S-a pus liniste-n cuprins,
Noaptea e ca de mormânt.
Neagra luna, stelele s-au stins,
Spaime cad peste pämânt!
Täcere-i tot si timpu-i mort,
S-a oprit din drum prea trist.
Lumea si-a dat propriul ort,
Fiindcä l-au ucis pe Crist!
Întunerecul s-a pus stäpân,
Cu trei ceasuri blestemate.
Ce-n veacu´acela prea pägân,
Au rämas precum stigmate.
Chiar în pomul care-a dat,
Nenorocitul lemn al crucii,
Sta ramul în care-a decedat
Fiul pierzärii, fiu al nälucii!
Douä morti si acelasi lemn:
Hristos si dreptul la iertare…
Altul, lacomul cel demn
De moarte vesnicä-n uitare!
Pämântul s-a cutremurat,
De rusinea crimei sävârsite.
Universul tot a murmurat,
Suspin cu ecouri nesfârsite.
Stânci care au cräpat în douä,
Vechi morminte s-au deschis…
Scriptura ne vorbeste nouä,
Cä sfintii au zis de Cel proscris.
În Templul vechi, acum uitat,
O perdea s-a rupt din häu…
Tu om, ai drept de invitat,
Si sa vorbesti cu Domnul Täu!
Trei ore de-un negru absolut!
În lume, în inimä si-n minte.
Omul vädit-a caracterul slut
În purtäri si în simtäminte…
Acum tu, omule prea ticälos,
Apropie-te de lemn si plângi.
El a murit, sä-ti fie de folos
În comoara ce în Cer o strângi!
Palau Solitá i Plegamans (Barcelona)
18/05/2019
Inaltatoare versuri…Domnul sa te binecuvinteze.
ApreciazăApreciază