CER VIOLET

Cerul si noi.Noapte de tainä, pe munte.
Luna, stele si cerul de safir,
Atinge somnul lin pe frunte,
Ca petale fine, de trandafir.

Rugäciune acolo, pe stâncä
Si Universul privind maretia:
Glorie, luminä, stare adâncä,
Atunci se împlinea profetia!

Schimbat la fatä si în slavä,
Vestmântu-i strälucea albit.
Naivi si uimiti de asa ispravä:
Moise si Ilie cu El au vorbit!

„-Ce bine-i sä fim aici cu Tine,
Sä facem colibe de-ascuns:
Pot face chiar trei pânä mâine!”
Särmanul, cerea un räspuns…

Un nour de putere si glorie
Umbrind cuprinsul deplin,
Moment cu intensa victorie
Si Glasul ce vorbise din plin:

„-Acesta este Fiul Meu iubit
În care îmi gäsesc pläcerea!”
Un timp solemn, deosebit
Dupä care urmase täcerea…

Ce spaimä le intrase in suflet,
Norul de slavä si glasul acela…
Cerul de noapte sclipea violet,
Miros de smirnä avea parcela.

Zorii veneau, luminä cernitä,
Boarea subtire dädea târcoale.
De sub tufe, cinteza stârnitä
Zburä iute, departe, în vale…

Sabadell – El Prat de Llobregat
01/11/2016

LA ROMA!

MaltaIn portul din Adramit, ancorata
Astepta galera numita Robusta
A primit ordin de-a fi imbarcata
O centurie din cohorta Augusta.

Aveau prinsi vreo zece, sub paza
La Roma, trebuiau dusi la Cezar
Sa fie judecati de omul de vaza,
Pentru vreun fapt greu ori bizar.

Intre acei, era un om important,
Cetatean roman, nascut evreu:
Pavel din Tras fiind el solicitant
De judecata, desi era un fariseu!

Sutasul Iulius era comandantul.
Om drept si cu potrivite idei…
De la Sidon, in contra era vantul;
Asa ca suit-au pe tarmul Ciliciei.

Au ajuns in Licia, in portul Mira
Acolo schimbat-au de corabie…
Simtira cum vremea conspira
Caci vantul ii purta ca pe o vrabie.

I-au dus departe de Salmona,
Un promotor ivit in apele cretane.
Cel ce tinea peste valuri timona,
Lupta sa ajunga la Bune Limane.

Omul din Tras, sutasului ii spuse:
„Cu primejdie, este acum calatoria
Iata, vremile prielnice sunt duse
Si poate ca ne va lua istoria…”

Dar Iulius sutasul, nu lua aminte.
Pornira, rau sfatuit de capitanul
Caci Eurachilon, i se paru cuminte
Dar curand auzira vuind uraganul!

Ostrovul Clauda ramase departe,
Vantul cu tarie ii ametea vrajmas.
Valul parea ca-i osandea la moarte
Si ca timpul, e intunecatul dijmas.

Galera lua apa, se inclina bolnava,
Oamenii crispati gandeau funebru.
Sarcina o aruncara, inutila pleava
Ca o jertfa bogata in abisul negru.

Mugind flamanda furtuna cerea,
Corabia intreaga si oamenii toti…
Atuncea Pavel, stiindu-i vrerea
Vorbise cetei, legionari si mateloti:

„Oamenilor, ascultati-mi cuvantul:
Dumnezeu, caruia-i sunt slujitor,
Mi-a vorbit si fagaduit pamantul,
Ca din incercare iesi-voi biruitor!

Mai mult decat aceasta oameni,
Domnul, in mila si larga-i indurare,
Daruit-a viata voastra deasemeni
Sa-I dati slava si de bine o urare.”

Inspre noapte matelotii simtira,
Valul scazand in putere si vana.
Ca vantul dadea semnale de vira
Iar fundul aproape, la indemana.

Atuncea Pavel, sutasului ii spuse
Ca marinarii urzira plan de fuga…
Chiar carmaciul era cel ce aduse,
Ideea razmeritei, acolo in teuga!

Ar vrea ca barca, la noapte sa ia
Sa atinga limanul, galera sa lase.
Atunci fara indoiala  primejdia,
Era sa piara cu totii intre talase.

Iulius, asta data, intelese mesajul.
Porunci ca luntrea sa lase sa cada
Si astfel carmaciul isi puse curajul,
Sa conduca galera intreaga in rada.

In zorii zilei corabia lovise fundul
Si prova in banc adinc intepenise.
Din spate valul lovind tare, fudul
Dadea puternic si puntea deschise.

Oamenii atunci, saltara in apa…
Inotand ori atarnati de lemnarie,
Osteneau sa ajunga malul agapa
Miscare vazand, foc si fumarie.

Astfel in talase nu pierit-a niciunul
Doar corabia s-a pierdut zdrobita…
Malta era ostrovul, zis-a capitanul
O coasta buna, de oprire fortuita!

Barbarii ne primira cu bunavointa
Iar Publius, mai marele ostrovului
Ne ospata cu cinste din obisnuinta
Si se ingriji de nevoile echipajului.

Pavel, facea minuni de vindecare.
Pe tatal dregatorului a tamaduit,
Toti bolnavii de dropica si urdinare,
Felurite ciume si pe orice obijduit!

Cand s-a implinit timpul de iernat,
Galera ce purta semnul Doiscurilor,
Atati cati eram pe toti ne-a imbarcat
Si am ajuns la limanul siracuzanilor.

Impinsi de vânt prietenos de pupa,
Am atins Puzole si de aici la Roma!
Scris-am eu povestea: doftor Luca
Si intaresc ca Domnul este axioma!

Sabadell – El Prat de Llobregat
Nov., Dec. 2016

 

 

 

 

 

 

 

SINGURĂTATEA LUI IOV

IOVFara indoiala Cartea lui Iov, este cartea cea mai poética din Vechiul Testament si poate cea mai profunda prin continutul sau umanist, evidentiind puritatea sufleteasca, nobletea si increderea fara margini in Creatorul, a acestui om in fata vicisitudinilor crunte ale vietii in care l-a cufundat vechiul dușman al omenirii: satan. Cunosc trei ocazii, asa cum le relateaza Biblia, in care acesta a intervenit personal in scena, fara intermediari, pentru asigurarea acțiunii: prima data, atunci cand a amagit-o pe Eva in Eden, a doua oara atunci cand a cerut permisiunea lui Dumnezeu de-a se atinge de Iov, iar a treia este pe punctul de-a se produce, atunci cand va imita venirea Domnului Isus, cautand sa insele chiar si pe cei alesi daca va fi cu putinta. Ispitirea Domnului Isus, a fost o acțiune directa a diavolului avand însă o alta dimensiune. „Atingerea” de Iov, a fost totala. La limita suportabilului uman. Suferinta acestui om ramane undeva in zona imaginatiei, a terorii, a spaimelor infinite si a pesimismului cel mai ravasit pentru oricare muritor. Trebuie sa fi existat in viata acestui om deosebit, o identificare absoluta cu gratia divina, o incredere nemasurata in Tatal Ceresc, o contopire totala cu prezenta divina pentru a avea acea tarie, acea forta interioara si fizica necesara, nu numai de-a rezista incercarilor, cat mai ales de-a acepta  fără răzvrătire pedeapsa stiindu-se „fara prihana si curat la suflet” (Iov 1:1). Este fara indoiala simbolul suferitei supreme, dupa cum este fara doar si poate, un mit in  singuratatea luptei sale interioare. Sa ne amintim ca aceasta drama (scrisa in cea mai mare parte in versuri), a fost compusa de Moise, undeva prin pustiul Madian, cu vreo mie cincisute de ani inaite ca Domnul Isus, sa-si inceapa lucrarea pamanteasca si se apreciaza ca faptele narate s-au petrecut prin rasaritul Peninsulei Arabe, cu vreo doua mii de ani inaite ca ele sa fie imortalizate in aceasta colosala opera. Pentru aceasta lui Iov, i-a lipsit cu desavarsire sprijinul, lumina si sfatul Scripturilor, ceea ce il face atat de singular si spectacular in lupta cu durerea lui. Multi medici, au cautat sa puna un diagnostic al boli lui Iov, bazandu-se in simptomele descrise de catre autor. Nu au reusit. A fost o boala, pe care satana a inventat-o special pentru Iov! O boala a carui aspect exterior, a impactat pana la nauceala pe cei trei vizitatori si cu atata putere incat au ramas fara expresie timp de  „sapte zile si sapte nopti…caci vedeau cat de mare ii este durerea” (Iov 2:13). In aceasta drama, ceea ce putem identifica cu certitudine este ca satana acuza pe Dumnezeu de favoritisme importante la adresa lui Iov. Bun cunoscător a lașității naturii umane, satana încearcă strategia ramasagului injust și afirma ca o data închis izvorul binecuvantarile divine, omul revine la starea de nemulțumire, de iresponsabilitate și de frivolitate ordinara. Intr-un cuvânt, omul iubește pe Creatorul sau doar din interes! Dumnezeu, in acelas timp Stapan si Judecator, accepta provocarea satanei inaitea Juratilor Universului adica a tuturor Fiilor Sai si lasa in mana acuzatorului pe martorul Sau credincios Iov.  Este aici dovada cea mai clara a dreptatii absolute: Dumnezeu, nu accepta nici măcar o umbra de îndoiala asupra circumstanței slujirii devotate a robului Sau și aproba încercările dramatice la care-l va supune acuzatorul. Scena capătă atunci conotatii universale. O judecată apriga in care rând pe rând, dar la intervale minime de timp, căci mesagerii veștilor practic se călcau pe călcâie înaintea lui, nenorocirile îl lovesc pe acest om cu sălbăticie. „O, de-ar fi cu putința sa mi se cântărească durerea și sa mi se pună toate nenorocirile in cumpăna, ar fi mai grele ca nisipul marii…” (Iov 6: 2-3) spune Scriptura și nu este nici o exagerare in aceasta. Scrierea afirma ca nici un moment in timpul asimilarii tragediilor „Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” (Iov 1:22). După ce toate nenorocirile au trecut și primele dureri au început sa se estompeze, tradarea soției a fost o lovitura neașteptat de grea: „Nevasta-sa i-a zis: „-Tu rămâi neclintit in neprihănirea ta! Blestema pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2: 3). Este strigatul unui suflet chinuit, un suflet mutilat, depășit de durere, un suflet neputincios și nepredat lui Dumnezeu. Este aici, rabufnirea de ura a satanei când își da seama ca rămășagul lui începe sa dea semne de labilitate in fata neclintirii lui Iov. Nu cunoaștem dacă soția lui Iov s-a căit vreodată pentru aceste cuvinte. Cert este ca Iov, a iertat-o. A certat-o aspru, dar a iertat-o. „Sfatul” femeii i-a venit ca sarea peste rana. Credea ca situația complicata in care se afla era împărtășita cu ea in toate aspectele. Iov, rămâne singur. Boala îl macină. E dureroasa și repugnanta. Incertitudinea ii secatuieste sufletul. E apăsătoare și sfredelitoare. Se știe nevinovat in fata Cerului și a oamenilor… Sosirea celor trei „prieteni”, intempestiva și suspecta, vine sa-i accentueze senzația de vina neștiuta. Nu simte alinare. Nu se așteapta la nimic condescendent din partea lor. Rând pe rând Elifaz, Bildad și Tofar după zile de meditație personală in care au asimilat starea deplorabila a lui Iov, cu mult mai mizerabila decât si-ar fi putut imagina fiecare dintre ei, au început sa-i prezinte debilitățile morale pe care, in acceptiunea lor, bietul om, s-ar fi făcut vinovat. Nu este aceasta o reuniune amiabila. Cei trei „prieteni” sunt acuzatori de principii. Găsesc ca ceea ce e general valabil pentru om, se poate aplica in cazul lui Iov. Este aceasta ideea unuia care-l inspira pe Elifaz și pentru care da mărturie: „Un duh a trecut pe lângă mine…Tot parul mi s-a zbârlit ca ariciul…Un chip cu o înfățișare necunoscuta era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: „Fiva omul fără vina înaintea lui Dumnezeu? Fiva el curat înaintea Celui ce la făcut?” (Iov 4: 15-17). Nimic mai clar! Îndoiala este semănată. Prejudecata exista și se aplica. Iov se apăra. Ba mai mult, are tăria de-a le arunca in fata: „Căci voi sunteți  niște făuritori de minciuni, sunteți cu toții niște doctori de nimic” (Iov 13: 4). Reuniunea devine tensionata. Cei trei n- au venit pentru o buna cauza, e evident. Provoacă, incita și defăimează. Pescari in ape tulburi! După tradarea femeii, apăsarea  „prietenilor” e o provocare la o lupta disperata pentru apărarea integrității morale. Iov, rămâne singur in încercarea lui: „Numai pentru el simte durere in trupul lui, numai pentru el simte întristare in sufletul lui.” (Iov 14: 22). Iov își întemeiază apărarea pe încrederea nemăsurata in Atotputernicul consecutiv cu  lupta dialectica cu potrivnicii („prietenii”) săi. In aceasta confruntare, Iov puțin câte puțin distruge argumentarea celor trei și își etalează puritatea sufleteasca. El e singur. Dumnezeu privește, Fiii Săi privesc, satana spumega. Viermii ii mișuna pe sub piele. Il doare trupul. Ii sângerează sufletul. Își dorește moartea și ea nu vine…Suferința insuportabila îl epuizează. Vrea odihna nopții dar patul ii da spaime. Caută siguranța zilei dar răul îl copleșește! Este invinuit de lucruri îngrozitoare. „Prietenii”, îl chinuiesc cu sadism. Nici o vorba de imbărbătare. Numai acuze. Iov, argumentează și susține nevinovația sa cu multă înțelepciune: ” Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?” (Iov 21:34). Din nou Elifaz din Teman, se face ecoul stăpânului îndoielilor și seamănă sămânță vinei: „Dacă ești fără prihana, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vina, ce câștiga El?” (Iov 22:3). Acest pesimism bolnavicios e contrariu nazuintei lui Iov. El stie, ca dreptatea lui își va straluci neprihanirea inaintea Atotputernicului. Continua susținându-și nevinovația. Faptul ca Dumnezeu își aduce aminte, in opinia lui, de greșeli pe care le-a făcut fără voie in tinerețe, îl nelinișteste nespus de mult. Ar vrea sa se dezvinovățească, sa intre in „judecată” cu Atotputernicul. Aici intervine Elihu, tânăr și impetuos. Reparate reproșuri celor trei „prieteni” ai lui Iov, pentru putinatatea înțelepciunii și pentru faptul ca au încercat sa găsească greșeli acolo unde nu erau.  Elihu este o persoana aparte care se introduce in scena. Este un înger. Un mesager al Cerului, apărătorul lui Iov și a dreptății divine: „…Așteaptă puțin și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.” (Iov 36, 2:3) Dumnezeu, intervine. Se descrie pe sine ca maxim cunoscător a tuturor tainelor, maxim ziditor și maxim judecător. Neprihănirea și dreptatea Lui sunt absolute. Omul nu poate cuprinde infinitul si perfecțiunea Sa. Dumnezeu, iubește omul cu pasiunea Părintelui. Deși ii spune lui Elifaz: „…Mania Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tai pentru ca n-ați vorbit așa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”, in dragostea Sa pentru om, pregătește poarta de ieșire din pedeapsa. Dumnezeu, mustra și pedepsește dar iubește și iartă! Aici, e măreția și plinătatea dumnezeirii! Iov, devine mediator pentru „prietenii” săi și le salvează viața. Iov a suferit, a plâns, a îndurat fără murmur, a trecut singur prin valea umbrei morții intr-un extraordinar timp de strâmtorare, s-a încrezut in Salvatorul Sau și Dumnezeu l-a sfintit. Iov reprezintă tot ceea ce vrem noi sa fim, mai puțin suferintele lui. Iov, este credinciosul de rasa pura, cuceritor al Cerului, fiu a lui Dumnezeu.

CLIPA ÎNDOIELII

imagenes-de-reino-jesus-sacando-del-agua-a-pedroNoaptea-i rea, luna-i pierdutä.
Apa e neagrä, adâncä si rece,
Barca-i grea, nädejdea e slutä
Vântul adie dar teama nu trece.

Vorbe în soaptä, valul ce creste
Timp de îndoialä si asteptare…
Scame de ceatä; grija sporeste,
Ceas de gândire si îndreptare.

Furios era vântul si împotrivä,
Crestea valul, grea panoramä:
Barca scufundä si era la derivä
Pare cä locul preparä o dramä.

Plutind peste ape apare îndata,
Stäpânul päcii la timp de iertare.
Pescarii de fricä tiparä deodatä,
Speriati de nalucä, de-o aratare.

Unul mai tare si poate- ntelept,
Întelese  pasul cunoscut deplin
Si spuse atunci cu frica în piept:
„Doamne la tine, fä-mä sä vin!”

„Vino!”, Domnul îi zice zâmbind
Si omul pe ape, aleargä sältând…
Piciorul se afundä încet, soväind
Valul îl trage-n adâncuri flamând.

„Doamne, mä duc! Ape mä iau!”
„Unde-i nadejdea Petre, în barcä?”
Bratu-i apucä când toti se-ndoiau;
Îl trage la viatä, punându-l în arcä.

Noaptea e calmä, ciobul de lunä:
Argint e apa, asezatä e marea,
Barca pluteste, cârma e bunä
Tärmu-i aproape, luminä e zarea.

El Prat de Llobregat (Barcelona)
23/10/2016

 

 

OMUL DIN CEZAREA

lsanz45_5

Era pe la ceasul nouä
Într-o searä de august.
Parea cä stä sä plouä
Peste orasul gri, vetust.

Pe la poarta cetätuii,
Straja aprinde un fanar,
Salutand umbra statuii
Prea-märitului Cezar.

În cämäruta lui sutasul,
Pe genunchi soptea o rugä,
Aläturi îsi tinea ostasul
Si o prea bätrânä slugä.

„-Vegheam osânda Doamne,
Sus pe dealul suferintei…
De atunci, multe toamne
Am cätat calea smerintei.

Cämasa, sortul mi-a läsat.
A acelui Om, numit Isus.
Cusäturä-n ea nu am aflat,
De la cälcâie, pânä sus.

Eu sunt om de oaste,
Fac ce mi se spune…
Lancea te lovi în coaste
Si am väzut ca e minune:

Ziua, noapte s-a fäcut,
Pämântul s-a cutremurat.
Orice murmur a täcut,
Era un chin nemäsurat!

M-am învoit la moarte
Si sunt cu totul vinovat…
Doamne, te rog desparte
De mine acest päcat!”

O lumina dintr-o datä
Si o pace atât de adâncä,
Au cuprins suflarea toatä,
Încremenitä ca o stâncä!

Un înger de la Ceruri
Drept în fatä i-a stätut.
Pärea un vis de-a pururi,
Ce prin ochi i-a sträbätut.

„-Cornelius, nu te teme,
Cäci Domnul e cu tine!
Trimite deci devreme,
Sä caute un om de bine,

La Iope, lângä mare,
În casa unui täbäcar.
Petru este acela care,
Te va face un pescar!”

Si când Chifa a venit
Însotit de legionari,
Întâmpinându-l au iesit,
Toti ai casei: mici si mari.

La picioare i-a cäzut,
Cornelius, cu veneratie.
Cäci în Petru, a väzut
Putere, har si gratie!

„-Sunt si eu un om ca tine,
Spus-a Petru, cu uimire.
Multe rele port în mine,
Si nu merit asa primire!

În vedenie mi s-a dat,
Cä de azi si nu de mâine
Pentru mine nu-i päcat,
Sä frâng aici o pâine!”

Botezat-a pe sutasul
Si apoi centuria toatä,
Pe slugä si pe ostasul
Si din cetate, o gloatä.

Pe la poarta cetatuii
Straja stinge un fanar,
Dând spatele statuii
Prea- märitului Cezar…

 

 

Sabadell, Barcelona
16/09/2016

 

1 MAI 

Marele conspirator universal satana, a incercat, de la inceputurile existentei lui pamantesti sa insele, sa minta, sa construiasca iluzii, sa creeze echivocuri si erori, sa abata privirile muritorilor alaturi de adevar, inventand si creand ambiguitati: de la stiinte si teorii false, la religii si filosofii bolnave ori opinii manipulate. Niciodata nu vei obtine, din toata lucrarea pamanteana a acestui personaj nefast, un adevar definitiv. Nu. Intotdeauna, ori servesti minciuna intreaga ori un adevar pe jumatate. De-a lungul istoriei, satana a inselat omenirea prin oameni. Cunosc doar trei evenimente, asa cum mi le descrie Biblia, cand „tatal minciunii”, a lucrat singur, fara intermediari. Doua s-au produs: atunci cand a inselat-o pe Eva in Eden si atunci cand s-a atins de Iov. Celalalt eveniment se va produce in curand si este relationat cu imitarea venirii Domnului si de care am fost avertizati. Ispitirea Domnului, nu intra in aceasta discuție fiind de cu totul de alta natura. In perioada istorica postdiluviana, conspiratia inselaciunii incepe cu Nimrod, in campia Sinear si se va sfarsi cu omul – fiara, asa cum descrie Biblia. Spiritul imitator este o alta característica a acestui „creator” fracasat. Daca Dumnezeu, are un popor al Sau, iudei, inainte vreme in trup si sange iar dupa crucificarea Domnului Isus, iudei in duh si suflet, de ce satana n-ar inventa un popor al sau? Iudei, dar in copie.

Prin secolul VII si pana in a doua jumatate a secolului X, intre nord estul Marii Negre si nordul Marii Caspice, un vast teritoriu caucaziano era ocupat de khazari, un popor de sorginte turcomana, pagani (erau samanisti, animisti etc) si cu rele obiceiuri (istoricii timpului vorbeau despre faptul ca nu erau alceva decat jefuitori de caravane bizantine, árabe ori chineze). Prin anul 750 dH, se pare ca se convertesc la iudaismul talmudic (nu autenticul, ci cel inventat in captivitatea babiloniana in care incape si kabalah!), in conditii care nu sunt deocamdata clare. Exista o legenda amuzanta pe aceasta tema. Unul dintre inteleptii de la curtea hanului Bihár, avu ideea de-a converti intreaga natiune la o singura religie, ca mijloc de a obtine unitatea regatului, fapt de care monarhul s-a aratat dispus. Pentru aceasta, a trimis ambasadori la Bagdad, sa intrebe califul asupra idei de-a converti natiunea khazara, la islam. Acesta s-a aratat incantat, sa aiba un supus in partea nordica a tinuturilur sale. Ambasadorii, au transmis hanului solia califului. Acesta ramas foarte deziluzionat de faptul ca trebuia sa se faca supusul califului. Inteleptii l-au sfatuit atunci, sa trimita ambasadori la Constantinopol. Aici a aflat ca imparatul ar fi foarte multumit sa aiba un supus crestin la hotare. Hanul, s-a intristat mult afland ca trebuie sa se supuna imparatului. Atunci inteleptii l-au sfatuit sa caute religia unui popor care nu are nici calif, nici imparat ba inca, nu au nici tara, fiind imprastiati in toata lumea. Hanului, ii placu aceasta si astfel, potrivit legendei, s-au convertit la iudaism.
Eu, stiu ca acest popor, din stirpea lui Cus, a fost adoptat de catre satana ca popor al sau, ca o jalnica imitatie a poporului lui Dumnezeu, cu o religie stricata si obiceiuri oripilante si ca prin acestia, in tot cursul timpului si pana la final, va conspira impotriva lui Isus, prin lucrari mincinoase si inselatoare.
Prin a doua jumatate a secolului X, sub presiunea mongolilor, imperiul khazar se destrama si dispare din istorie pentru totdeauna.
In secolul urmator, apar prin Europa primii „evrei”. De aspect straniu, obiceiuri ciudate si o religie asociata nu odata, cu sacrificii umane, acestia nu au fost niciodata acceptati in societatea medievala europeana. De aceea,  s-au regasit un timp, la margine. Initial, religia católica nu i-a acceptat nici macar ca sclavi. Ii considera subumani. Cu timpul, si-au dat seama de marele potential destructiv pe care-l aveau si i-au adoptat  ca pe copii de suflet. Intotdeauna pastrand viu fata de ei conceptul hegelian de fenomen antitezic. Dupa locurile pe unde s-au asezat, populatia europeana autohtona i-a denumit askenaziti (in Europa Centrala si de Vest) si sefarditi (in Peninsula Iberica) iar uneori in mod gresit evrei, fiind inselati de aparenta religiei lor.  Fiind impinsi de catre societatea timpului spre marginile sale, si cum biserica católica de pe atunci interzicea camataria, atat ashkenazitii, cat si sefarditii au vazut o oportunitate fara margini in aceasta activitate si astfel au devenit ceea ce astazi cunoastem sub numele de bancheri onerosi gen Rothschild, Rockeffeler, Morgan si altii, in definitiv, cei ce ne conduc si care manipuleaza destinul lumii. Geneticamente acesti indivizi care-si zic iudei ori evrei, nu au nimic de-a face cu autenticii evrei care faceau parte din poporul lui Dumnezeu, desi multi din acestia, s-au vandut cu trup si suflet kalalistilor. Cum spunea regretatul profesor Luis Ravizza in a sa ” Iistoria dinastíei Rothschild”, pentru a intelege istoria moderna si contemporana a lumii, trebuie sa cunostem istoria acestei tenebroase familii. 
JAW

Dupa moartea lui Jacques de Molay, ultimul mare maestru al ordinului templierilor in 18 martie 1314, si progromul care a urmat in urmatorul an, s-ar putea crede ca acel ordin militar,  acuzat si nu pe nedrept de lucruri incredibile (inchinarea la satan, sacrificii umane, in special copii si femei, practici homosexuale), ar fi disparut pentru totdeauna de pe scena istoriei. Nimic mai fals. O parte din tezaurul ordinului si mai mult de 500 de cavaleri, au stat ascunsi dar raspanditi prin nordul Frantei, pastrand organizarea militara stricta si riguroasa, practicand cu acelasi secretism ritualurile lor satanice si nutrind o razbunare crunta impotriva regelui. Tezaurul, a fost cu timpul transferat in Scotia. Cavalerii au urmat tezaurului. continuand sa unelteasca impotriva Frantei. La aproximativ 20 de ani, de la moartea lui de Molay, datorita activitatilor subversive ale acestei ramasite de templieri, a izbucnit un conflict important intre Anglia si Franta (razboiul de 100 de ani). Prin jurul anului 1700, in Scotia, urmasii acelor templieri exilati din Franta, au infiintat prima loja masónica, numita de rit scotian. La putin timp ia fiinta loja masónica unita de Anglia. In cativa ani, masonii controlau itele puterii in regat. Sefii lojelor masonice erau toti askenaziti. Ulterior au primit in randurile lor, iezuiti ceea ce le-a deschis perspectiva unor planuri de putere si dominatie mult mai extinse. In jurul anului 1798, ajuta si instaleaza in Manchester apoi in Londra, a Nathan Mayer Rothschild, ca bancher personal al masoneriei engleze. De remarcat faptul ca banii acestui ordin, gestionati de catre familia marilor bancheri Rothschild, au folosit Angliei, pentru infrangerea lui Napoleón Buonaparte. Dar mai inainte, masonii templieri si fratii lor din Europa, au imaginat, planuit si faurit revolutia franceza (1789 – 1799) si instaurarea republicii. A fost aceasta acctiune, prima incercare a acestei puteri oculte de a manevra si conduce destinele unei natiuni potrivit planurilor fabricate de ei si care faceau parte din planul general de control mondial ( novus ordo seclorum). Au facilitat si permis pentru aceasta, ascensiunea lui Napoleón. In anul 1793, pe 21 ianuarie regele Frantei, Ludovic al XVI – lea este executat impreuna cu sotia lui, Maria Antoaneta, prin ghilotinare. Cu aceasta, Jacques de Molay, dupa mai mult de patru secole, primea razbunarea definitiva.


Johan Adam Weishaupt, se nastea in Ingolstadt, Bavaria in 7 februarie 1748, intr.-o familia de askenaziti. Tatal sau, Georg era chiar rabin talmudo – kabalistic. A fost crescut de catre bunicul sau. Acesta era de ziua, director la un colegiu iezuit iar de noapte invatator satanist de kabalah. Adam, a fost educat in religia católica si a practicat din tinerete ritualurile sataniste kabalistice. Weishaupt intra in ordinul iezuit (destul de oprimat in acele timpuri pentru ca se dedicau la sabotaje politice si tot felul de asasinate), devenind cu timpul profesor de drept canonic la Universitatea din orasul natal. Devine un specialist gnostic, al curentelor oculte ale vremii, cunoscator al filosofiei masonice si ale miturilor care compun acesta invatatura intunecata care este de fapt, un amalgam de practici de magie cu sorginte in Egiptul antic, doctrine manicheiste, practici sataniste kabalistice si unele influente pseudocrestine catolice. Dupa o visita si sedere in Franta (1773 – 1775), unde a cunoscut masoni ca La Fayette si Robespierre, se decide si intra in masonerie. La scurt timp dupa aceea, considerand ca aceasta organizatie e mult prea „sociala” si mult prea pasnica, se decide in formarea unui ordin propriu, copiind agresivitate, persuasivitatea, duplicitatea si ideile de putere absoluta ale iezuitilor. Astfel, la data de 1 mai 1776, fundeaza ordinul Illuminati, o secta elitista, conspirationista si satanista. Inca de la infiintare, aceasta secta a inceput sa atace stabilitatea sociala. Se pare ca Adam Weishaupt, a primit la inceputul anului 1779, visita unui „frate” mason din Anglia. Nu cunostem detalii despre aceasta visita. Cert este ca dupa vreo zece ani, in Franta, au inceput miscari sociale importante care au culminat cu Revolutia si asasinarea regelui. In anul 1784, datorita activitatii sale subversive, daunatoare si deosebit de agresive autoritatile bavareze interzic ordinul, aresteaza atati membri cat gasesc si le confisca proprietatile. Adam Weishaupt, fuge in Saxonia. Ordinul, ca si templierii, patru secole inainte, nu dispare; se retrage in spatele societatii. El exista si lucreaza de la umbra: sunt elita iudeo – iezuita de astazi! Astfel, in dorinta lor de dominatie absoluta si de a impune noua ordine mondiala, fideli principiilor manichiste (cópiate apoi de catre „marele” filosof Hegel, in a sa dialéctica), de lupta a contrariilor, au inventat Statele Unite „moderne” (toti parintii Constitutiei au fost masoni fara exceptie iar George Washington a fost mason de gradul 33), revolutiile „democratice” (Giuseppe Mazzini si Giuseppe Garibaldi au fost masoni de gradul 33),  conflictele mondiale, comunismul ( Marx si Lenin au fost masoni de gradul 33), fascismul (Hitler si Musolini au fost masoni de gradul 33), ONU, Uniunea Europeana, globalizarea, crizele financiare mondiale, criza finala si prigonirea fiilor lui Dumnezeu. Papa actual e un iezuit, mason de gradul 33 si cu ascendenta sefardita. Mai rau de atat, nu se poate!
Concluzie: Ceea ce, la nivel mondial lumea ignoranta sarbatoreste la 1 Mai, este doar pe jumatate adevarat. Da, illuminati au inventat miscarea proletara ca o arma de manevra in acapararea puterii mondiale dar 1Mai, este ziua infiintarii acestei secte satanice! Este bine de stiut.

 

 

 

 

ZACHEU

La Ierihon, în poarta mare,                             Zacheu
În postul de vamä mereu,
Era slujbasul cel mai tare,
De trei coti, numit Zacheu.

Mic si gros cu ochi luciosi,
Mester mare-n târguialä,
Cerea cu sârg la päcätosi,
Biruind mereu la învoialä.

Se zvonise printre lume,
Cä la ceas de prânz regesc,
Isus, un Rabi cu renume,
Va trece cu alai cräiesc.

Umbla Domnul prin cetate
Si o gloatä în jur se strânse…
Vroia Zacheu întâietate,
Dar multimea îl înfrânse.

Ar fi dorit putin sä-L vadä,
Pe strälucitorul prooroc.
În van sälta precum o iadä,
Scurt era si nu avea noroc.

Nädusind, degrabä aleargä
Spre un dud frunzos si mare;
Gasind o rama ca o vergä,
Se urcä pe ea cälare.

Isus în preajmä-i trecând
Si väzând asa o arätare,
Zâmbi iar glasul ridicând
Zis-a omului din depärtare:

„-Zacheu, degrabä vino jos.
În casa ta azi voi rämâne!”
Marea veste l-a facut voios:
„-Casa mea, e a ta Stäpâne!”

A fost prilej de mare ocarä,
Popasul în casa lui Zacheu…
Fruntasii sinagogii flecarä,
Cä vames era, nu saducheu!

Dar Zacheu, copil destept
A înteles cä pentru Rai,
Vamä dai, curat si drept,
Säracilor din tot ce ai!

 

Sabadell – El Prat de Llobregat
07/11/2016

 

 

IEZUITII SI MANIPULAREA ADEVARULUI

O.H.W.Nu incape indoiala ca Vaticanul este o mare putere mondiala. Nu numai política, ci si financiara. Biblia vorbeste foarte clar despre bogatia acestuia in cartea Apocalipsei 18:3. Sunt foarte putine informatiile care apar in mas media despre negoturile acestui gigant putred. Uneori, ziaristi independenti descopera intamplator conexiuni oneroase care relationeaza Vaticanul cu puternicele  multinationale. Nu intotdeauna, aceste informatii ajung la ochii si urechile opiniei publice. Intotdeuna se petrec morti accidentale, disparitii inexplicabile, ori taceri suspecte. Atotputernica si omniprezenta Companie a lui Isus (!), actioneaza din umbra cu amploare si eficienta, protejandu-si stapanul de orice neplacere. Sa ne aducem aminte de afacerea cu Banca Ambrosiana si Roberto Calvi supranumit si „bancherul lui Dumnezeu”, Banca Vaticanului, o foarte puternica loja masónica (Propaganda Due- P2) si legaturile tuturor acestora cu familiile mafiote comandate de Giuseppe Calo si Licio Gelli. In scrisoarea pe care bancherul o trimetea papei Juan Pablo II, in 5 iunie de 1982, acesta ameninta Vaticanul cu dezvaluiri care ar „provoca un dezastru de o amploare inimaginabila pentru biserica”, in cazul in care ar trebui sa intre in inchisoare pentru delicte financiare. Bietul om! Credea in protectia pe care i- ar fi acordat-o acel bandit batran… In asasinatul bancherului Roberto Calvi (Londra, 17/06/1982), au fost arestate cinci persoane, toate relationate cu atotputernicul ordin. Niciuna dintre ele, nu a fost inculpata. In decursul timpului, dintre ziaristii care au acoperit  cazul, unul a fost asasinat in imprejurari neclare, altul a disparut fara urma iar ziaristul de la londonezul Daily Telegraph, care a comentat pentru insulari stirea, a fost gasit „sinucis” in Tamisa. Asa lucreaza mafia iezuita, nefacand exceptie nici o vírgula macar de la juramantul lor de initiere! Asa cum am comentat initial, afacerile Vaticanului ating sume colosale, inimaginabile. Este fara indoiala, statul cel mai bogat din lume! Banca Vaticanului, este cel mai mare „spalator” de bani negri din lume. Aici intra banii mafiilor de tot felul, ai guvernelor spoliatoare, a tiranilor din cele patru vanturi ale planetei, ai excrocilor si defraudatorilor lumii. Bani de toate culorile, aromele si durerile. Este cunoscut faptul ca Vaticanul este proprietarul companiei de armament Beretta, actionarul principal in compañía Shell, detine mai mult de zece mii de camere, intre hoteluri, moteluri si hostaluri numai in Roma, controleaza mare parte din industria alimentara, detine cel mai mare tezaur de aur din lume, o colectie de opere de arta care este imposibil de a fi evaluata, detine actiuni in toate marile multinationale si in toate marile burse ale lumii. Dar cea mai mare participare in actiuni si de unde ii revine o importanta  cantitate de bani, o are in industria farmacéutica. Companii farmaceutice de renume ca Bayer, Pfizer, La Roche ori Kern sunt contrólate de catre Vatican. Cei ce vegheaza,  protejeaza si controleaza interesele mercantile si nu numai, ale Vaticanului sunt iezuitii, o mafie despre care Napoleón Buonaparte afirma : „Ordinul iezuitilor, este un ordin militar, cu o organizare ierarhica militara precisa. Comandantul general iezuit este un comandant militar autentic si nu un monah jovial oarecare. Scopul lor final este de-a obtine pentru seful lor, Puterea absoluta.”

In 1931, un medic german lua Premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului cu teza intitulata ” Cauza primara a cancerului si prevenirea lui”. In opinia medicului, cauza principala a acestei boli era alimentatia nefiziologica si un stil de viata nesanatos, specifice epocii moderne. O alimentatie antifiziologica este o dieta bazata in alimente acidificante care combinata cu sedentarismul si unele obiceiuri nesanatoase, creaza in organismul nostru un mediu acid. Acesta la randul sau, expulzeaza oxigenul din celule. Doctorul Warburg, afirma:
Lipsa oxigenului si aciditatea sangelui sunt aversul si reversul aceleiasi monede: cand lipseste una, primeaza cealalta.”
„Substantele acide, resping oxigenul; in schimb substantele alcaline atrag oxigenul.”
„Lasand o celula fara oxigen mai mult de 48 de ore aceasta se poate converti intr.-o celula canceroasa.”
„Toate celulele normale au o cerinta absoluta pentru oxigen in timp ce celulele canceroase pot trai fara oxigen (aceasta este o regula fara exceptie!).”
„Tesuturile canceroase sunt tesuturi cu pH acid in timp ce tesuturile sanatoase, normale sunt tesuturi cu pH
alcalin.”
In opera sa „Metabolismul tumorilor”, doctorul Warburg demonstreaza ca toate formele de cáncer se caracterizeaza prin doua conditii de baza: aciditatea si hipoxia (imputinarea oxigenului). De asemenea, a descoperit ca celulele canceroase sunt anaerobice adica nu respira oxigenul si ca nu pot supravietui in presenta unor nivele inalte de oxigen. In schimb, supravietuiesc prin intermediul glucozei daca mediul este lipsit de oxigen. De aceea, doctorul Warburg considera cancerul „ca un mijloc de aparare a unor celule din organism de a continua viata intr.-un mediu acid si lipsit de oxigen.”  Celulele sanatoase traiesc intr.-un mediu alcalin si oxigenat care le permite un bun functionament. O data finalizata digestia, alimentele genereaza o stare de aciditate sau alcalinitate a sangelui in functie de cantitatea de proteine, hidrati de carbón, grasimi, minerale si vitamine. Un pH neutru este 7,0. Valorile normale ale sangelui uman se situeaza intre pH 7,4 si pH 7,5. Daca valoarea scade sub pH 7,0, sangele devine atat de acid incat persoana intra in coma si moare. Potrivit lucrarii sale „Metabolismul tumorilor”, urmatoarele alimente produc scaderea pH-ului si aciditatea sangelui:
– Zaharul rafinat si toate produsele care-l contine (are un pH de 2,1 fiind un puternic acidificant).
– Carnea si in special carnea de porc (cele mai rele sunt produsele procesate).
– Laptele de vaca si toate derívatele ori procésatele.
– Sarea rafinata.
– Faina rafinata si toate derívatele (si mai rau cele ce contin drojdie).
– Produse de panificatie (contin grasimi satúrate, margarine, sare, zahar si conservanti).
– Margarinele.
– Bauturi carbogazoase.
– Cafeína.
– Alcoolul.
– Tabacul.
– Medicamentele.
– Orice fel de aliment gatit (gatirea elimina oxigenul si le transforma in acidificanti).
– Alimentele care contin conservanti, coloranti, aromatizanti, stabilizatori.
– Alimentele consérvate.
Sangele in mod constant se autoregleaza pentru a nu cadea in aciditate metabolica si prin aceasta se garanteaza buna functionare a celulelor. Organismul ar trebui sa obtina mineralele necesare neutralizarii aciditatii sangelui din alimentele pe care le consumam. Din pacate, acestea aporteaza foarte putine elemente esentiale de aceasta natura expunand organismul nostru la imbolnaviri grave.
Aceasta este lista alimentelor alcalinizante potrivit doctorului Warburg:
Toate verdeturile crude, consumate in salate sau sub forma de sucuri naturale.
– Toate fructele coapte inclusiv lamaile care au un pH 2,2 (acid), dar in interiorul organismului au un puternic efect alcalinizant. Fructele si verdeturile aduc in organism mari cantitati de organism. Se consuma sub forma individuala, in salate sau sucuri proaspete. Nu exista restrictii.
– Semintele si fructele seci.
– Cerealele integrale (unele se pot consuma crude, ca inul sau susanul).
– Mierea (foarte alcalinizanta).
– Clorofila din plante (aloe vera, chambera etc).
– Apa de izvor.
Exercitiul fizic si alimentatia sanatoasa evita acidificarea sangelui, oxigenarea celulelor si garanteaza o viata fara boli.

Bun, acum se naste intrebarea fireasca: „- Si ce are de vazut doctorul Warburg, aciditatea sangelui si cancerul, cu mafia iezuita?” Are, si inca multe! Mercantilismul acestui ordin nu are limite atunci cand trebuie sa-si protejeze interésele. Si nici mijloacele utilizate.  Aceasta suferinta grava, cancerul, implica o adevarata industrie: tratamente specifice, paleative, analgezice, reactivi, aparaturi, spitale, medici, cercetare, asistenti etc, adica cantitati importante de bani. Asa cum s-a aratat anterior, Vaticanul are interese majore in industria farmacéutica. „Industria” cancerului, cea mai prolífica dintre toate sectoarele medicinei, este cea mai vizata de catre „sfintii caritativi” care locuiesc imprejurul Pietei San Pietro, din Roma. Pazitorii si manipulatorii iezuiti sunt prezenti si opereaza asa cum numai ei se pricep. Imaginati-va ca una dintre cele mai teribile boli din toate timpurile, cancerul, poate avea tratament, fara bani si la indemana oricarui suferind. Asta ar fi de neconceput si un dezastru pentru aceasta mafie. Sume imense de bani ar ocoli visteria Bancii Vaticanului!

 Comunitatea Europeana e un amalgam heterogen de popoare, limbi, culturi, interese politice, legaturi intre familiile regale domnitoare, interese mercantile, in care cei din prima linie (natiuni majoritare catolice) produc, impoziteaza si consuma iar cei din zonele gri, platesc ca sa traiasca. Totul este controlat si manipulat din umbra de catre armata Vaticanului: ordinul iezuit. Acum cateva saptamani, liderii tarilor UE s-au dus la Vatican, sa linga botforii pontifului si sa declare la unison ca acesta este, nici mai mult, nici mai putin, „liderul mundial definitiv!” Aceasta vine sa confirme  ca UE si nu doar atat, nu este altceva decat un feud al papalitatii. Si ca orice proprietate, se gestioneaza prin legi si ordine care convin proprietarului. Pentru ca totul sa fie controlat si legislatia adoptata de catre Parlamentul European, sa fie ajustata nevoilor Vaticanului, e nevoie de loby. Se apreciaza ca pe langa Parlamentul European, actioneaza mai mult de 30.000 de lobisti pentru toate industriile si serviciile. Cei mai multi sunt angrenati in promovarea noilor medicamente, schimbarea normelor de testare si aplicare ale acestora, preturile, impozitarea etc., precum si pentru sustinerea introducerii in industria alimentara a colorantilor (care sunt cancerigeni!), conservantilor si aromelor (asa numitele E – uri). Se stie, ca sunt mii de substante chimice, care intra in compozitia medicamentelor dar despre putine se stie cu adevarat, ce efecte secundare au asupra organismului, pe termen scurt ori lung. De asemenea, exista mai mult de 300 de substante chimice utilizate in industria alimentara. Se cunosc efectele asupra organismului, la mai putin de 30! Cand este vorba de banii Vaticanului, sanatatea si viata muritorilor, nu intereseaza! Din pacate, medicii din zilele noastre, sunt pe plan local, lobistii industriei farmaceutice. Asa au fost convertiti, prin cadouri, bani si oportunitati. Altii au fost constransi iar unii marginalizati. De exemplu, acum 10 ani existau inscrisi in Spania, vreo 50 de medici naturisti autentici. Astazi mai exista 20. Acestia trec prin mari stramtorari si vicisitudini. De ce? Pentru ca potrivit politicii mafiote iezuite, orice medic trebuie sa devina un vanzator de medicamente! Asa cum s-a aratat, pentru „industria cancerului”, se aloca mari fonduri guvernamentale si particulare. Iar unde e vorba de bani, acolo se amesteca si interésele Vaticanului. De aceea, ii intereseaza atat de mult stergerea din memoria Istoriei, de nume ca ale doctorului Otto Warburg, doctorului Ernst Günther, Maria Treben si altii. Astazi, foarte putini stiu ca principala causa in aparitia cancerului este aciditatea sangelui, care vine din defecte de alimentatie. Sa ne amitim ca doar in anul 2015, in intreaga lume s-au cheltuit in „descoperirea” si „vindecarea” cancerului, mai mult de 2,5 miliarde de euro. Rezultatul? Nimic. Informatii despre doctorul Warburg si descoperirea lui sunt foarte putine. L-au ingropat in uitare. Motivul? Un tratament simplu si la indemana oricui, inseamna pierdere de bani pentru acesti banditi cu sutana.  Un alt exemplu elocvent, despre duplicitatea acestor personaje mizerabile: industria mondiala de prezervative si materiale aniconceptive este controlata de Vatican. Una predica, alta fac! Ce, rusine!

Una dintre metodele larg utilizate in tratarea cancetului este chimioterapia. Iata, ce afirma doctorul Otto Warburg, despre aceasta practica daunatoare:
„Chimioterapia acidifica organismul cu atata putere incat acesta trebuie sa recurga la consumul de rezerve alcaline de forma imediata pentru neutralizarea aciditatii, sacrificand base minerale (Calciu, Magneziu, Potasiu), depozitate in oase, dinti, unghii, articulatii si par. Pentru acest motiv, se observa degradarea fizica si fiziologica a pacientilor care fac acest tratament (caderea parului, a dintilor, stare generala alterata, etc).”
Fara echivoc, „industria cancerului” si chimioterapia sunt negoturile cele mai rentabile ce exista astazi in sanatate;  industria farmacéutica si industria alimentara reprezinta una si aceeasi macabra entitate, controlata de catre una si aceeasi persoana: Vaticanul! In mitología etrusca (locuitori ai peninsulei italice, inaintea romanilor), Vati era numele unei zeitati a mortilor. Can inseamna „casa lui”, „locul lui” si vine din caldeana. Vor stii ei bine, de ce li s-a pus acest nume!

LEGIONARUL

„Lumina lumineazä în întunerec,
si întunerecul n-a biruit-o.” Ioan 1:5

img_0885

Desi träiesc în timpuri noi
Mä simt soldat în legiune.
Cu poftä asprä, de räzboi
Brutal si farä afectiune.

Värsätor de sânge, crud
Sadic ucigas, prigonitor…
Moartea e al meu feud,
Doar sunt roman asupritor!

Am crescut în întunerec,
Si lumina räu mä doare…
As vrea o clipä sä petrec
Zâmbind curat, la soare.

Azi sutasul m-a chemat
Si mi-a dat un Om în pazä.
Spunea cä Insul ii însemnat
Un Învätätor, de vazä!

Ca s-a fäcut el singur rege,
Într-un regat din altä lume.
Nu-l acuzau de färdelege,
Doar cä si-a facut renume.

L-a vandut unul din ai Lui,
Cu vreo treizeci de arginti.
Pret pe Tarina Olarului,
Loc de odihnä pentru sfinti.

În fiare eu l-am pus îndatä
Si am strâns puternic lantul…
L-am lovit, nu doar o datä…
I-am räsucit la spate bratul!

Mi-au poruncit sä-L biciuiesc
Si L-am bätut cu sârg si tare.
M-am bucurat sä-l pälmuiesc
Sa-L atârn în chiotoare…

N-a scos un cuvânt mäcar;
Mä privea cu ochiul trist…
Primisem vesti prin oläcar,
Sä-L ucid curând pe Christ!

I-am pus o rosä zdreantä,
De împarat batjocorit.
De spin coroanä cu aroganta,
I-am pus pe cap zorit!

I-am fäcut si plecäciuni,
Il pälmuiam scuipând venin.
Hohoteam zicând minciuni…
El täcea asa de calm, senin.

La urmä, pe munte l-am suit,
Purtându-si crucea grea.
Acol´ de lemn l-am tintuit,
Animat de-o gloatä rea!

L-am privit murind pe cruce;
Lancea-n coaste L-a ränit…
O tainä grea pärea cä duce,
Din lumea-n care a venit…

Sunt zi de zi un legionar,
Tintuiesc pe lemn si ucid.
Sunt räu, abject, un tortionar
Rämân un jalnic paricid!

Te rog iartä-mä Isuse,
Cä te-am ucis atunci si acum…
Din vremuri demult apuse:
Un soldat din Capernaum!

Sabadell (Barcelona)
14/09/2016

 

 

 

 

 

 

 

 

SUB DICTATURA OPINIEI

Vremurile in care traim sunt vremuri triste, de cautare si negasire, de plangere fara alinare, de boala fara lecuire, de frica fara adapost, de ratacire fara intoarcere, de moarte fara speranta. Lumea experimenteaza toate acestea. Ba, mai mult, pustiul moral prin care avanseaza umanitatea o face sa se supuna tot mai mult ingerului intunericului „…care pe evreieste se cheama Abadon, iar pe greceste, Apolion.” (Apocalipsa 9,11), care o va duce la disperare, inselandu-i si mintindu-i cu doctrine dracesti si false sperante de viata, un amalgam de filosofii pagane si aparitii ciudate: „Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor.
Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei…” (Apocalipsa 13, 13 -14). Lumea-i lipsita pana si de setea de-a cunoaste. De foamea de adevar. Lumea de astazi are aparenta unui zombie. Prea multa ingrijorare.
Traim vremuri framantate: in societate, in política, in religie. Virtutile morale sunt inlocuite cu invataturi stricate. Mizeriei umane i se adauga acum, un cáncer, numit opinie, cel ce  cauzeaza  degradarea rápida a ultimelor ramasite de moralitate. Opinia lumii intra si in Biserica. Aceasta opinie tinde sa acapareze totul: familia, scoala, institutiile… Mas media dirijata, inoculeaza veninul parerilor fabricate in zone crepusculare. Politicieni de paie, manipulati de papusarii zonelor obscure, prepara legi care sunt afronturi aduse bunului-simt. Financierii, personaje fara scrupule in istoria lumii, uneltele sectelor luciferiene de manipulatori mondiali, planifica crizele, conflictele si stramtorarile proorocite de Scriptura.  Lumea este pregatita astfel pentru primirea opiniei. Societatea, nu mai are timp, sa prepare ea singura o parere. Primeste bombonica opiniei fabricate, cu bucurie. Ambalajul e frumos, scanteietor, demn, documentat stiintific, moral, altruist si corect. Inauntru, otrava! „…vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.” (Geneza 3:5), amagea sarpele pe Eva, in gradina Eden. O afirmatie care continea o mare tentatie! Specific Diavolului: ambalajul colorat cu adevar frumos, atractiv si tentador iar in interior toxina mortala a minciunii capitale. Un exemplu: incalzirea globala. Mai mult de 2000 de oameni de stiinta au semnat in secolul trecut un document asupra incalzirii globale antropice, la care s-au adaugat apoi figuri politice proeminente ca Al Gore, propulsori ai unei noi opinii. E bine sa ingrijim de planeta noastra. Este locul pe care Dumnezeu,ni L-a dat sa traim. Dar nu putem accepta neadevarul care vine in spatele opiniei fabricate „stiintific”: viitorul previzibil al Pamantului pentru mii de ani inainte! Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, nu ne invata asa ceva! Astazi, este dovedit ca incalzirea globala, nu exista, cel putin datorita activitatii umane, prin acumularea de CO si asa numitul fenomen de será (cei mai mari producatori de oxid de carbón, sunt vulcanii, iar ei exista de la potop!), si ca intreaga miscare „stiintifica”, apendicele organizativ (Greenpeace) si política („verzii” de peste tot), sunt de interés mercantil, fabricanti de opinie la comanda, pentru bani.  Aceasta opinie, promovata incisiv de catre mas media, a devenit lege in anumite tari. Acum cativa ani, un pescar sportiv care prindea un peste si si-l ducea acasa era privit ca un paria (nu se supunea „inventiei” importate din USA, aceea de „catch and reléase”!); astazi, este amendat, maine bagat la inchisoare si poimaine ucis cu pietre, cine stie?! Aceasta opinie a intrat si in Biserica Domnului. Modificarea dogmatica de la ultima reuniune a Conferintei Generale, asupra iminentei veniri a Domnului Isus, a ajuns sa fie „apropiata”, adica undeva, nu se stie unde, dar nu in punctul de-a se produce! Un alt exemplu de opinie degradanta, este asupra asa numitului colectiv lgtb (lesbiene, gays,  transexuali si bisexuali). Scriptura ne invata ca „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Geneza 1, 27). Satana s-a straduit, in conspiratia pe care a imaginat-o impotriva lui Isus Christos, sa distruga cele doua institutii sacre infiintate la Creatiune: Sabatul, ca zi de odihna si veneratie si casatoria, adica uniunea intre barbat si femeie. In amandoua, a reusit. Mai putin in Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea, de pana acum cativa ani. Din pacate, au ajuns la urechile noastre vesti dureroase: in Statele Unite au aparut comunitati adventiste care din dorinta de-a strange cat mai multi membri, oficiaza servicii „divine” si duminica. Parafrazand o zicala din timpurile comunistilor: „ce mai conteaza, atat timp cat se cotizeaza!?”, putem spune ca acele adunari au  „doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” si ca „oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi pe ei insisi” (2 Timotei 3: 5, 13). In Olanda, sodomiti activi au locul lor in Biserica. Ba, sunt numiti cu bucurie, prezbiteri. Iar in curand vor fi si pastori. Cred ca nesimtirea umana e fara margini. Apostolul Pavel ne-a prevenit. Dar cand afli, ca de la cei de la care ar trebui sa vina dojana, accepta compromisul libertatii de decizie a fiecaruia, adica potrivit naravului blestemat si diavolesc care-i anima, poti spune ca acestia sunt una cu „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului”! Aceste lucruri se petrec pentru ca sa se implineasca proorociile sfarsitului. Iar opinia manipulata de catre fabricantii din umbra si inoculata societatii de catre mas media partidara, determina ca practicantii deviatiunilor sexuale sa devina persoane tabú. Orice opinie contrara curentului impus este repede anihilata. Emitentul este pus la stalpul rusinii. Judecat si condamnat la oprobiu public, amendat si in unele cazuri aruncat in temnita. Asta pentru a fi partizanul unei valori morale. Sodomitul nu are acces la mantuire. Daca nu se vindeca de boala lui. Pentru ca sodomía este o boala genética, cu posibilitati de tratament si vindecare. O spuneau parintii geneticii dar manipulatorii intunerecului au ingropat demult acele adevaruri stiintifice. In opinia lor, sodomitii reprezinta un stadiu superior de evolutie a speciei umane iar heterosexualii, cu timpul, vor deveni sclavii si „furnizorii” de copii pentru „familiile” acestora. Interesanta perspectiva lumii imaginata de satana! Acum bine, daca opinia generala este indreptata in mod selectiv asupra satisfacerii privilegiilor sodomitilor in toate nivelurile societatii, de ce nu actueaza tot asa de lax in cazul altor categorii de deviati sexuali: pedofili, violatori, necrofili ori zoofili? Ori poate ca nu e prea departe timpul acela! Cred ca daca Dumnezeu, in marea si sfanta Lui intelepciune n-ar scurta aceste zile ale sfarsitului, lumea toata s-ar transforma intr.- un loc al dracilor, de pierdere, de plangere, de durere, de ratacire, de moarte fara nici o speranta, adica in Abadon! Aici conduce dictatura opiniei sub care traim.