STRAINUL DIN EMAUS

Drumul cu praf si soare
Topit in aerul fierbinte.
Timpul crispat ce moare
Intr-o istorie de luat aminte:

Doi oameni s-au luat
In drumul spre Emaús.
Lumina s-a mai diluat
Și soarele era-n repaus.

Ascuns le era raspunsul
La întrebările ce-i dor…
Cum se făcea ca Unsul
A fost stins intr-un omor!?

Asa prinsi erau vorbind
Ca n-au vazut din urma,
Un om deosebit venind
Ca pastorul dupa turma.

Ascultand trista vorbire,
Venise sa le talmaceasca:
Ce era pentru ei orbire,
Prorocii sa le desluseasca.

Ochii lor bine vedeau,
Dar nu stiau cine este El.
Ascuns era si nu credeau,
Ca viu in veci e Isus acel!

La sipot, popas pe trepte…
De sat sa treaca ar fi vrut.
„-Ramai străine asta noapte,
E seara dar, si ziua a trecut!”

El, la masa lor s-a asezat
Sa cineze cu ei, vorbind…
Rupand painea-a cutezat
Si atunci l-au vazut… iesind!

Muti de uimire au ramas:
„-Nu ne ardea inima in noi,
Cand Scriptura pas cu pas,
Deschidea pentru noi doi?”

Cu grabire spre Ierusalim
Drumul prin noapte luara
Purtand adevarul sublim:
„-S-a intors la noi Isus, iara!”

„-Pace voua!” Domnul spuse
In mijlocul adunarii lor…
„-Nu va tulburati”, apoi le puse
Degetul in carnea ranilor.

O, noapte binecuvantata,
Domnul s-a intors la cina!
Intarit-a ucenicii încă o data,
Si s-a dus, ca sa… revină!

Sabadell – El Prat de Llobregat
16 noviembre 2016

SERGENTUL LUI ISUS

Urca omul coasta rupta
Lunecand cu tina-n lupta…
Ploaia rece, iute-i vantul
Zloata a cuprins pamantul.

Sus, ascuns de dealul mare
Un satuc pierdut in zare.
Inspre acolo pasii-l poarta,
Solie din poarta-n poarta.

Seara vine, ceru-i negru
Aerul e greu, funebru;
Frigul strange ca un sarpe,
Pomii goi, par triste harpe.

Fumul rar pluteste moale,
Catre vai si campuri goale.
Un dulau ce-i simtea pasul,
Isi dregea- n octave glasul.

Greu urcusul, rea cararea
Greu isi trage rasuflarea…
Pe bancuta langa sipot
Un ragaz, in moale clipot.

Un coltuc uscat de paine
Imparte cina cu un caine.
In desagii de pe spate,
Are Biblii împachetate.

Ici si colo pe la geamuri
Luminite printre ramuri.
Fumul, aburi imbarliga
De ceaun cu mamaliga.

Bate-n poarta casei mici
De sindrila si chirpici,
Cumparand de- un icusar
Loc de noapte-n panusar.

Intre paie, pat isi face
Omul nostru, om de pace
Si in noaptea de taciune
Multumind, o ruga spune.

Noaptea-i rece, aspra, rea.
Perna-si face din boccea.
Frigul taie, haina-i uda,
Pare-o stranie paparuda!

Ostenit. Sa doarma-i greu:
Strange frigul, coparseu.
Paiul ud si vant subtire
Somnu-i este amintire…

Ca in vis, in spate simte
Ceva cald, ce se intinde.
Mana atinge un bot de caine:
Acelasi ce primise paine!

Doua suflete in mas:
Om si caine de pripas…
Ce mult face un suflet viu,
Intr-un loc rau si pustiu!

Zorii vin gri si reci;
Noroi in drum si pe poteci.
Omul bate-n usa, poarta
Carte de Adevar sa imparta.

A dat o Biblie in vecini,
O alta, la o tarla intre spini…
In jos, la o casa aratoasa,
Iesi cucoana preoteasa.

Iata, vine preotul si el
In sareta, cu armasar rebel…
Omul gros, rea uitatura,
Duhnind tamaie si a bautura.

„-Ce vrei crestine-n asta oara,
Nu stii, ca-i santa Marioara?
Pomana? Duminica-n pridvor
Nu la case inchise cu zavor!”

„- Conule, iertare sa avem!
Nu viu de mila, ori blestem .
Doar o clipa vreau sa ai
O Biblie sa-ti las, ca n-o fi bai!”

„-Da´ce esti tu? Un pocait!?”
Striga acel popa buhait.
„-Iti arat eu tie acu´vanzare:
De grijanie si de anghinare!”

Zicand asa zmucitul popa,
Imitand aievea o pericopa,
Il scuipa, lovindu-i falca
Cu chef de-a repeta scatoalca!

Pe dat’, acel caine de pripas
Sare brav si far´sa dea un glas,
Pe popa de anteriul il prinde
Si-l rastoarna intre arinde.

Omul pacii incet se pune.
Și năucit de pălitură, spune:
„-Doamne Isuse, in mila Ta
Iarta-i păcatul, nu-l cerceta!”

Popa greu se afunda-n tina,
Cu dosul mare, burta plina.
Se da te-a dura in sutana,
Ca harbuzul prin tartana.

„-Ramai cu bine, preoteasa.
Turbata fiara ții la casa!”
Zis-a omul, ridicandu-si clopul,
Salutand in glod si…dopul.”

Trecuta bine ora de ameaza,
Cu urma palmii pe obreaza,
Omul privi cu multumire,
La sacul gol, suierand uimire.

„-Vino incoase, mai orfane
Mananca si tu ceva, lupane!”
Zis-a omul imbiind pe caine
Cu ultimul coltuc de paine.

„-Apoi, te-ai duce unde-i stii…
Esti darz si tare-n zavistii.
Domnul, se va ingriji de tine.
Pentru El lucrat-ai ca și mine!”

Prinse drumul catre casa,
Prin livezi de pruna grasa.
Mai in urma venea smerit
Dulaul, oarecum nedumerit.

Cand poteca dete- un cot,
La punte, borcanatul preot!
Avand sase oameni de nimic
Ce se cinsteau din clondiric.

Purtau bate, furci, topoare
Si in chimire, lungi cosoare…
Iesiti erau, sa ucida o fiara,
Ori pazeau acolo o comoara?

Omul pacii, o clipa se opri.
Privirea- i blanda se- naspri:
„- Doamne, calea inapoi n-o iau,
Pentru Tine, sufletul imi dau!”

Drumul deci tinandu-l drept,
Pe loc ii salta inima in piept.
Ce vedea, nu-i venea, sa creada:
Nimic, ramase din ambuscada!

Oamenii, rupand pamantul
Racnind, alergau ca vântul!
Popa, mai la urma un prun
Vroia sa-l urce de nebun!

Vazand asa mare intamplare
Omul pacii, nu- i dadu crezare.
Zise: „-Doamne Isuse, ce vad
E Nimicitorul, cosind prapad?

La urma, zarind cainele acel
Il chema la sine pe rebel:
„-Ti-am zis, lupane sa te duci,
Acestia nu au fost naluci…

Acum faca-se dupa- ti voie,
Mi-ai fost sprijin la nevoie.
Vino deci, cu mine acasa.
Un loc gasi-voi in fanoasa.”

Dupa o vreme, un gospodar,
Cu un frate la judet notar,
Venise cu un jurnal central
Purtand o nota de scandal:

„Intr-un satuc printre coline,
Un om cu desage pline,
Trecea din casa- n casa
Cu un tigru fioros in leasa!”


Omul pacii auzind aceasta,
Zambi, mangaindu-si teasta.
„-Vino- ncoace mai miracol,
Ca tu ai dat, acel spectacol.

Domnul a lucrat prin tine,
Si am sfarsit lucrarea bine.
Dar taina asta, sa n-o spui,
Ca ajungi de spaima satului!”

 

 

Sabadell (Barcelona)
Agosto, 2016

„Aceasta poezie am dedicat-o bunicului meu Vasile, colportor cu pasul in tineretea lui prin Campia Transilvana, unul dintre cei ce au răspândit Adevarul lui Isus, in aceasta zona a Tarii, fiind inspirata de niste fapte reale pe care el insusi mi le-a istorisit cand eu eram copil. A combătut ca sergent in Primul Razboi Mondial, din Silezia și pana in Italia. A fost ranit de patru ori. Ultima data, și cel mai greu intr-o misiune sinucigașă in nordul Italiei. A fost decorat de douä ori cu cea mai înaltä medalie a Imperiului. In timp ce era convalescent si făcea serviciul păzind prizonierii intr-un lagăr, un pilot american, rănit și el, i-a vorbit pentru prima data despre Hristos cel adevărat. De atunci, si pana la sfârșitul vieții, a rămas prieten cu El.”

 

 

 

 

 

TIATIRA, DE LA PSIHOZA MISTICA LA ATACUL DE PANICA


Monumentala carte a Apocalipsei este, fara urma de îndoiala, scrierea cea mai încarcata de mister dintre toate profetiile care s-au rostit vreodata de-a lungul existentei omenirii. Dumnezeu a vrut, ca aceasta scriere sa ramâna închisa peste toate veacurile, pâna la vremea sfârsitului, când ea se va revela singura o data cu desfasurarea evenimentelor care vor compune degradarea umanitatii si transformarea ei în servul supus si ascultator al celui care se mai numeste si „împotrivitorul” Domnului, nimeni altul decât Lucifer.
„Tu însa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pâna la vremea sfârsitului. Atunci, multi o vor citi si cunostinta va creste.” (Daniel, 12:4).
Aceasta afirmatie ar trebui sa taie elanul oricarui exeget biblic „specialist” în cartile încriptate ale Bibliei. Cunostinta va creste si probabil se va mari exponential cu cât ne apropiem de finalul istoriei noastre. Pe parcursul acestor vremuri multi vor dobândi cunoastere si mareata carte li se va descoperi în toata grandoarea sa. Astazi de-abia îi silabisim primele litere…
Toti cei care au încercat de-a lungul timpului sa descifreze tainele Apocalipsei lui Ioan, au ramas scurti la proba evenimentelor care au urmat si toata aceea maculatura a ajuns în lada de gunoi.
Nu face exceptie de la regula aceasta „profetesa” de sertar a cultului adventistilor de ziua a saptea Ellen White, cea care se numea pe sine „mesagera Domnului” si care afirma cu nonsalanta, ca vizita Cerul, chiar mai frecvent ca pe propria bucatarie. Cine-si mai aduce aminte astazi (si vorbesc de credinciosii adventisti) de nefireasca si neinspirata interpretare a cartii sfântului Ioan, numita „Gânduri despre Apocalipsa” ? Nimeni! De ce? Simplu. Fiindca aceste rânduri sunt atât de pline de aberatii si stupiditati încât responsabilii fundatiei care poarta numele „vizionarei”, nu mai stiu pe care dintre rafturile bibliotecii minciunilor sa o mai ascunda.
Astazi stim cu certitudine ca extraordinara profetie a sfântului Ioan, pentru vremurile pe care le traim noi astazi, includ evenimente de o covârsitoare importanta pentru umanitate: Primul si al Doilea Razboi Mondial, marea pandemie de gripa spaniola, aparitia comunismului, a nazismului, ONU, Uniunea Europeana, Noua Ordine Mondiala etc., fenomene care i-au stat în fata dar nu le-a „vizionat”, spiritul profetiei care i se atribuia, fiind trimis la coltul rusinii.
Un profet, un mesager al Domnului, ori un vizionar fals este acela care serveste cui vrea sa-l asculte si sa-l creada, o mare cantitate de adevaruri, sau asa zise adevaruri amestecate cu putina, foarte putina otrava a minciunii. Oare nu spunea Isus, ca putina drojdie face sa dospeasca toata plamadeala? Rezultatul? Adevaruri alterate, sau erezii nimicitoare cum le numea la timpul sau sfântul apostol Pavel, cel care ne avertiza despre fenomenul profetiei mincinoase. “Învățăturile” profetei vin in contradicție cu cele afirmate de către Pavel asupra pozitiei femeii in biserica, postura încalcata în mod vadit de catre Ellen White, care a trecut de la conditia umila de enorias metodist, la aceea de „carturar” adventist. Luati aminte la istoria poporului evreu! Când au fost femei în astfel de pozitii la Templu? Pe care dintre femeile pioase care-l înconjurau pe Isus a facut-o, ori a înaltat-o la rangul de ucenica si ulterior de apostol? Oare nu erau vrednice de o astfel de sarcina? Ori credeti ca nu puteau birui lumea purtând jugul Domnului? Eu cred, ca da! Însa Domnul era credincios Cuvântului Sau!
Ca Ellen White a fost un prooroc mincinos, pentru mine si multi altii, nu încape nici un fel de îndoiala! Pot identifica mai mult de cincizeci de asa-zise profetii pe care afirma, le-a avut, sau le-a primit prin viziune, care nu s-au împlinit si nu se vor împlini niciodata. Unele sunt adevarate blasfemii. Amintiti-va de basmul tragi-comic al amalgamarii (amestecarii) speciilor primei civilizatii si nasterea de descendenti monstruosi. O scârbosenie pe care numai o minte bolnava, corupta de catre Satan, o putea inventa si pe care o regasiti alături de alte ineptii în lucrarea blasfemica Patriarhi si Profeti. E bine de stiut ca aceasta afirmatie nu se mai regaseste ca atare în editiile revizuite ale cartii desi profeta afirma ca aceste fapte i-au fost „aratate” de catre Domnul. În Geneza cap. 1, Cuvântul afirma ca toate vietuitoarele, au fost facute dupa „soiul” lor, ceea ce vrea sa însemne ca fiecare specie, familie, sau încregatura are un cod genetic unic, indivizibil si non-interschimbabil. Apoi, afirma Geneza 1:25 „Dumnezeu a vazut ca erau bune.” Asta vrea sa spuna ca El nu se schimba, nu rectifica, nu îmbunatateste si ca speciile vor ramâne ca atare vesnic, indiferent de gogoritele inventate de o gândire zdruncinata de puseuri psihotico -mistice care pun sub semnul întrebarii actul Creatiei divine. Apoi faptul ca adauga Scripturii, relationând aceste afirmatii grave, cu marea tragedie a Diluviului, si porunca pe care o primeste Noe, când trebuie sa încarce corabia, fapte care n-au existat vreodata, îsi adauga o pedeapsa suplimentara la minciuna patentata si tiparita pentru milioane de natângi din întreaga lume. Imaginați-va pe Domnul șoptindu-i lui Noe, la ureche, sa lase afara din arca descendenții rezultați din fecundarea omului cu oaia, capra, maimuța și alte animale pe care mintea ei bolnava și le putea imagina! Dar ce legatura au neadevarurile profetei cu misterioasa carte a Apocalipsei? Aici începe istoria!
Multi dintre exegetii Apocalipsei au fost si sunt de acord ca în capitolele 2 si 3, mesajul Domnului este adresat bisericii Sale, a carei existenta de-a lungul timpului a fost periclitata de atacurile perverse ale Satanei. Dar nu întotdeauna punctele de vedere, explicatiile si interpretarile autorilor au coincis, ori au revelat cu acuratete vremurile, faptele si locurile profetizate.
De exemplu, teologul Edward Dennett expert în interpretari biblice aseaza biserica Tiatirei undeva, într-un spatiu atemporal identificând-o pe Izabela cu catolicismul apostat. Am înteles postura lui fiindca teologul avea convingeri anglicane. Astazi interpretarea lui Dennett a cazut în desuet.
Pastorii adventisti trec cu veselie peste versetele acestea care descriu cu prea multa acuratete figura unei prorocite mincinoase si atât de cunoscute. Oare nu scrie acolo apostolul despre Ellen White? Stranie si completa coincidenta cu personajul central al adventismului! Atunci, de ce tac teologii bisericii si nu arata, macar cu degetul, spre „lumina cea mica” a ereziei luciferiene? Raspunsul este cu mult mai pragmatic decât si-l pot imagina multi… si el sade bine mersi, tot în centrul unei minciuni marca white, adica în blestematul narav de-a nu face nimic, si-a trai bine în Holdingul AZS, sponsorizati din cei doi banuti ai vaduvei amarâte, adica beneficiari verosi ai zecimii platite de enoriasi naivi, zecime inventata, caci biblica nu e!
„Dar iata ce am împotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorocita, sa învete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie si sa manânce din lucrurile jertfite idolilor.” (Apocalipsa 2:20)
Femeia care spune ca e prorocita, dar nu este, aceea care învata lucruri nepotrivite pe enoriasii bisericii manifesta caracterul Izabelei lui Ahab, din vremurile prorocului Ilie provoaca dojana divina. Curvia si mâncarea din lucrurile jertfite idolilor sunt faptele care-L supara pe Domnul. Simbolistica biblica descrie curvia spirituala, închinarea la idoli, adica abandonarea învataturilor din Scriptura si prostituirea cu alte învataturi prin care „lumina cea mica” strecoara credinciosilor adevaruri alterate, false, ca pe un pacat fundamental. Cronicile timpului vorbesc despre faptul ca imediat dupa afirmarea si întarirea falsului profet în noua biserica, scrierile ei au trecut sa înlocuiasca în mare parte Scriptura, lucrarile acestea „completând” autoritatea scrierilor sfinte capatând aceeasi tarie si fiind considerate la acelasi nivel cu Biblia. Aceasta ratacire a fost similara cu aceea provocata în poporul evreu de catre Izabela ucigasa prorocilor Domnului si „liberalizarea” închinarii la Baal fiind socotita, în mesajul adresat bisericii din Tiatira, ca având acelasi potential negativ si provocând acelasi dezgust Cerului.
Mai departe solia catre îngerul Tiatirei graieste: „Iata ca am s-o arunc bolnava în pat;” (Apocalipsa 2:22) si :„Voi lovi cu moartea pe copii ei.” (Apocalipsa 2:23)
Prin aceasta, ca sa nu mai existe nici o urma de îndoiala, Domnul ne da prin slova apostolului decriptarea si identificarea persoanei care se ascunde sub numele Izabelei, prorocita mincinoasa, care face pe poporul lui Dumnezeu sa cada în curvie adica în adularea propriei sale persoane. Astazi, se stie, Ellen White este idolul de necontestat al bisericii adventiste, un fel de fecioara Maria a cultelor majoritare.
Mai stim ca a suferit de o certa debilitate fizica toata viata, care a tintuit-o la pat perioade lungi de timp, iar primul si ultimul nascut dintre cei patru copii ai sai i-au murit în stranii circumstante.
Aceasta nu este o pura coincidenta, ci este împlinirea profetiei!
Mai spune Cuvântul: „…si celor ce preacurvesc cu ea am sa le trimit un necaz mare, daca nu se vor pocai de faptele lor.” (Apocalipsa 2:22)
Necazul mare, consecinta curviei credinciosilor cu Izabela, îl regasim în rândurile soliei Martorului credincios pentru biserica din Laodicea, ultima dintre bisericile temporale: „… am sa te vars din gura mea.” . (Apocalipsa 3:16)
Marea trufie de care da dovada Laodicea, „… Sunt bogat, m-am îmbogatit si nu duc lipsa de nimic…” este o consecinta a „iluminarii” totale de care este convinsa aceasta biserica. Nu de putine ori am citit între rândurile scrise de catre prorocita Izabela, despre posesiunea întregii cunoasteri, despre perfectiunea doctrinei, sau despre lumina desavârsirii care a venit prin ea, desigur!
Dar explicatia actului lepadarii, al varsarii, este pe masura laudei nerusinate:
… si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,…” (Apocalipsa 3:17). Aceste epitete nu sunt criptice si nici nu au nevoie de o explicatie speciala. Toate acestea sunt legate de admiratia necontenita, nefireasca si daunatoare pe care crediciosii adventisti o au aproape în totalitate fata de aceasta Izabela, care a scris mult (daca a scris ea, fiindca stim astazi ca era semianalfabeta!), si a mintit adânc.
Dumnezeu este gelos. El doreste ca închinarea noastra fata de El sa fie totala, directa si fara intermediari. De asemenea, doreste ca fiii Sai, sa nu fie nici prosti, nici mistici, nici fatarnici. El vrea ca fiecare fiinta umana sa aiba o relatie personala, nealterata de influente stranii, cu dumnezeirea, întemeiata pe o convingere personala si pe o experienta neatinsa de ideile nici unei persoane chiar daca afirma despre sine si este sustinuta din interes pragmatic si meschin de acolitii ei, ca fiind „mesagera Domnului”.
Am constatat ca este atât de mare adulatia unora fata de acest idol încât blasfemii precum „Binecuvântata sa fie Ellen White!” au devenit normale si curente. De altele, nu mai pomenesc fiindca sunt rusinoase de-a dreptul! Orice cuvânt critic la adresa acestei Izabela declanșează injurii, blesteme și atacuri de panica…
Cititi si cercetati voi singuri Scripturile. Cautati-l pe Domnul, atâta vreme cât se mai poate gasi si abandonati calea luminata de „lumini mici” care nu va conduc decât la durere, adica acolo unde este plânsul si scrâsnirea dintilor!
Luati aminte la acest avertisment!

Holdingul AZS este astazi unul prosper si deosebit de rentabil. Mai marii bisericii au stiut sa chiverniseasca în folosul propriu zecimea „aratata”într-o viziune a Izabelei Ellen White, prin intermediul iezuitului Duddley Canreight. De la actiuni în industria de armament si logistica militara, pâna la profitabilele avorturi în reteau sanitara adventista, totul este permis si acceptat pentru întretinerea unui trai de lux a protipendadei ecleziastice. Apropo, v-ati gândit vreodata ce salariu au sotii Ted si Nancy Wilson? Sume cu șase cifre!

Vreau sa închei completând următoarele. Numele Elena are origini grecești. Etimologia face referire la o lumina aprinsa, la o torță, la o flacara. Simbolul Satanei. Regretul sau pentru pierderea strălucirii avuta ca Luceafăr se traduce prin aceasta: adulatia servilor in fata flăcării!

Izabela este un nume compus cu origini cananite. Provine de la Isis, o zeitate egipteană, simbol al magiei și al reînvierii, și Bel sau Baal, supremul zeu al babilonienilor.

Triunghiul Elena- Isis- Baal, este acela la care face referire Profeția apostolului Ioan, atunci când scrie despre “cercetarea rarunchilor” (metoda vrajitoreasca antica de prezicere a viitorului) și “adâncimile Satanei” (ascunderea acestuia in dosul simbolurilor de tot felul, inclusiv disimularea in spatele așa-ziselor “viziuni”)!

Sentmenat, Barcelona 26-27.06.2021

VIRUSUL IEZUITILOR, VACCINAREA SI PROROCUL MINCINOS

TW1

Pe la jumatatea lunii martie am aratat într-un articol cum Vaticanul s-a implicat activ în crearea unui virus letal, propagarea unei pandemii si acapararea mijloacelor profilactice sanitare europene. Întreit a fost scopul jandarmului universal:
1. Reducerea populatiei neproductive care genereaza mari pierderi guvernelor (persoanele vârstnice, bolnavii cronici, persoanele cu handicap, debilii…);
(„Ati osândit, ati omorât pe cel neprehanit, care nu vi se împotrivea!” Iacov 5:6)
2. Destabilizarea economiilor tarilor afectate si generarea unei crize fara precedent în istoria omenirii dupa care va prelua controlul total si definitiv al lumii;
( „Si toti locuitorii pamântului i se vor închina, toti aceia al caror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vietii Mielului care a fost înjunghiat. Apocalipsa 13:9)
3. Obtinerea de venituri uriase din comercializarea produselor sanitare, dezinfectante, paleative etc., asupra carora detine controlul absolut.
(„…V-ati saturat inimile chiar într-o zi de macel.” Iacov 5:5)
Reducerea populatiei planetei este obiectivul principal pe care iezuitii, armata tacuta, nevazuta si sângeroasa a Vaticanului o duce la capat cu tenacitate si precizie.
SARS COVID 19, este un virus mortal, creat în laborator. Cu fiecare mutatie suferita devine mai agresiv, mai virulent si cu mortalitate crescuta în grupe de bolnavi care practic pâna acum au fost imuni ori faceau o forma usoara de boala. Asa a fost programat.
Un vaccin nu protejeaza împotriva unui virus mutant. La sfârsitul anului viitor vaccinul actual Pfizer BioN Tech va fi total inadecvat. Atunci pentru ce se insista atât în campaniile de vaccinare?
Pentru ca suspensia lichida a vaccinului contine nanosubstante. Introduse în corpul uman, într-un anumit interval de timp, în mod programat, acestea vor face „explozie”, iar efectele vor fi mortale pentru receptorii de vaccin.
Oamenii vor dezvolta forme de cancer galopant, boli nemaiîntâlnite si cu durata scurta, fara tratament, infarcte, atacuri subite… Dar principalul simptom nefast va fi sterilitatea definitiva.
Ce sunt aceste substante? Cocteluri mortale din materiale radioactive si metale grele „lipite” pe o secventa moleculara de acid ribonucleic. O data inoculate, nu mai pot fi întoarse din drum, principiul One Way va conduce la exitus (moarte) în mod invariabil, care se va produce mai devreme ori mai târziu, în functie de rezistenta fiecarui organism…
Reclama „comerciala” în favoarea vaccinarii este covârsitoare. Mass-media manipuleaza masele cu stiri „pro” într-o intoxicare aproape supranaturala, asezând gruparile „negativiste” la stâlpul infamiei culpabilizându-le de un eventual insucces al campaniei miliardare de vaccinare. Nu întâmplator guvernele transmit amenintari voalate si fac presiuni asupra populatiei incluzând accesul la locuri de munca, negot, calatorii, sanatate, educatie sau ajutoare sociale etc.

bartolome-papa

Bisericile sunt cutia de rezonanta în aria vaccinarii asasine, pe care o cânta guvernele care servesc Noua Ordine Mondiala. Ani de zile Miscarea Ecumenica, pusa pe roatele sale mârsave de catre cardinalul iezuitul Agustin Bea, prin anii ´60, si care a condus la anihilarea protestantismului în lume bagându-l sub sutana papei, îsi arata astazi roadele. Practic nu mai exista glas religios care sa se ridice si sa se împotriveasca acestui genocid global. Toti sunt supusii „omului faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se înalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare…”
Ted Wilson, presedintele Conferintei Generale AZS, nu este o exceptie. Într-un comunicat adresat oilor sabatariene si care a fost publicat în retelele de socializare prin grija unor trepadusi gen Florin Laiu, cotarla de paza on-line în Facebook si iezuit infiltrat, îsi asigura fierbinte turma, ca vaccinarea anti-COVID 19, este sigura, dulce si de dorit!
Poate acest Iuda sa spuna altceva decât ceea ce se glasuieste la Vatican? Oare nu seamana glasul acestui tradator, frate cu nefericitul Cain, cu cel al Prorocului Mincinos?

images

Fata monstrului „illuminat” care a conceput necesitatea reducerii populatiei albe din Europa: Richard Nikolaus von Coudenhove Kalergi, „europeistul” parinte al Uniunii Europene. Planul care-i poarta numele se pune în aplicare cu putere astazi, sub obladuirea bisericii catolice. „Colorarea” Europei si Americii cu imigranti din Africa, Orientul Apropiat si America de Sud, docili si putin pretentiosi este numai partea vizibila a icebergului geopolitic al Noii Ordini Mondiale…
Un alt latrator la luna, broscoiul prezentator, teolog de buzunar „în direct” la un post de televiziune ruinat”a7tv”, Cornel Darvasan, a iesit din caverna în care îsi pritoceste vrajitoriile, scheunându-si parerea favorabila asupra vaccinarii, fara sa tina seama ca raspândirea de vesti neadevarate este încalcare de Lege si o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Ca si Laiu dealtfel, rotofeiul iubitor de masoni Darvasan a trecut prin teribila boala. Însa în loc sa ia aminte si unul si celalalt la avertismentul divin, au iesit din încercare mult mai naraviti la rele si în turbarea lor se dau sa muste în stânga si în dreapta, scuipând venin si minciuna.
De la potlogarul Ted Wilson, trecând pe la trogloditul Darvasan, si pâna la licheaua batrâna Laiu, toti cei care mint în favoarea vaccinarii anti-COVID 19, fac jocul murdar al stapânului lor. Dar acesta este altul decât Isus Hristos! Domnul sa-i judece cu toata asprimea caci sunt complicii unui genocid…


Barcelona, 26/12/2020

IEZUITUL (roman, în preparare la editura) – Cuvânt înainte

Noua Ordine Mondiala a început la 1 Mai 1776, în Bavaria, o data cu înfiintarea ordinului Illuminatis, de catre Adam Weishaupt, sub controlul iezuitilor. Urma sa se impuna lumii, dupa probarea principiilor sale functionale în Revolutia Franceza. Dar planul n-a reusit decât partial.
Deloc întâmplator, un document de mare importanta se pierde pe drumul spre Paris, destinat lojei masonilor din Grand Orient de France, cei alesi de catre superiorul general iezuit pentru declansarea revoltei populare. Urmau sa fie sustinuti cu banii pe care-i punea la dispozitie un camatar iudeo-khazar numit Amschel Meyer apartinând casei Rothschild, din Frankfurt.
Vaticanul cere celui mai bun ostean al sau, iezuitul Tirso diReggio y Montserrat sa caute, sa gaseasca si sa aduca acasa acest înscris codificat.
Dupa ce ani de zile Tirso a îndeplinit cu loialitate la curtile europene, cele mai josnice ordine venite de la Roma, printr-o sclipire divina, acest iezuit atipic îsi tradeaza stapânii punându-si extraordinarele calitati în slujba Adevarului.
Gaseste documentul ascuns în inima Transilvaniei, apoi cu ajutorul unor întelepti ai vremii reuseste decodificarea lui. Tradus în limba franceza, Tirso îl preda colonelului Louis Alexandre Berthier, pe atunci seful garzii regale.
Dupa câtiva ani, acelasi Berthier îl determina pe Napoleon Bonaparte sa-i de-a ordin sa-l aresteze pe papa Pius al VI-lea, la Roma, întemnitându-l ulterior în Franta. Determina apoi cautarea, arestarea si deportarea tuturor iezuitilor din tara. Fiara biblica a primit o lovitura de moarte!
Aventura, intriga, iubire si ucidere într-o carte care încearca sa faca lumina între complicatele ite ale începutului conspiratiei mondiale numita Novus Ordo Seclorum.

Autorul.

SCHISMA LUI COMAN: LUCRU´ DRACULUI ÎN CASA POPII

Dupa cum am scris în articolele anterioare, Coman tintea sus! În crizele paroxistice ale paranoiei de care sufere, delirul sau de grandoare era, sa fie încoronat ca mare preot a Uniunii adventiste. Toti cei care, dintr-un motiv ori altul, nu-i împartaseau visul de marire, îi deveneau inamici, iar disputele cu acestia se făceau în scurt timp certuri ca la gura cortului, cu injurii si amenintari. Rolul de circar îi vine lui Coman, ca manusa pe mâna damei! El s-a nascut saltimbanc si asa va trece în cele vesnice… Toate celelalte atribute si titluri academice pe care si le repeta cu nesfârsita emfaza sunt umpluturi derizorii în viata trista a acestui circar. Menirea lui este sa fie de râsul lumii! Adică arătat cu degetul… Priviți numai încăierarea câinească între el și profesorul Laiu, alta cotarla a curtii adventiste și care a ajuns sa degenereze in invective, injurii și acuzații deosebit de grave. Probabil Coman, care cu ani in urma făcea pe decanul la făcătoria de smekeri de la Cernica, știa bine de mânăriile lui Laiu, in falsuri și hotii de diplome pe la secretariatul acelui institut și de aceea i-a scuipat-o direct in fata-i de iezuit „undercover”, iar profesorul a tăcut chitic. Da! Da! Gura nebunului adevăr graieste…!

La nici doua luni de la „decretul” de amnistie dictat de către Uniunea AZS, prin care Coman era iertat de relele făcute, un act rușinos, las, scarbos de-a dreptul, năstrușnicul circar a ieșit din nou in frunte, ca paduchele sinucigaș și cu un gest teatral demn de-o comedie de cabaret, iată își anunta retragerea din biserica și funcția de smeker hirotonit. Credeti, ca rănit in orgoliul sau de înghițitor de săbii de ciocolata și făcător de mărgeluțe gen „aveți dreptul sa știți”, și -a luat jucăriile și-a plecat ca un copil natang? Nuuuu! Coman Mazilitu’ a jucat la doua capete, ca un pokerist versat! Dacă voi nu ma vreți, eu ma vreau! și-a zis potlogarul și uite-l făcându-și biserica! Pardon, bisericuța! Dar schisma tot a făcut și va intra in istorie sub numele de „groparul AZS”! Teama uriașă între smekerii cei mari și trepădușii Uniunii! Ei știu de nemulțumirea, care mocnește între credinciosi determinata de putregaiul coruptiei de la vârf! Și mai știu ca paranoicul Coman va găsi vreo câteva mii de năuci, buimaci și secaturi care sa i se alăture in noua biserica. Aici este tragedia! Nu ca le-ar pasa de sufletele rebegite de suflarea înghețată a diavolului! Nu, oameni buni! Ci de pierderea zecimii din care au făcut falcute căzute și pântece rotunjoare ca sa nu mai pomenim de celelalte! Nu spunea acum câtva timp Bulibașa cel mare , Ted Wilson: „mergeți unde mergeți, dizidenti ori nu, Dumnezeu va porunceste sa va dați zecimea!” Mai, pisicherule! De când îl confunzi tu pe Dumnezeu, cu Ellen White? Ne-am prostit? Unde spune Apostolul Pavel, ca noi trebuie sa întreținem o șleahta de trandavi? Un sistem financiar ca un veritabil holding, in care tu, mai Wilson ai un salar astronomic, iar consoarta dumitale ia din cei doi bănuți ai văduvei in fiecare luna, un talon de o suta de mii de dolari!?

Coman și câțiva comanei au pus bazele unei noi biserici. Uff, ce tare-i doare pe cei de la Uniune! Veți vedea in curând drastice restructurări prin conferinte. Mai ales in aceea numita Transilvania Sud! Nu le mai ajung argintii! Se vor duce acolo, la biserica comanilor (cacofonie acceptata!) mulți adventiști, penticostali, poate chiar și câțiva ortodocși căci barba de patriarh (!?) și vorbirea neaoșă a zmucitului ii poate păcăli! Și astfel, in câțiva ani Coman Mazilitu’, supranumit și „groparul adventismului” își va face uniune in care se va numi el pe el, președinte!

Nu m-ați vrut? Las’ ca va arat eu vouă…!

Escatron (Zaragoza)

23/10/2020

SPITALUL ONCOLOGIC ADVENTIST DIN TG. MURES: APOLOGIA UNEI MARI ÎNSELACIUNI.

spital-ocologie-660x375

Într-un comunicat plin de ambiguitati, de adevaruri trunchiate si chiar de minciuni neaose Uniunea AZS, „recunoaste” cu dulcegărie esecul räsunätor a unui proiect, care a murit dupa primele sapte zile de existenta precum copilul născut din pacat a regelui David, acela al „Spitalului Oncologic din Tg. Mures”.

Așa cum ne-a obișnuit în ultimul timp, „comunicatele” Uniunii sunt rodul nefiresc a adevărului sodomizat de intoleranta fățărnicie de care da dovada, servind enoriașilor confuzie, dubii și… gogorite! Proiectul care avea drept scop declarat „continuarea misiunii vindecătoare a lui Isus Hristos”, nu era altceva decât o mega- înșelăciune, avand drept finalitate umplerea cu milioane de euro a buzunarelor familiei de ciocoi adventiști și masoni Bentza, ca si a trepadusilor de prin uniuni si conferinte. Au fost multe guri care au vorbit, susținând un proiect toxic și care nu avea nimic comun cu nici o misiune vindecătoare, ci doar cu piața de desfacere a unor „medicamente” cu prețuri exorbitante, aparținând unor companii farmaceutice catolice. Chimioterapicele și citostaticele sunt veninuri care ucid pacientul iar toți aceia care au vorbit în favoarea proiectului spitalului, de la vladica la opinca, nu sunt altceva decât niște vânduti diavolului iar toate oile blege care au susținut cu banul lor o iluzie servita pe tava de aur, nu sunt altceva decât niște amagiti, atrași în capcana șarpelui și pe care acesta i-a și înghițit deja! Nici nu merita altceva pentru ca n-au gândit și nu l-au întrebat pe Domnul în rugaciune dacă e bine, ori rău ceea ce fac…Uniunea AZS minte pâna la capăt. Ba ca au terenul, ba ca au autorizații, ori ca au donativul din partea Diviziunii europene… Nu-i adevărat! Diferența între promisiune și realitate se face prin matematica iar aceasta este simpla pentru ca unu și cu unu fac doi, atât pentru prost, cât pentru savant. Ceea ce au în realitate (dacă mai au!) sunt cei aproape trei sute de mii de euro care s-au strâns din donațiile amăgitilor! Atât! Restul sunt doar promisiuni…

Uniunea nu este decât un sarlatan, vânzător de fum! Mai promite ca registrele contabile vor fi supuse unei auditorii interne care va urmari destinația donațiilor. Credeti? Eu, nu! Știți, de ce? Pentru ca cel care minte și fura! Aceste doua rele merg mâna în mâna! În curând veți auzi ca și-au mai „tras” cine știe pe unde, încă o casa de vacanța cu piscina și teren de tenis! Pentru tine, amagitule? Pentru mine? Nu! Pentru gasca de smekeri a pastorilor „stresați” de atâta alergătura!

De la o valoare inițială de 21 milioane de euro, proiectul a suit brusc la 31 de milioane, prin „adăugarea” de mici rectificări ceea ce în traducere ar însemna alte și alte buzunare de umplut, adică a tuturor celor care și-au adus partea lor de laude mincinoase: președinți adventiști de tot felul, postul de televiziune ruinat Speranta, altul la fel de flamand de fonduri pe unde-și face mendrele un ipocrit numit Darvasan, comitete și comisii, secretari, organizatori, activisti sustinatori… Trebuie sa ai mare curaj sa afirmi ca o înșelăciune se încadrează în misiunea Domnului! Dar cui îi mai pasa de rusine când la mijloc este înavuțirea? Toată șleahta aceea de fatarnici, cu odraslele pe la studii în „state” , consoartele ahtiate după moda si spa- uri, cu mașini „tari” la intrarea în viloace tip palate, trăitori nerușinați din cei „doi bănuți ai văduvei”, si care nu precupețeau eforturi la ora de lătrat laude televizate, cu nădejdea unui câștig gras, au rămas fluierând în degete a paguba.
Poate ca lumea s-a mai deșteptat, poate ca și noi am avut un oarecare merit în dezvăluirea dedesubturilor tulburi ale unui proiect necurat… dar știu cu certitudine ca Dumnezeu, nu se lasa batjocorit. Toți aceia care au mințit în numele Lui și toți aceia care s-au lăsat amagiti de înșelăciunile Satanei vor avea de dat răspunsuri… Despre asta sa nu aveti nici o îndoiala!

Barcelona, 19/10/2020