Mohorâtä zi de iarnä
Gri, cu ceatä si cu ger…
În suflet vine sä se cearnä
Si sä mä ia ca pasager…
Sä mä ducä prea departe
În regatul cu zäpezi:
Acol´ zärile sunt sparte
Si noptile prea limpezi.
Sä mä las purtat pe aripi
De gheatä si de brumä;
Si poate cä m-or risipi
În fulgi de nea si spumä.
Iar când raza luminoasä
Îmi va trece pe deasupra,
Voi fi iar apä lucioasä,
Sä-mi cad din nou asupra!
Mä voi face apoi un abur
Sä mä sui spre ceru´nalt…
Sä mä fac un nour tulbur,
Si ploaie sä cad de-un salt!
Apoi torent mä fac turbat,
Mânios gonind la vale…
Chiar si zarea s-o sträbat
Si nimic sä-mi stea în cale!
Si sä ies la marea largä,
Sä fiu strop în necuprins…
Sä rämân când valul spargä
Unda-i verde-n stâncä, prins.
Iar de- aici un bob särat,
Sä mä ia aripi în zbor.
Sträbätând väzduh ingrat,
Peste nouri cälätor!
Apoi sä- mi cad pe iris
Ca o lacrimä din ceruri.
Sá mä fac iar un proscris
Rätäcind printre eteruri…
Iarnä rea si mohorâtä
M- ai luat cu tine-n car…
Ti- ai pus fata ta urâtä
Si m-ai schimbat în cronicar!
Escatrón (ZAR) – Palau Solitá i Plegamans (BCN)
Ianuarie 2019
