Frunze galbene si moarte
Îmi cad pe umerii truditi.
Parcul acesta-i de departe,
Spital de arbori schiloditi.
Trupuri negre si fúnebre
Rämân din arborii goliti…
Ploaia îi cuprinde-n febre
Sunt an de an mai ramoliti.
Trec pe alei pustii si triste,
Cu burnita venind din fatä.
Timp de gânduri nihiliste,
Mä tine copleșit in ceatä.
Îmi vine sä o iau la goanä,
Sä ies din parcul ästa mort…
Imi pare cä o lighioanä,
Vrea sä-mi cearä bani de ort!
Dar väd, aleea-i nesfârsitä…
Iar eu sunt încärcat de ani.
Doamne, ieșirea- i căptușită:
De orbi, de rai si de dușmani!
Nu mä läsa, sä rătăcesc,
Între pomii ăștia fără nume.
Pämântul ästa-i loc dräcesc
Si din päcate-i plin de lume!
Ia-mä te rog la Tine-n casä,
Sä mä încälzesc la focul Täu!
Sunt prea singur si mä apasä,
Cä-s ticälos, nenorocit si räu!
Barcelona,
Decembrie 2019
