Pavel asupra tăcerii femeii în adunări. Acel pastor a fost informat despre „rebeliunea spiritualä” celor doi frați și la ora hotărâtă, a refuzat sä-i boteze! Cineva a scris președintelui Uniunii despre ticăloșia acestui pastor iar răspunsul Uniunii, a fost unul pe măsura timpului în care trăim: „fratele pastor e suveran, iar decizia lui nu poate fi comentatä fiind decizia lui Dumnezeu!”. Argentinianul s-a pensionat fericit acum doi ani. Träieste bine dintr-o pensie pe care n-o meritä! Tinerii s-au pierdut… Întrebarea pe care și-o pune orice om cu bun simt este următoarea: cine a gresit? Cei doi frați care n-au vrut sa facă compromisuri cu propria conștiința, pastorul care este fiul Satanei sau președintele Uniunii spaniole care era fratele lui Belzebut?

Mai cunosc un caz concret în comunitatea românească de pe strada Sicilia 200, din Barcelona. Pastorul se numește Marius Nitä și l-au transferat de la Madrid, cu vreun an si ceva in urmä.
O persoanä a început pregătirea pentru botez. Imaginați-vä timpul de preparare pentru un master. Cam atât a durat și așa-numita „pregătire”. Cele 27 de puncte de doctrina din Manual au fost parcurse în luni de zile. Greoaie și obositoare doctrinä! Oare asa era si pe vremea Domnului? Oare luatul crucii si al urmärii lui Isus Hristos, necesitä atâta pregätire academicä?
Când în sfarsit s-au terminat îndelungatele, stresantele și plictisitoarele puncte de doctrinä iar candidata a fost în sfarsit pregătită pentru primirea botezului, stupoare! I-au modificat data și asta datorită „cumetriilor” care existä în bisericä. Mai era un candidat care trebuia sä primeascä botezul în fata prietenilor, cunoscuților și a probabil a familiei…la trei sute de kilometri distantä, în comunitatea româneascä din Castellon. Și cum cumetriile în bisericä funcționează mai bine ca ceasul elvețian iar încrengăturile de familie sunt mai stabile ca atomul, pastorul și prezbiterii s-au arătat favorabili amânării din motive… organizatorice, deplasându-se cu totii în aceastä comunitate!
Și astfel, din motive în…motive, botezul s-a amânat de cinci ori! Färä exagerare: de cinci ori! Vä spun, nerusinarea „cumetrilor” un are dimensiune! Dacă Filip l-ar fi preparat pe diplomatul etiopian în zeci de puncte de doctrina, dacă l-ar fi amânat din motive ilare (ba cä balta-i murdarä, ba cä-i prea adâncä ori cä are papurä pe margini…) vä întreb, unde l-ar fi trimis acesta pe ucenicul zäbavnic?
Ca sä tratezi chestiunile Domnului cu usurintä și sä iei în derâdere o problemä de viațä sau moarte așa cum este legământul botezului trebuie sa fi ori nebun, ori fără credintä. Altä explicație, nu-i!

La nivel general, cumetriile ne-au condus spre Miscarea Ecumenică. De prin anii ’70, mai marii bisericii AZS, au intrat într-o serie de negoturi tulburi cu Vaticanul și organizații care gravitează în jurul acestui izvor de miere și bunăstare. Banii pe care prostimea îi plătea din abundentă, ca parte din zecimea „vizionatä” de către Ellen White, au luat calea necurată care duce la pieire: parteneriatul fructuos în domeniul medical cu sistemul sanitar catolic (în special cu aceea care se numește „industria cancerului”), participare în companii farmaceutice aparținând Vaticanului, afaceri cu armament etc. O așa de bunä relație cu fratele mai mare catolic, nu putea avea decât consecințe dezastruoase asupra bisericii AZS. Volens nolens, șefii ne-au atras în capcana ecumenismului în care ne-au înșurubat bine și temeinic. La vârf, fiind cu toții legati în cumetrii de interese și organizați chiar in dinastii domnitoare, n-a comentat nimeni iar oile blege de jos, dirijate, păstorite, mulse și jecmănite de „lupii răpitori”, au tăcut, făcând nimic! Astfel, am ajuns în situația de-a fi mințiți pe fatä spunându-se ca suntem doar observatori, invitați, supleanți și alte cuvinte „soft”, la reuniunile Miscärii Ecumenice Mondiale! Minciunä! Suntem membri cu drepturi depline în aceasta organizație satanicä. La asta ne-au condus pastorii, o gascä de smecheri fără rusine!

hqdefault-2

Ganoune Diop, emisarul special a lui Ted Wilson, la reuniunea religioasä a grupului G20 (Japonia, iunie 2019). El este secretarul pe probleme de dialog interconfesional al Conferintei Generale AZS. „Cumätrul” Diop, face treburile murdare ale ecumenismului AZS, pentru ca Ted Wilson sä nu se expunä. Acest urmas al lui Nimrod, fiul lui Cus, împotrivitorul lui Dumnezeu vrea sä ne strângä din nou în câmpia Sinear, în ultima încercare a omenirii de-a înälta un nou Turn Babel, numit New Age.

DoChlimUUAA2yYQ

De pe pozitia lui de „observator” acelasi Diop îi vorbeste iezuitului cu barbä despre credinta Domnului Isus si poruncile lui Dumnezeu si îi „taduce” Apocalipsa, despre care seful säu papa Francisco, spunea cä ar trebui rescrisä, ca si toatä Biblia, de altfel!
Credeti oare cä acesta a fost mesajul lui Ganoune Diop, mesagerul Iudei? Ori altul! Unul de recunoastere a autoritätii liderului mondial !?

Este de stiut cä tagma preoteascä l-a vândut pe Domnul, din teamä ca ei sä nu-si piardä privilegiile si averile. Neamurile au pus mâinile lor murdare pe El si l-au tintuit pe lemn!
Aceeasi castä, lacomä si egoistä, astäzi nu face altceva decât sä trädeze si sä vândä fiarei
poporul lui Dumnezeu!
Oameni buni, existä o conspiratie universalä care cautä sä saboteze jertfa Domnului Isus si existä un complot în interiorul bisericii, o „tainä a färädelegii” care lucreaza împotriva adevärului lui Hristos. Capetele vizibile sunt „lupii räpitori” pe care noi îi hränim! Haideti sä slobozim „câinii” constiintei noastre împotriva acestori lucrätori vicleni si sä ne eliberäm de povara vinei cumune: trädarea Domnului!

Palau Solitá i Plegamans (Bcn),
Barcelona.
Julio, 2019

MOARTEA UNEI BISERICI

cloister

Este notoriu faptul ca triumfalismul merge înaintea căderii, corupția înaintea decesului moral iar sistemele antibiblice înaintea decăderii spirituale. Toate aceste elemente se regăsesc din plin reprezentate în agonia tragicä a bisericii adventiste. Și asta nu o spun eu, care sunt nimeni, ci Scriptura, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Realitatea unei biserici muribunde se vede la fiecare pas prin comunitățile adventiste de pretutindeni: frätietate îmbătrânită, adormitä, egoistä, pastori apatici, seci, veroși, rânduieli învechite, rigide, nefiresti… Peste tot și în toate tronează lipsa iubirii colective, lipsa comuniunii, lipsa foamei după Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea sunt simtomele unei boli aflatä în fazä terminalä. Acestui pacient cäruia i s-au administrat zeci de ani paleative si nici un tratament serios, i-a ajuns ceasul!
În ciuda faptului cä suntem o mizerie înaintea Martorului Credincios, niste värsati în definitiv, afirmäm o trufie färä seamän, semänând între noi si restul un mit al desävârsirii, al unicitätii si al exceptionalitätii noastre. Aceastä alterare paranoicä îsi are originea în faptul cä generatii si generatii de pastori au cultivat acest sentiment al plinätätii în adunäri, gâdilindu-ne auzul cu: „avem toatä lumina”, „cunoastem tot adevärul”, „darul spiritului profetic”, „mesagera Domnului”, „lumina micä care ne conduce la lumina cea mare” si alte câteva epitete superlative care pe cât de frumoase si înältätoare, pe atât de neadevärate si periculoase. Ce dovadä mai tristä decât comunitätile care „mor” din lipsä de credinciosi, vine sä probeze pericolul acestui mit?
Domnul spune îngerului Bisericii din Laodicea: „Pentru cä zici: Sunt bogat, m-am îmbogätit si nu duc lipsä de nimic…;” Este aceastä îngâmfare pateticä, aceastä läudärosenie egoistä motiv suficient de expulzare din gratia lui Dumnezeu si încä sub ce formä… Spun fanfaronadä egoistä pentru cä ne punem noi însine coroana îmbogätirii!
Sunt capabil sä räspund, descifrând o enigma. Pentru cä înväluitä în mister este actiunea imediat urmätoare oportunitätii pe care ne-o oferä Domnul: „Te sfätuiesc sä cumperi de la mine…” dupä ce în cinci cuvinte ne descrie adevärata dimensiune moralä (ticälos, nenorocit, särac, orb si gol). Räspund. Ca bisericä, nu mai suntem capabili sä cumpäräm nimic. Nu mai avem ce sä oferim Domnului, pentru „marfa” Sa! Ne-am cheltuit si ne-am risipit averea duhovniceascä în desträbälare cu lumea si am curvit cu idolii acestui veac… Dar ca persoane, în mod individual suntem capabili unii dintre noi, sä facem efortul si sacrificiul cumpärärii. Spune profetul Maleahi: „Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat si o carte de aducere aminte a fost scrisä înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc Numele Lui.” Dar ce putini sunt cei care se trezesc din somnul (ne)credintei…!
Apostolul Pavel, a plantat un stâlp al comunitätii: prezbiterul. I-a definit calitätile si l-a „încoronat” rege al adunärii. Dupä ce apostolul a plecat la odihna vremelnicä, au apärut uneltitorii, uzurpatorii, trädätorii modelului apostolic: pästorii! Pavel stia ce spune! Casta preoteascä l-a ucis pe Domnul, de teamä sä nu-si piardä privilegiile! Aceeasi smecheri au iesit din tenebrele acelui act miselesc si s-au fäcut cu controlul bisericii. Pavel i-a trimis aproape pe toti la muncä, dându-se exemplu pe sine însusi; „lupii räpitori” însä, au venit sä trândäveascä pe seama „oilor”, sä se organizeze în castä iar mai apoi într-o organizatie de tip piramidal  cu näravuri mafiote.
Ca sä se sustinä financiar si-au inventat zecimea în bani iar „profetul” la comandä i-a dat girul „viziunii” divine desi era o gäselnitä omeneascä, näscocitä de un broscoi râios numit Dudley Canright care așa cum trebuia de-altfel, a și parasit biserica! Acesta a fost momentul transformärii Miscärii Advente într-un holding financiar, generând o dinastie de conducätori ostili la ceea ce înseamnä morala crestinä.
Apostolul Pavel nu vorbeste în manualul organizärii comunitätilor crestine despre zecime ci despre „daruri si ajutoare” pentru cazuri concrete si recunoaste necesitatea plätii evanghelistului, unicul cu drep de-a träi din Cuvânt. Acesta este misionarul, deschizätorul de drumuri iar nu cei care vin pe calea bätutä, curatitä si asfaltatä! Zecimea era un caz închis. Ea era destinatä levitilor si sustinerii ceremonialului la Templu. Se mai aduc astäzi arderi de tot? Dacä tot strâng zecimea de ce nu fac parte din ea si coristilor comunitätilor, cä tot „leviti” ar fi, nu? Zecimea în bani, nu este sustinutä de Scripturä, ci este o inventie omeneascä, de inspiratie iezuitä!
Cei care au inspirat-o n-au avut o intentie pasnicä fatä de bisericä ci au dorit coruperea ei fiindcä ei cunosteau puterea ticäloasä a banului! Si iatä, cum au avut dreptate… Dupä un secol si jumätate de apostazie „zecimicä” biserica a ajuns pe culmile nerusinärii: parteneriat económico – financiar cu Vaticanul, investitii în fabrici de armament si echipament militar, actiuni în companii care vând alimente toxice etc. dar cea mai abominabila faptä a castei conducätoare este faptul cä ïn aviditatea lor dupä bani si datoritä putreziciunii morale, au permis retelei sanitare adventiste practicarea avorturilor. O încälcare färä iertare a poruncii a sasea! Nici măcar Vaticanul, nu și-a permis o astfel de crima… Nic Samojluk, un ziarist investigator, adventist din Loma Linda (California, USA), după ani și ani de căutări și cercetări a reușit sa „spargă” așa-zisa omerta sau lege a tăcerii mafiote și sa facă cunoscut fraților si lumii fata hidoasa a venalitatii conducătorilor bisericii publicând doua cărți asupra dramei avorturilor în spitalele adventiste din întreaga lume, spitale ridicate cu zecimea poporului Advent!

descarga (1)

Cartea periodistului Nic Samojluk Crimä în Paradis aruncä o luminä tulburätoare asupra genocidului fäcut în spitalele adventiste în aproape cincizeci de ani de practicä. Cu banii pätati de sânge obtinuti din aceste asasinate în masä, sefii bisericii si-au asigurat un trai trândav, de lux. Sefii adventistilor n-au negat niciodatä existenta crimelor. Sunt cinici chiar si atunci când dau räspunsuri mincinoase!

ted-wilson-in-redlands

Ted Wilson, cu o fatä de putini prieteni, „explicând” unor enoriasi chestiunea tragicä a avorturilor provocate în spitalele adventiste (Fotografie luatä la lansarea cärtii Crimä în Paradis. Nic Samojluk în spate, cu pärul alb). A mintit când a fost întrebat dacä se mai fac avorturi în spitalele adventiste spunând cä foarte putine. Doar în spitalul de la Loma Linda s-au fäcut în 2017, mai mult de 1000 de avorturi! Problema stä în cinismul conducätorului care räspunde „foarte putine”. Spuneti dvs., aceasta este o atitudine crestinä? Cä ucizi foarte putin, ori ucizi foarte mult, nu tot crimä se numeste?

Suntem de la începutul anilor ’70, incluși in Miscarea Ecumenică Mondiala, care nu este altceva decât Inchiziția reînviată în maniera soft. Ei vä vor spune cä suntem doar observatori, secretari sau cine stie ce minciunä, însä cert este cä relatiile cu Vaticanul sunt dulci si profitabile…
Atunci când ai gresit o datä si nu ai avut remuscäri, vei mai gresi o datä si încä o datä, greseala devenind obisnuintä, ba chiar mod de existentä. Faptul cä de curând s-a dezväluit cä biserica detine actiuni în fabrici de armament si echipament militar, n-a mai luat prin surprindere pe nimeni. Dacä tot suntem pusi pe värsare de sânge de ce n-am face-o si cu adultii, nu numai cu copiii!?

hqdefault

Investitii milionare în fabricile de armament si echipament militar. Profituri uriase care vin sä mentinä o gascä de smecheri garantându-le un trai trândav si de lux în vreme ce turma suferä din lipsä de îngrijire. Aceste speculatii financiare sunt o consecintä a povetelor pe care sefii Conferintei Generale, le primesc de la partenerii ecumenici, catolici, în general. Faptul cä presedintele Uniunii Norvegiene Viktor Marvey, a avut curajul sä tragä acest semnal de alarmä aratä clar cä în zidul täcerii mafiote care înconjoarä activitätile veroase ale Conferintei Generale, s-a fäcut o bresä, Pe aici probabil, se vor scurge la lumina zilei si cunostinta tuturor multä mizerie ecleziasticä…

Zecimea în bani este asa cum arätam în articolul „ZECIMEA, FACTORUL MATRIX ÎN ECUATIA CORUPTIEI BISERICII” aläturi de alcätuirea unei clase conducätoare formatä din pastori, este elementul principal de pervertire spiritualä a bisericii. Cum ar fi putut propäsi biserica? Cum s-ar fi fäcut lucrarea de vestire a Cuvântului? Normal, prin sustinere financiarä, dar aceasta sa fie controlatä de auditori. Darurile si ajutoarele trebuie adminístrate de laici. Pastorii trebuie sä administreze Cuvântul lui Dumnezeu! Aceste douä elemente si activitäti  nu sunt compatibile unele cu altele! Ce exemplu sugestiv a fost acela al värsärii meselor schimbätorilor de la Templu, de cätre Domnul!

diezmo01
Zecimea în bani, în biserica adventista este o inventie omeneascä. Dumnezeu nu a permis o astfel de rânduialä nici în trecut si nici în actualitate. O astfel de practicä nebiblicä a cauzat multe probleme. Cea mai gravä este coruptia clasei conducätoare. Separarea smecherilor de plebe este o problema gravä în bisericä. Cärtile proorocilor sunt pline de dojane la adresa preotilor. Ce vä face sä credeti cä dupä mii de ani acestia ar fi altfel? Nu spune înteleptul Solomon cä nu-i nimic nou sub soare si cä ce s-a fäcut se va mai face?

Parteneriatul fructuos, profitabil desfäsurat de-a lungul unor decade aläturi de „big brother” Vatican în domeniul sanitar aduce sume imense în visteria Conferintei Generale. Aliniat la „industria cancerului” fieful catolicilor care detin capitalul majoritar în marile companii farmaceutice, sectorul sanitar adventist este un mare consumator de toxine , de oträvuri, de veninuri, numite chimioterapice. Acestea se cumpärä la un pret si se vând pacientilor la dublu pret. Masinäria perfectä de-a face bani si unii si altii, mai ales cä Vaticanul mai controleaza si industria toxinelor alimentare (coloranti, potentiatori de gust, conservanti, adică ceea ce in mod generic numim E-uri.) majoritatea dintre ele cancerigene. Dublu avantaj! Pe o parte plătim sa ne imbolnavim, pe alta parte plătim sa fim ucisi! Și in tot acest angrenaj mortal suntem antrenați și noi cu sistemul nostru sanitar.

2018041716321471176

Chimioterapicele ucid lent dar sigur. Pe deasupra mai si plätim gras ca sä ne lasam ucisi!
Ce paradox! Când Dumnezeu ne-a läst la îndemâna farmacia verde a Naturii Sale, noi ne läsäm înselati, oträviti si ucisi cu bunä stiintä de oamenii în sutanä neagrä prin intermediul celor care rostesc minciuna „continuärii misiunii vindecätoare a lui Isus”! Nu sunt ipocriti? In vreme ce Departamentul de Sănătate al Conferinței Generale este „preocupat” de sănătatea prostimii indicând și câte oua avem voie sa mâncäm săptămânal, spitalele oncologice adventiste ucid pacienții cu otrăvurile cumparate de la companiile farmaceutice catolice!

Sub umbrela ecumenicä mai asteptäm „ploaia târzie”? Ne mai poate atinge dacä suntem la prietenie cu vräjmasul lui Dumnezeu? Oare nu se ofileste, päleste si moare din lipsa apei vietii, lästarul vitei?´Astfel moare duhul bisericii! Spune Apostolul Ioan: „…Stiu faptele tale: cä îti merge numele cä träiesti, dar esti mort…” Muribundä este biserica astäzi iar cei care au fost chemati sä le fie stâlpi si îndrumätori sunt niste späimosi care dorm legänati de visäri frumoase în vreme ce lupii räpitori dau iama prin turme, spintecä si  mänâncä zecimea, darurile si ofrendele poporului. Institutia bisericii va dura pânä la sfârsitul timpului sustinutä din banii unor trândavi cu mintea si zäbavnici cu inima dar sufletul ei moare sub apäsarea nelegiurilor. Unicii vinovati sunt aceia care s-au facut ei însisi conducätori ai bisericii: smecherii din pastoratie!

Palau Solitá i Plegamans (Bcn)
Barcelona
12 -13/05/2019

 

ANVONUL, LOCUL NEBUNIEI VEACULUI ACESTUIA

 

Avocatul whitian färä licentä Emil Lazär, pastorul cavernicol angrenat într-un sistem pastoral corupt, ne încearcä prin intermediul unui limbaj straniu si multe neadeväruri sä ne convingä cä „contextul timpului” este scuza obligatorie si necesarä pentru întelegerea scrierilor lui Ellen White.  

De când feminismul luciferian a pătruns în bisericä mai adânc decât lancea in coasta Domnului, când te scoli dimineața și te bucuri precum David când i se spunea „haidem la Casa Domnului” dar ajungând acolo te întâlnești cu o „pastorä” în exercițiul funcției ori o „prezbiterä” dirijând chestiunile comunitätii și ca sä nu te faci părtaș cu mârșăvie nerușinării, te ridici și pleci acasă cu ochii in lacrimi, poate cä prefer o predicä de pe You Tube, decât sa-l crucific din nou pe Hristos. Întâlnești acolo predicatori zeloși, ingenioși, restrictivi, educativi, inventivi, habotnici, profetici, fariseici, teatrali și in general, apocaliptici dar nu m-am gândit vreodată ca as putea intalni predicatorul troglodit, numit și cavernicol gen Eugen Lazär, cel care comenta cu emfazä cä este pastor la Paris și în anumite ocazii avocatul färä contract al Ellenei White!

Sunt în You Tube predici pe toate gusturile și pentru toate timpurile. Sunt predicatori consacrați ori predicatori de ocazie, predici înregistrate sau transmisiuni în direct, predicatori care au un mesaj clar de spus și alții care se screm și reușesc sa facă doar o märgicä.

Astfel am urmărit consternat „märgica” trogloditului Emil Lazär și mărturisesc neputința mea de-a finaliza acea teologie ieftină și nerușinată numitä „Ce facem cu Ellen White in secolul XXI” cu o duratä de vreo șaizeci de minute, în care un smecher al sistemului, ne cerea pe fatä sa ne lăsäm prostiti și sä-i ciugulim din palma semințele nesimțirii sale.

Acest personaj este de fapt o ficțiune, el nu exista. El este întruchiparea adventismului needucat, neinstruit și primitiv. Cel care vinde fluturi la poarta Templului si atentează la conștiința celor mulți, arivistul din interiorul castei pastorale, reprezentantul unui sistem putred, corupt și nebiblic. Este coșmarul misticismului desuet.

Dacă in rostirea adevărului Domnului Isus, nu intervine gustul sării și aceasta slujire se face fără har, expunerea, respectiv predica, nu este altceva decât o înșiruire de cuvinte seci, fără valoare și fără noima adesea agresiv.

Dar trogloditii sunt admiși de către sistem. Ei crează diversiunea de care casta preoțească are nevoie sä-și ducă existenta lascivă. Exista troglodiți subtili, emancipați gen Florin Laiu care te otrăvesc susurându-ți la ureche cântecele și cei groseri ca Emil Lazär care dau impresia ca te vor lua la pumni dacă nu ești de acord cu ei. În fine, șmecherii au creat sistemul și nu invers. Mediul a fost prostia habotnica a celor mulți, plătitori zeloși de zecime, pe care lipitorile trândave au știut sa le exploateze.

Din vorbirea bolovănoasă a trogloditului Emil Lazär, am extras câteva perle pe care le voi analiza în contextul biblic fäcând exceptie de cel moral sau etic.

În minutul 10:00, al monologului delirant Lazär face referire la  faptul cä „negationistii” darului profetic al Ellenei White utilizeazä ca unul dintre argumente faptul ca autoarea Tragediei Veacurilor, Hristos Lumina Lumii si alte publicatii, s-a inspirat, a plagiat sau mai pe sleau spus, a furat texte din scrierile altor autori fie crestini, fie laici, färä sä mentioneze sursa sau izvorul citat. Nästrusnicul acesta de Lazär are „revelatia” unui contraargument puternic: în acele vremuri, nu exista o lege a dreptului de autor! L-as întreba pe troglodit dacä pe vremea când Cain sävârsea teribilul säu päcat exista Legea Domnului ori în timpurile când Nimrod se socotea dumnezeu exista porunca divinä contrarie? Oare päcatele acestor netrebnici, nu au fost la fel de mari si îngrozitoare, cu sau färä Lege? David a gresit. Si-a umplut mâinile de sânge nevinovat. Dar remuscarea lui a fost sincerä, adeväratä iar Dumnezeu probabil l-a iertat. Încä n-am citit ca Ellen White sä-si fi fäcut „mea culpa” pentru plagiat desi i s-a reprosat în nenumärate ori  aceasta în decursul vietii! Reprosuri i-au venit chiar si din interiorul bisericii…
Acum îl întreb, dar nu retoric, pe trogloditul Lazär dacä epitetul „inspirat”, „arätat”, ¨väzut” ori „vizionat” se poate aplica la textele plagiate. Expresia dupä care se ascunde Lazär este aceea a „contextului vremii”. Oare inspiratia Duhului Sfânt tine de contextul vremii Lazäre? Nu e Dumnezeu acelasi ieri, azi si întotdeauna?

În minutul 34:00, al monologului, Lazär dupä ce face o scurtä prezentare a problemelor de doctrinä cu care s_a confruntat adventismul, în a doua si a treia decadä a secolului XX, ne pune în situatia de-a accepta un neadevär si anume acela prin care Ellen White s-ar dezice de autoritatea teologicä scrierilor sale, a pärerilor exprimate în aceste scrieri. Scopul scuzä mijloacele, nu-i asa Lazäre? Dupä ce aproape o jumätate de orä te sträduiesti sä ne areti cât de inspiratä a fost scriitoarea, dintr-o datä o treci într-o zonä obscurä si neuträ. Nu Lazäre, în bisericä se considerä si astäzi scrierile lui Ellen White ca infailibile iar autoritatea ei egalä cu autoritatea Bibliei!
Afirmi în minutul 38:50, cä Ellen White a fost un profet. Te-as ruga sä ne areti mäcar o singurä profetie a dânsei care sä nu aibä ca Scriptura în paralel. Una singurä! Eu, îti pot aräta cel putin cinci care nu s-au împlinit…Este demn aceasta de un prooroc al Domnului?
În minutul 42:48, pastorul troglodit face o afirmatie cel putin ilarä încercând sä împace unele afirmatii fanteziste ale scriitoarei cu statutul de „inspirat” si ajunge în situatia confuzä de-a spune cä Ellen White a fost cu un pas înaintea timpului säu desi afirma la un moment dat, chiar obsesiv, cä scrierile acestea trebuie întelese în contextul timpului säu. În ce rämânem Lazäre? Matematic afirmatia ta este o nulitate! Filozofic un nonsens iar teologic o nebunie…
În minutul 43:00, afrontul împotriva inteligentei noastre continuä când încearcä sä justifice „viziunea” Ellenei White, cu privire la cei care utilizau bicicleta, apelând din nou la „contextul timpului”, spunând cä „profeta” considera mersul pe bicicletä ca un „sport extrem” o întreprindere injustä pentru un copil a lui Dumnezeu care fäcea risipä de bani pentru un astfel de obiect. Mä întreb, când familia White si-a achizitionat automobilul ori proprietätile, nu tot risipä de arginti era? Ori ceea ce proorocului îi era permis, muritorului de rând îi era interzis!?
Din minutul 46:00, înainte trogloditul Lazär devine confuz, paranoic si inconstant. Încearcä sä ne facä sä credem cä Dumnezeu când „inspirä” o face cu jumätäti de mäsurä, soväitor, semänând erate si reveniri constante asupra „viziunilor”, corectând, îndreptând si diluând continuturi dând frâu liber imaginatiei credinciosului la interpretari, îndoieli si aplicare arbitrarä. Päi, smechere Lazär, dacä „serva Domnului” a avut o viziune aceasta nu e divina? Mai încape loc de altceva? Dar dacä „profetesa” a scris o prostie, nu-i mai bine sä rämânä ca atare, färä sä mai aplici ridicolul în justificare?
Dar poate cea mai tragicä apreciere a acestui cavernicol cu costum si cravatä cu aparentä de luptätor de full-contact, dezgustätore si atroce este aceea pe care o face în minutul 50:58, al unui video pe care l-as trece în categoria pornografiei mistice.
Eu, am tratat pe larg acest subiect în articolul ” MINTIND ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU 2 (Între uciderea din culpä si sinuciderea din ignorantä). Si atunci, si acum, simt aceeasi indignare. De data aceasta însä îndoitä pentru cä un imbecil al sistemului cautä sä justifice o tragedie cu autor cunoscut, dând vina pe victimä. Este vorba despre interdictia expresä a Ellenei White de-a se folosi chinina ca mijloc de prevenire si tratare a malariei (paludism). Trogloditul minte. Afirmä cä interdictia face referire la oträvurile timpului folosite ca medicamente. În realitate, Ellen White interzice folosirea chininei pentru cä aceasta se numea „scortisoara iezuitä”, aluzie la cei care au preluat de la amerindieni remediul si l-au comercializat în toatä lumea. Aceasta i s-ar fi arätat în „viziune”!
Lazär însä vede în misionarii morti de paludism, nu niste martiri în câmpul credintei ucisi de o „viziune” asasinä ci niste nebuni ucisi de propria nebunie!
Acest personaj numit Emil Lazär, nu este numai jalnic ci este de-a dreptul grotesc, devenind cu timpul haplea-n chiloti cäci i se permite.
Iatä, unde si pe cine se iroseste banul zecimii!

Palau Solitá i Plegamans (Barcelona)
11/04/2019

 

 

 

SPITALUL ONCOLOGIC ADVENTIST: DESPRE NOBLEȚEA FILANTROPULUI ȘI NEMERNICIA AFACERISTULUI.

spital-ocologie-660x375

Un Proiect ambitios menit sä conducä la îmbogätirea unora prin metoda „lasä-mä sä te prostesc”, adicä tu îmi dai banii si eu îti dau vânt. O propunere obscenä, înselätoare si mincinoasä prin care din banii donati de cätre poporul Advent, s-ar naste cea mai rentabilä afacere privatä pentru masonul Benta & Comp. Desigur un individ ca Remus Benta, uns cu toate alifiile, cunoscätor a tuturor metodelor de spagä, stie sä „lucreze” cu läcomia  „factorilor” de decizie de la Conferintä, Uniune si Conferinta Generalä, determinându-i sä-i sustinä aberatia, implicând „misiunea vindecätoare a lui Isus” într-o mare si räu mirositoare mizerie satanistä.
Paradoxul este cä în curând toatä hoarda aceea de ipocriti gen Wilson, Tomoioagä, Cälugäru, Ban, Azamfirei si altii, la fel de pätrunsi de „misiunea promitätoare de spagä, avantaje si cadouri de la masonul Benta”, sä descopere cä si-au pupat propriul dos si l-au lepädat pe Domnul pentru o mânä de arginti.  

Cei cu Spitalul Oncologic Adventist de la Tg. Mures, adică toate acele sufletele preacurvare, potrivite veacului acestuia, care au nădăjduid sä-și împlinească năzuințele veroase, folosindu-se de numele Domnului și de „misiunea Sa vindecătoare” se pare, au intrat într-o spiralä descendentä, ori mai bine zis în cădere liberă. Din tot noianul acela de promisiuni dulcege și „binecuvântate”, de cuvinte meșteșugite și destinate sä îmbete cu apä chioarä pe naivii și credulii bisericii, de soapte „sfinte” și rugăciuni fariseice destinate chivernisirii unora si înselärii altora, n-au rămas decât mormanul de mizerii putrede,  pe care de fapt erau construite.

Am arătat ca raportul Comitetului de Inițiativa din toamnä n-a fost decât cel așteptat: un fiasco! Afaceriștii Benta Remus & Comp., trepădușii Conferinței și cotarlele Uniunii, au plâns în pumni de ciuda. Iată, ca poporul Advent s-a deșteptat și poate cä n-au devenit oi întelepte dar cel puțin s-au făcut oi prudente la ora de-a cäuta printre economiile casei și a le cadorisi vântului! Mare le-a fost dezamăgirea! La „cutia milä și pomanä” acolo unde ar fi trebuit sa existe milioane de euro, s-au strâns putini täcänei semn cä ursita le-a fost potrivnicä încä de la început în ciuda faptului cä sprijinul logistic a fost impresionant: o vizitä fulger pentru sprijin din partea lui Ted Wilson în 2015 si promisiunea unui milion de euro, televiziunea Speranta si emisiuni monografice dedícate Proiectului, teatralismele dulcege ale lui Tomoioagä care päreau mai bine, secvente tragice din prestatii japoneze kabuchi si promisiunea altui milion de euro din zecimea adventistilor, alte aparitii si apeluri unele de-a dreptul tragice precum si capacitarea pastorilor de-a folosi o formä de amenitare voalatä la adresa reticentilor. S-au strâns sau mai bine zis s-au furat o datä cu iluziile multora, vreo 300 de mii de euro. Am analizat în alt articol profilul fizic al donantului ca si psihologia care l-a miscat spre un astfel de gest. Nu mai insist! Trebuie înteles cä au fost douä forte care i-au obligat pe credinciosi sä se lase furati: obligatia si teama. În ambele cazuri a fost implicatä putinätatea credintei! Cei angrenati în sistem (pastorii, angajatii laici si toatä adunätura lingäilor de pe lângä ei) au „donat” din obligatie, cei care sed cu dosul în douä luntrii, au „donat” din teamä, dupä mentalitate ambiguä a celui ce se face frate cu dracul pânä trece pârleazul!
Acum, întrebarea este: dacä Proiectul cade si nu mä îndoiesc cä asa va fi, cui rämân banii strânsi? De restituit, un mai pot fi restituiti pentru cä asa a fost conceput algoritmul. Banii vor rämâne în custodia Comitetului de Initiativä, al cärui director executiv nu este altul decât masonul Remus Benta! Niciodatä contul acesta un va fi auditat. Nu! Toti cei care ar putea determina o verificare contabilä au fost deja „unsi” ca sä nu scârtâie…
Am arätat si argumentat în articole succesive cä afacerea Spitalului Oncologic este o lucrare satanicä. Dumnezeu nu foloseste ìn lucrarea Sa autenticä persoane murdare, îndoielnice din punct de vedere moral. Ce ar fi fost dacä reconstructia Ierusalimului s-ar fi fäcut cu Sambalat în frunte? Vä puteti imagina ceva mai absurd? Päi, acest Proiect de Spital, preconizat a fi inclus în „misiunea videcätoare a lui Isus”, este exact acest absurd. Sä recapituläm datele esentiale:
1. Remus Benta, individul cu initiativa este trimis în judecatä pentru cel putin patru fapte de coruptie ceea ce i-ar asigura mai mult de 10 ani într-un loc „departe de lumea dezläntuitä”;
2. Remus Benta este mason de grad înalt, Membru al Clubului de la Roma asa cum rezultä din Lista publicatä de mine. Participant în ritualuri satanice de initiere a determinat chiar si redecorarea interioarä a bisericii proprii de la Nazna (Mures) cu simbologie masonä. Poleiala lui de adventist este una de ipocrit notoriu fiind aceasta o trambulinä necesarä afacerilor sale;
3. Spitalul s-ar alinia la „industria cancerului”, o afacere deosebit de rentabilä a Vaticanului care sunt principalii actionisti ai marilor companii farmaceutice, fabricantii unui produs mincinos chimioterapic;
4. Constructia Spitalului se bizuie pe donatii de la persoane particulare sau firme iar forma de proprietate va fi una privatä dar aceastä persoanä juridicä nu va fi biserica adventista, ci masonul Benta;
5. Tratamentul nu va fi gratuit asa cum mint initiatorii, ci preturile sunt uriase asa cum am publicat: între 3.000 si 30.000 de euro per „tratament”;
6. Urmând política nefastä promovatä de cätre Conferinta Generalä, în întreaga retea sanitarä adventistä incuzând si acest potential Spital, se va încälca porunca a VI-a din Decalog, „Sä un ucizi”, prin realizarea de avorturi;
7. Majoritate celor implicati în acest Proiect, nu sunt animati de sentimente crestine, de dragoste si bunä simtire cu semenii lor, ci sunt persoane cu o moralitate îndoielnicä asa cum am publicat în articolele anterioare, preocupti de propriul interés si miscati de spirite satanice.
Unde vedeti Dvs., ceva binecuvântat în toatä aceastä mizerie? Nu existä nimic pios în aceastä sordidä afacere ci doar interese meschine, coruptie si curvie pe toate nivelurile bisericii si  ticälosia färä sfârsit a unui afacerist veros.

Spitalul Oncologic realizat de cätre omul de afaceri Gigi Becali în Bucuresti, are o capacítate de 150 de paturi si a costat 15 milioane de euro, bani plätiti integral din buzunarul säu si färä sä apeleze la visteria bisericii ortodoxe ori sa capaciteze donanti. Aceasta este o faptä demnä de un adevärat samaritean milos!

Gigi Becali este un controversat om de afaceri si politician, cunoscut pentru vocabularul säu stufos si ideile sale de extremä dreapta. Este crestin ortodox practicant si unul dintre cei mai mari filantropi români. A contruit sate în multe zone ale tärii care au fost calamitate de inundatii, a construit scoli, a ajutat sute de persoane nevoiase. Genereazä mii de locuri de muncä si este unul dintre cei mai bogati români. Este pe locul 13 între cei mai mari români din toate timpurile.
Anul trecut a inaugurat acest Spital în Bucuresti pentru persoane bolnave de cáncer. Tratamentul este total gratuit, dupä cum afirma el într-un interviú acordat ziarului Evenimentul Zilei, gratuit pentru bolnav dar platit de cätre Fundatia Becali.
Toti banii pentru aceastä investitie au iesit din contul säu. Nici împrumuturi, nici donanti, nici asociati si färä scopuri ascunse.
Noutatea stä în metodele de tratament alternative aplícate, accentul punându-se pe tratamentele naturiste si homeopatice ori mixte.
Am spus si am accentuat: Gigi Becali este crestin ortodox, nu adventist, nu mason si nu are nici o „luminä” specialä, însä cugetul säu este bun. El este samariteanul milos din pilda Domnului. Cä este putin fariseu? Da! Face si trâmbitä mult ceea ce a fäcut. Dar spuneti-mi Dvs., cine dintre muritori este färä patä?
Iar dacä este sä vorbim pe sleau, între un afacerist venal, ipocrit si mincinos ca masonul Remus Benta si filantropul fariseu, guraliv si obraznic dar bun si altruist, eu îl prefer pe acesta din urmä, în timp ce pe înselätor l-as da pe mâna Satanei!

Barcelona, 09/03/2019

MINȚIND IN NUMELE LUI DUMNEZEU 3 (Despre viciul zicerii “mi-a fost arătat”)

Descoperirea fosilelor reptilelor gigante au pus in dificultate pe teologii și exegeții Bibliei care afirmau ca nu exista nici o descriere in Cuvântul lui Dumnezeu asupra acestor creaturi unele dintre ele de-a dreptul terifiante.

Din 1824 când s-a descoperit prima fosila și pana in anul 1996, când s-a adăugat ultima piesa in catalogul noutăților, paleontologia, stiinta care se ocupa cu studiul fosilelor, a contabilizat sute de mii de astfel de probe in întreaga lume. Teologii bâjbâiau in intunerecul neputinței și neînțelegerii deși adevarul biblic era înaintea ochilor lor fără ca ei sa-l vadă. Cei mai mulți dintre carturarii Bibliei acceptau ideea ca Dumnezeu a creat animalele, inclusiv aceste reptile gigante și făceau concesii paleontologiei asupra enormele perioade de timp ca scenariu obligatoriu de desfășurare a evoluției acestora, ignorând ca Dumnezeu a creat lumea in șapte zile și ca aceasta avea 24 de ore.

Multe dintre traducerile actuale ale Scripturii s-au realizat după King James Version din 1611, considerată cea mai buna și mai fidela traducere a Marii Opere. Așa cum știm o traducere este o acțiune literară aproximativa și nu întotdeauna reflecta filonul original, autentic. Factorii care influentează o traducere sunt multipli și tot atât de „stresanți” in alterarea textului: factorul semantic, factorul lingvistic, factorul cultural, factorul etic, factorul psihologic, factorul personal, factorul momentan etc. Toți acești factori „alterează” originalul de o forma ori alta, asta pe de-o parte, iar pe cealaltă parte Dumnezeu sa îngrijește ca textul tradus sa ajungă la noi in forma suficientă și necesara mantuirii. De asemenea, cunoaștem faptul ca semnele de punctuație au apărut târziu in gramatica limbilor. Textele biblice nu aveau astfel de semne iar traducătorii folosea propriul fler ori inspirație pentru demarcarea propozițiilor ca și utilizarea potrivit propriei înțelegeri, a timpilor și conjugarilor.

Cartea Genezei este una dintre scrierile cele mai vechi ale Scripturii și se pare ca autorul ei a fost Moise, căruia i se atribuie și alte scrieri sfinte. Este cartea Creației lui Dumnezeu și prima cronica oficială a lumii. Aici se regăsesc elementele cognitive ale unui subiect spinos și in aparenta indescifrabil: reptilele gigante numite in paleontologie saurieni.

Cărțile a ceea ce cunoaștem astăzi ca Biblia au fost scrise in ebraica veche, in aramaica și in greaca veche. Moise pentru cărțile Pentateuhului, nu a folosit semne de punctuație așa cum nu au folosit nici unii dintre autorii Scripturii. Acestea au apărut in gramatica de-abia in Evul Mediu timpuriu. Din aceasta cauza uneori, câte un verset din aceste scrieri, capătă un inteles ușor diferit de ceea ce a vrut sa exprime autorul.

După sădirea Grădinii Eden, Dumnezeu l-a asezat pe om aici ca stăpân de drept a acestei minunății și i-a dat in sarcina lucrul și întreținerea acesteia precum și paza locului. Dorinta lui Dumnezeu, ca omul sa lucreze reprezintă transferul de responsabilitate asupra umerilor lui Adam, a obligațiilor privind casa lui și a locului unde Dumnezeu se plimba cu plăcere. Cealaltă obligație a omului, aceea de-a păzi Grădina ridica nedumeriri și probabil mari semne de întrebare: de cine trebuia Adam sa păzească acea extraordinara întocmire? Teologii, evangheliștii, vizionarii sau pastorii au lansat ideea eronata ca de Diavolul. Ni-l imaginam, nu-i așa, pe impotrivitorul lui Dumnezeu venind de-a bușilea prin iarba, in ascuns, sa șterpelească cireșe din Grădina? E ridicol și absurd pentru ca omul, chiar fiind întâiul, creat și nu născut, nu se putea împotrivi Satanei. Nu făceau parte din aceeasi categorie și nici din aceeași „serie” a Creației dumnezeiești iar pe atunci și pana la moartea Domnului, acesta avea acces peste tot, inclusiv la Curțile Cerești. (Iov 1:6-7)

Dumnezeu l-a determinat pe Adam, sa numească toate animalele (Gen. 2: 19-20) prin aceasta asigurându-i viitorul control asupra acestora. Omul deținea atunci o putere totala asupra tuturor fapturilor create de către Dumnezeu. Omul era învățat de către Creatorul sau despre toate tainele existentei. Capacitatea cunoașterii strămoșului nostru Adam era deplina. Astăzi, după milenii de contact cu păcatul și de negare a Tatălui ceresc, folosim doar zece la suta din capacitatea noastra cerebrala. Puterea minții cu care era înzestrat Adam, comanda și supunea orice creatura care-l înconjura. Totul ii era supus in Grădina Edenului și pe toată suprafața pamantului.

Înainte de caderea in păcatul capital orice ființa vie se hranea cu vegetale potrivit relatării biblice din Geneza 1:29-30. Natura pamantului era exuberanta. Noi numai ne putem imagina bogăția extraordinara de plante cu care Dumnezeu a înzestrat natura dar nu avem nici măcar idee de complexitatea acelui ecosistem. Dacă pământul era de-o bogăție fără seamăn, atunci Grădina era de-o frumusețe incomensurabila: arborii giganți, plini de fructele cele mai delicioase erau in același timp încărcați cu flori de un parfum suav și viu, ferigi uriase de un verde intens erau locuri unde păsări colorate, mici și mari își aveau cuibul deschis și fără teama de vreun prădător, iarba de moliciunea celei mai fine mătase ascundea fragi de mărimea pumnului iar florile alcătuiau covoare multicolore aromate și reînnoite in fiecare dimineața…Cuvintele noastre sunt prea goale iar imaginația noastra prea saraca pentru a descrie măcar un colțișor din aceasta dumnezeiesc peisaj. Ierbivore gigante râvneau la acele minunății pe care însă Adam, le păzea cu putere privirii sale. Mintea sa puternica supunea la ascultare pe oricare intrus. Rațiunea pentru care Dumnezeu a dat porunca strămoșului nostru sa păzească minunăția Edenului a fost miraculosul pom al Vieții. Ce s-ar fi întâmplat dacă reptilele acelea gigante ori oricare alt animal ar fi avut acces la acest pom? Cu ritmul înmulțirii exponențiale Pământul ar fi devenit in scurt timp un loc imposibil de trăit! Numai stăpânul Edenului și al Pamantului intreg putea avea acces la acest extraordinar copac…

După caderea in pacat, Adam a pierdut strălucirea Cerului cu care era învăluit. Dumnezeu a cusut haine din piei de animale primei perechi și i-a alungat din acele locuri. La fel, Adam a pierdut ceva din puterea pe care o manifesta asupra celorlalte creaturi. Neascultarea omului și intrarea păcatului in lume au determinat schimbări radicale in ecosistemele existente. Treptat bogăția luxuriantă a florei a început sa decada. Au apărut primii spini și primele buruieni nefolositoare. O parte dintre animalele pașnice care populau pământul au devenit prădătoare. Moartea a început sa stăpânească asupra vieții.

Primul om născut pe pamant a fost un asasin: Cain! A fost alungat din mijlocul familiei pentru ca potențialul sau destructiv și letal sa nu influențeze in viitorii săi frați. Dar Cain se temea pentru propria viața! Spune Geneza 4:14, ca fratricidul Cain se lamenta înaintea lui Dumnezeu asupra faptului ca oricine l-ar fi întâlnit, l-ar fi ucis. De cine se temea Cain? Nu existau pe suprafața pamantului multe persoane capabile sa-i facă rău lui Cain, însă existau multe animale care îl puteau ucide. Cain nu avea nimic din puterea tatălui sau…Dumnezeu ii hotărăște un semn de ocrotire vizibil. Dar Cain nu crede in Dumnezeu și o data ajuns in locul numit Nod isi zidește o cetate. El nadajduia ca zidurile cetății pot sa-l ocrotească de furia pradatorilor. Nu. Mana lui Dumnezeu îl ocrotea!

In Geneza 6:2, avem încă o mostra a neascultării umane. Fiii lui Dumnezeu, împinși de patima dorinței au păcătuit cu fetele oamenilor. Acestea au născut copii iar aceștia și-au făurit un nume in vechime fiind oameni viteji. La Geneza 6:4, avem o descriere izbitoare a obiectului confruntării descendenților fiilor lui Dumnezeu: uriasii! Aceștia nu erau oameni așa cum se crede ci reptilele gigante care au conviețuit o perioada probabil milenara cu umanii. Giganții ierbivori, au început sa se imputineze din cauza ca vegetația nu mai era suculentă, bogata, luxuriantă. Giganții pradatori, incepeau sa se apropie de locuințele umanilor. Oameni, descendenții fiilor lui Dumnezeu și fiicele oamenilor, care mai păstrau încă o umbra de putere din strălucirea de odinioară a primului părinte, s-au confruntat in multe locuri cu aceste bestii și au ieșit biruitori.

Cu timpul, reptilele gigante ierbivore au dispărut o data cu ferigile imense care le serveau drept hrana iar apoi s-au stins și prădătorii din lipsa cărnii. Apele nu mai purtau nutrienți in mari, peștii și mamiferele marine au început sa se retragă in căutarea hranei tot mai in larg, la ape adânci, reptilele marine, care nu erau pelagice, neputând înota mari distante fiindcă metabolismul nu le permitea aceasta, au început sa dispară. Cert este ca la Potop, aceste animale nu mai existau însă memoria populară a păstrat vie aceste imagini și pana in ziua de astăzi, miturile, legendele și basmele tuturor popoarelor lumii sunt populate cu istorisiri despre balauri cu sau fără aripi care aruncau flăcări pe gura! (Referința fără echivoc asupra limbilor bifurcate, lungi,de culoare rosie specifice oricărei reptile…) Intotdeauna exista un erou local care venea de hac monstrului!

In toate credințele populare exista eroi care s-au confruntat cu creaturi hidoase. Pe toate continentele, de la eschimosi, pana la bosimani, de la amerindieni și pana la papuași exista legende și mituri care au același subiect, cu putine variații: balaurul ucis de către eroul adulat de tot poporul. Își făurise un nume, fără îndoiala!

De ce a creat Dumnezeu aceste reptile gigante? Pentru ca nevoile noastre cotidiene de energie din epoca modernă și contemporană sa fie pe deplin acoperite cu combustibilii fosili (petrol, gaze, cărbuni). Animalele gigante au constituit rezervorul pentru „fabricarea” petrolului si a gazelor naturale in timp ce pădurile uriase au devenit rezervele de cărbune de astăzi. Ambele procese au avut nevoie nu de milioane de ani pentru formare ci de niște condiții extreme așa cum a fost Potopul, când Dumnezeu a deschis izvoarele cerului și pe cele ale adancului, pământul suferind atunci cel mai mare cataclism cunoscut vreodată.

Diluviul, cel mai mare cataclism care s-a abătut vreodată asupra pamantului. O forța uriașă a dirijat aceasta mișcare nemaivăzută de ape. Lumea de atunci a dispărut datorită viciului. Lumea de astăzi va dispare datorită viciilor. Nimic nou sub soare după cum spune înțeleptul Solomon.

Iată ce scria prin 1864, Ellen White in Daruri Spirituale, tomul 3, pg. 75 (ediția in limba spaniola, tr. aut.), asupra acestor animale gigante: „Toate speciile create de Dumnezeu au fost păstrate in Arca. Acele specii nedefinite, confuze, pe care Dumnezeu nu le-a creat ci au rezultat ca urmare a amestecului intre specii, au fost distruse la Potop.”

Aceasta enormitate face parte din categoria acelor ziceri care i-au fost „arătate” în presupuse viziuni. Afirmatia însă, nu trece examenul marturiei divine pentru ca Dumnezeu nu arata minciuni asa cum vom vedea mai înainte. Iată ce spune proorocul Moise, despre Creatia lui Dumnezeu: „Dumnezeu a făcut fiarele pamantului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate taratoarele pamantului după soiul lor. Dumnezeu a văzut ca erau bune.” Geneza1:25 In versetul 24, proorocul insista ca taratoarele pamantului au fost făcute după soiul lor. Toată structura vie are un cod genetic propriu adică un soi al sau. In interiorul speciilor unele încrucișări sunt viabile: calul și măgarul, lupul și câinele, mistrețul și porcul domestic etc. Aceste „ingaduinte” genetice dau descendenți viabili pentru ca părinții aparțin aceluiași soi. Dar combinațiile genetice aberante la care se referă Ellen White sunt afronturi aduse înțelepciunii divine. Amestecul genetic între soiuri nu este posibil pentru ca Dumnezeu nu l-a permis! Aceasi teorie eronata o aplica și rasei umane ba mai mult, identifica „uriașii” din versetul biblic cu humani giganți, idee care de asemenea i-a fost „arătată” și care se potrivește fix cu relatările și interpretările teologilor vremii. Potrivit acestei „revelații divine” primii oameni depășeau 4,5 m in statura. La o astfel de înălțime, umanul cântarea vreo 300-350 de kg. fără îndoiala! La așa alura Adam își purta calul in spate iar bietul Abel, oile in buzunar! Vi-l puteți imagina pe pastor mulgand un animal de dimensiunea unei pisici? E ridicol, nu? Pana la Potop am involuat intr-un ritm frenetic. Între generația lui Adam și aceea lui Noe omenirea a „scăzut” mai bine de 2,5 metri!Si brusc, involuția a luat sfarsit rămânând in stand by mai bine de 4000 de ani. Giganți au existat întotdeauna. Orice alterare a glandei pituitare produce boala numita gigantism. Nephilimii sau copiii lui Anak, cei care i-au îngrozit pe o parte dintre spionii lui Moise in țara Canaan, erau niște mutanți, oameni monstruoși, de statura uriașă care suferea modificări genetice (se pare ca glanda pituitară era uscata) datorită consumului cotidian de carne de om (erau canibali). Nefilim in ebraica înseamnă „căzut de la gratia divina”. Era vorba de un trib izolat de cananiti, cu putini indivizi și care s-a stins fiindca iudeii i-au exterminat. Acum bine, sa facem o analiza semantica a versetului din Geneza 6:4. Intr-un anumit sens, uriaș, faima sau un nume sunt pleonasme. Uriașul, umanul gigant este prin el însuși un vestit, are notorietate fiindcă excelează in statura. Goliat era vestit cumva prin vitejie, prin frumusețe, prin noblete? Nu. Era un gigant, o raritate și asta-i era faima. Nimic mai mult! Un om normal care se înfrunta cu ceva colosal și-l învinge, îl răpune, își face imediat un nume între semeni. Așa trebuie inteles textul din Geneza 6:4: descendenții perechilor copiilor lui Dumnezeu și fetele oamenilor, au fost viteji, faruindu-și un nume in confruntarea cu viețuitoarele uriase.

Dumnezeu a intervenit de doua ori in existenta fizica a speciei umane și ambele acțiuni au fost determinate de răutatea noastra fiind explicate ca atare in Cuvântul Sau: atunci când ni s-a scurtat viața. Dumnezeu nu ne-a creat uriasi pentru ca nu exista nici o utilitate in asta iar ceea ce El a făcut, a fost făcut bine și fără necesitate de vreun retuș. Creatia lui Dumnezeu a fost perfecta.

In concluzie, Scriptura se explica prin sine căci Cuvântul lui Dumnezeu nu lasa loc de erori. Orice scriere exegetica ori profetică trebuie sa se supună principiului „la lege și la mărturie”. Dacă nu trece acest examen scrierea rămâne in zona întunecoasă și suspecta a profanului; când zisei interpretări i se da o calitate vizionara și nu e decât o gogorița, atunci autorul trece in categoria disprețuita a falșilor profeți adică a mincinoșilor cu licența.

Palau Solita i Plegamans (Barcelona)

Escatrón (Zaragoza)

Febrero, 2019

ECUMENISMUL, MASONERIA SI MINCIUNA „PROFETILOR”

c800x800_Inchizitia_Spaniola

Miscarea Ecumenica este un fenomen global inițiat de Vatican și controlat îndeaproape de către ordinul iezuit fiind în fond o prelungire a miscärii de contrareformä intratä în faza sa finalä, ori dacă vreți, inchiziția contemporană cu aparentä soft însă la fel de crudä și implacabilä ca acum cinci secole. Ei cultivä înțelegerea, pacea și liniștea interconfesională consecutiv cu recunoașterea autoritatii papale. Recunoasterea papei ca lider mondial unic. Atenție! Nu lider mondial religios, ci aceea de lider politic. Vaticanul, biserica romano – catolicä și apostolicä, nu mai are nimic de văzut cu creștinismul. Nu mai crede demult în valorile creștine ci doar păstrează o formä religioasă rece, un ambalaj sifonat, de tradiții pseudocrestine. Ba și mai sinistru, așa cum au arătat doi ex-prelați iezuiti de rang înalt Malachia Martin și Alberto Rivera, papii și cardinalii Curiei participä la mise satanice periodice care o datä la trei luni sunt „corolate” cu câte un sacrificiu uman. Ecumenism înseamnă de fapt secularizare. Închinarea devine „doar o forma de credintä”, fără conținut și fără putere. Credeti cä mai interesează pe cineva din interiorul acestei mișcări cä un cult ori confesiune religioasă se închina sâmbăta, ori lunea, ori la Paștele cailor? Nu! Ceea ce interesează este recunoașterea autoritatii papapale așa cum afirma Scriptura: „dacă se închinä cineva fiarei sau icoanei fiarei”…

Augustin Bea (28/05/1881, Riedbohringen, Germania – 16/11/ 1968, Roma, Italia), iezuit de rang înalt, cardinal. A fost figura cheie, împreuna cu Malachia Martin în timpul Conciliului Vatican II. A fost artizanul și impulsorul dialogului interreligios și a relațiilor ecumenice. Este considerat parintele Miscarii Ecumenice Mondiale.

Malachia Martin (23/07/1921, Ballylongford, Irlanda – 27/07/1999, New York, SUA) a fost un iezuit de rang înalt. Făcea parte dintre cele trei persoane cu acces direct la papa (secretarul, camarlengo și el). A abandonat ordinul în mijlocul unei dispute pe temä de dogma catolica. A făcut cunoscut lumii teribilul jurământ de inițiere iezuit și unele practici abominabile ale elitei vaticane. Desi a rămas pânä la sfârșitul vieții un catolic fervent, a plătit cu viața indiscrețiile sale. Un camion l-a zdrobit înt-o dimineața însorita de varä în timp ce se îndrepta spre o salä de conferinte. Ordinul a făcut sä se împlinească una din metodele sale de eliminare: accidentul banal!

Alberto Rivera (19/09/1935, Las Palmas de Gran Canaria, Spania – 20/06/1997, Broken Arrow, Oklahoma, USA), a fost un iezuit de rang înalt. A arătat ca elitele Vaticanului participä la mise satanice. Uneori se fac sacrificii umane (copii) pe altarul de marmura neagră închinat lui Baphomet (Satan). Ordinul l-a ucis prin otrăvire, o altä metodä infailibilä care se regäseste in jurământul de inițiere iezuit. Cât i-a mai rămas din viațä, a luptat sä arate cât de hâdä este fata neväzutä a Vaticanului. Atât de mult l-au urât iezuiții încât i-au șters pânä și matricula de la Școala Pontificală Gregorianä unde a fost student. Au declarat cä niciodată nu a făcut parte din ordinul iezuit.

Adventismul a ajuns sub aripa protectoare a vulturului ecumenic la începutul deceniului ’70, prin influența pe care au exercitat-o elementele iezuite infiltrate in Biserica. Am prezentat intr-un articol intitulat TAINA FĂRĂDELEGII (Iezuiti de ieri și de astăzi in Biserica Adventista-3) o parte dintre personajele nefaste care au avut o contribuție decisivă în acest tenebros funeral. Nu mai punctez asupra acestui fapt. Ceea ce este important de știut e ca agenții ordinului au avut o misiune relativ ușoară: s-au strecurat în organigrama bisericii folosindu-se de filiera masona existentä aici încă de la începuturi și toleratä de către fruntașii bisericii pentru cä ei înșiși erau aceia! Am publicat detaliile acestei penibile situații în articolul MANUALUL COMUNITATII AZS: EXPRESIA OBSCURA A SPIRITULUI MASON, și nu mai insist asupra subiectului. Cert este cä începând cu „era” Neil C. Wilson, biserica adventistä a trecut în rândul fiicelor mamei curvelor și spurcäciunilor pämântului „legalizând” exterminarea pruncilor prin avorturi în toată rețeaua de spitale adventiste condamnând Porunca a VI-a din Decalog, la inexistentä. Deschisă poarta coruptiei și a meschinariilor, au urmat „era Folkenberg” sau maestrul delapidărilor milionare, „era Ted Wilson” sau despre investițiile în fabrici de armament și industria farmaceutica aparținând Vaticanului, a covoarelor roșii, a bodiguarzilor, limuzinelor, salarii exorbitante, cenzurilor asupra misiunilor, mesajelor de Crăciun și Paste, cercetășia etc.

Ca mosträ de gratitudine fiindcă a permis sä fie oploșiti in bisericä, masonii i-au dedicat acest monument funerar lui Ellen G. White, cu acest obelisc egiptean care simbolizează falusul lui Osiris, zeul ucis de fratele säu și care învie cu fiecare räsärit de soare adicä Satan, cel care reînvie din propria cenusä.  Scârbos, tenebros și autentic…mason!

Lucrarea masonilor în interiorul bisericii se vede de la începuturile ei și pânä astăzi: zecimea în bani, puncte din dogma cuprinse în Manualul Comunitatii, Cercetașii sub toate denumirile, o parte din muzica ceremonialä, cenzura etc. Oricine dä o ocheadä peste Manualul Masonului, recunoaște multele similitudini cu Manualul Comunitatii AZS. Pentru a controla Organizația Adventä, iezuiții au făcut ceea ce au știut ei cel mai bine sä facă de-a lungul istoriei: au băgat zâzanie! Fideli dictonului „divide et impera”, în „era Ted Wilson”, au accelerat intriga ridicând-o la nivelul nerușinării: Ted Wilson vrea sä-i mănânce lui David Gates toată „prăjitura” sud-americană, David nu vrea sä-i dea lui Ted nici o capsunicä și se duelează în scrisori deschise prin toate locurile. Mark Finley sare și el sä-și sprijine stăpânul și dreptu-i la prăjiturică spunându-i lui David cä este un încrezut și de ce nu, un mincinos. David se apärä aruncându-i lui Mark, în obraz, servilismul de care dä dovadä. Pe de altä parte, Steven Bohr îi zice lui David Gates ca e un prooroc mincinos și un manipulator. David se apärä spunând cä lucrarea-i doar a Domnului! Ted Wilson sugerează uniunilor centroamericane sä refuze misiunea lui Bohr prin acele locuri; unele Diviziuni americane l-au numit pe Doug Batchelor persona „non grata” prin teritoriile lor. Diviziunile europene il înfruntä pe Ted Wilson punând la anvoane femei „pastori”, sodomiții își fac apariția în pastorație și pe la anvoane… Misiuni și misionari înfruntati, diviziuni rebele, conferinte rupte, frați care se urăsc de moarte…Ce sugerează toate acestea? Cä biserica adventistä este orice se include in condiția de „vărsat din gura Domnului” inclusiv aceea de holding comercial, lumesc, secular, alimentat lunar cu zecimea prostimii, cu negoturi extinse iar între clienții cei mai prolifici ai săi se aflä, cum nu, Vaticanul! Desigur toate mizeriile cu care ne confruntäm și care ne tine divizati sunt cauzate de avariția conducătorilor și a castei pastorale având la rădăcinä iubirea de bani! Cä este așa, nu am nici cea mai mică îndoiala, dar când uneori te întâlnești cu fapte care vin sa demoleze un mit în a căror mesaj poate găseai ceva nobil iar acel mit, nu se dovedește a fi decât un negustor vorace, ți se pare ca toată construcția de valori morale pe care ți-ai imaginat-o între oameni, se dărâma și devine un morman de ruine. De curând, am văzut un video in care pastorul Steven Bohr demonstra ca misionarul David Gates este un profet mincinos fiindcă spunea, ca și alți „speculanti teologici”, cä Domnul va reveni in 2031. Ca o consecințä a promptei reveniri, sfătuia enoriașii äa-și vândă proprietățile iar fondurile sä le introducă in lucrarea sa Red Avenir! O manevrä tipicä de oricare dintre „telepredicatorii” actuali, acea faunä venalä de care abundä audiovizualul si care ne produce atâta scârbä!

In acest video, pe care din nefericire nu l-am găsit decât in limba originala, spaniola, pastorul Bohr face dezvăluiri senzaționale asupra misionarului David Gates și a metodelor sale de-a obține fonduri pentru lucrarea sa. N-am găsit încă răspunsul misionarului la aceste grave acuzații. Domnul Isus, i-a cerut tânärului bogat sä-si vândä averea pe care o avea si sä-L urmeze în lucrare însä nu i-a cerut si banii pentru lucrare!

Secularizarea cultului, acceptarea aprinderii unui foc straniu pe altarul bunei credințe (servicii divine comune, vorbitori invitați la anvoane de prin alte culte, participarea adventiștilor la mise de Paste și Crăciun), ecumenizarea și masonizarea au determinat sä privim în mod idilic spre zilele tragice care ne stau în fatä. Așa ne-au învățat și ne-au manipulat mințile de la anvoane în ani și ani de zile, de predici prefabricate din povesti de adormit copiii, despre fugi și ascunderi, despre ieșiri din marile orașe, despre semne și decrete duminicale care nu mai sunt date! Unde poți merge și ascunde, tu inamic al Noii Ordini Mondiale, când fiecare colțișor al pamantului e „acoperit” din cer de sateliți capabili sä-ți citească ora de la ceasul de pe mânä? Când trăim în era geolocalizärii, a telefoniei mobile și a Internetului, a dronelor dotate cu camere termice, cu infrarosii ori lasere de citire a mișcărilor, mai este posibilä oare o singurä „evadare” de succes? Când Ellen White recomanda ascunderea prin păduri a credincioșilor fugiți, urmăriți de catolicii nemiloși, se bizuia probabil pe faptul cä superlativul vitezei era calul iar ultimul răcnet în comunicație era telegraful! „Viziunile” dânsei au rămas scurte și desuete în era tehnologică în care trăim. Mai degrabä vom vedea fugind fratii și surorile dar în sens invers, căutând cabinetele de implanturi de cipuri fără de care nu ai carburant, nu ai mâncare, nu ai medicamente, nu ai lapte pentru copii, nu ai tofu pentru radicali, nu ai îmbrăcăminte, nu ai încălțăminte, hârtie higienicä, nici măcar chibrituri nu ai! Desigur, o scuzä vom găsi la toate aceasta în timp ce mai așteptäm decretul duminical „vizionat” de către Ellen White…

O crizä fără precedent ne stä în fatä. Guvernele totalitare se schimbä uneori prin revoluții, adesea sângeroase. Istoria se schimbä prin crize mondiale. Una, cum n-a mai existat de la întemeierea lumii, este pe punctul de-a începe. Necazul acela va fi atât de mare încât dacă din dragoste pentru cei alesi Dumnezeu n-ar scurta timpul, nimeni n-ar putea scäpa cu viațä.

Sateliți militari, sateliți comerciali, sateliți particulari, sateliți comunitari, sateliți guvernamentali, sute și mii împânzesc cerul „spionând” fiecare palmä de pämânt și orice cuvânt rostit. Unde te poți ascunde de „ochiul care toate le vede”?

În Matei 24, Domnul Isus face o descriere paralelä a unor evenimente cruciale: cäderea Ierusalimului sub Titus Vespasianus, în anul 70 și zilele Sfârșitului. Asediul Ierusalimului a început cu „asezarea” trupelor romane împrejurul Ierusalimului. Cinci legiuni complete, cavalerie și mii de auxiliari (barbari încorporați în armatä) împreuna cu mașinăriile de asediu, trebuie sa fi creat o impresie tulburătoare asupra evreilor. Ceea ce a urmat în următoarele luni depășește orice închipuire: istoricii vorbesc de prezenta în interiorul cetății a ceva mai mult de 600 de mii de persoane. La sfârșitul asediului au supraviețuit doar 115 mii dintre ei…Un masacru de proporții gigante! Bietii oameni, necazul prin care aveau sa treacă l-a determinat pe Mântuitorul sä-i sfătuiască sä fugä spre munți și sä se adăpostească de furia „uraciunii pustiirii”. Fuga avea ca obiectiv, exact acele timpuri iar nu altele!

Suntem mai bine de 23 de milioane de adventiști din care mai mult de 70% trăim în orașe mari și mici. Sä pretinzi, sä-i determini sä-și părăsească locurile unde au casele, serviciile, familiile, prietenii, comunitățile…este sä-i supui la tristetea neîmplinirilor pentru cä nu toți își permit cumpărarea unei case în mediul rural, renunțarea la serviciu, la retragerea copiilor de la scoli, la renunțarea la fizioterapie, la sala de Fitness, la piscina etc.

Dansurile lumești au pătruns în bisericä o datä cu „reactivarea” cercetășiei. Mișcările lascive, provocatoare, muzica agresivä conduc la iubirea de sine și nu la iubirea de Domnul! Plantez aici mărturisirea unei surori pe care o numesc D.J. și care îmi spunea cu tristete cä din doi copii pe care i-a avut la „licurici” și toate celelalte trepte de „cercetare”, niciunul nu mai este astăzi in bisericä! Câte astfel de tragedii familiare nu sunt pe cale sä se împlinească astăzi?

Domnul Isus ne-a spus ca „aratul și semănatul”, „vara și iarna” vor rămâne neschimbate pânä la sfârșitul timpului. Duhul Sfânt va mâna pe copiii lui Dumnezeu acolo unde viața fără compromisul acceptării semnului fiarei, va mai fi posibilä. Locuri pe care numai El le cunoaște! Pe noi nu trebuie sä ne preocupe facerea de provizii așa cum ne recomanda Ellen White, ci El însuși se va ocupa de noi în locurile unde ne va conduce. Chiar de va poruncii păsărilor cerului sa ne hrănească ca pe Ilie în desert, ori ne va conduce ca pe prooroc spre un mare oraș Sidon, El care este credincios Cuvântului Säu, nu ne va abandona! Noi doar trebuie sä ne cumpărăm aur curățit prin foc și alifie pentru ochi…Așa este Doamne Isuse, căci drepte și adevărate sunt căile Tale! Amin.

Barcelona – Palau de Solita i Plegamans

18/01/2019