Plouä iar. Torentele se-adunä…
Curg apele rupând din maluri.
Mi-e teamä si din nou detunä,
Ecoul piere, înecat pe valuri.
Doamne, curcubeul unde este?
Cel pus în cer ca noul legämânt…
Cä nu vor mai veni tempeste,
Sä înece bietul nost’ pämânt!?
Poate nu-l väd, de negrul nor,
Ori poate cä ai uitat, sä-l pui…
Mulți ma sfătuiesc ca sä ignor,
Iluzia aceasta în care încäpui!
Înainte o lume-ntreaga înecatä,
S-a dus in ape tulburate!
Platit-au viața lor spurcatä:
Năravuri rele, urâte, necurate…
Nimic n-a mai rămas în urmä,
Doar amintirea vagä, o nälucä.
Pastorul grăit-a către turma,
Zicând sa ne gătim de ducä…!
Cä astäzi suntem la fel de räi,
Citim Doamne în Cuvântul Täu.
Ticalosi, nenorociți și nätäräi,
Orbiti ne-am repezit in hău!
De aceea, Doamne îmi e teamä,
Cä deschis-ai iar zăgazuri!
Vin apele, mä iau… mä cheamă,
Presimt dureri și mari necazuri!
Ploua nestăpânit, plouä teribil.
Cad ape duium, potop început…
Scenariul acesta îmi pare oribil,
Cu epilog, de mine conceput!
As vrea sä ma stiu în barcä,
Și cu chepengul pus!
Atunci sa ploaie, sä ude leoarcä!
In siguranța sunt și nu expus!
Plouä iar, torentele se adunä.
Curg ape tari iesind din maluri…
Mi-e teamä si din nou detunä,
Ecoul piere rätäcind pe dealuri …
Palau Solitá i Plegamans (Barcelona)
Octubre,2019
Foarte frumoasa poezie frate si cu mult tilc….
ApreciazăApreciază