Doamne, iarăși vin necazuri,
Ca furtuni, cu mare troznet;
Vin buluc, nu-mi dau rägazuri.
Sunt lovit parcä de träznet.
Ne-a fost sortita toata asta:
Raul, boala, greul cenusiu…
Dar crezut-am cä näpasta,
Lua-va drumul spre pustiu.
A venit toatä spre mine,
Având porunca de torturä.
Ar vrea pe loc sa ma termine,
Dându-mi tare o loviturä!
Doamne, nu läsa näpasta,
Sä mä tulbure-n sträfund.
Vai, ce räu mä doare teasta,
Si-n întunerec mä scufund.
Vântul tare mä îndoaie,
Lovindu-mä din orice parte.
Stau sub grindinä si ploaie
Si-mi simt sufletul departe!
Mä doare-n piept, în carne
Nu siu cât o sä îndur …
Furtuna stä sä mä rästoarne
Cäci mä bate tare, dur!
Doamne, lasä-mä sä viu,
La pieptul Täu sä fac un mas;
Cäci sunt ränit si sunt pustiu,
Nimic din mine n-a rämas!
Dar ce sufăr eu sunt umbre,
La tot ce te-au supus pägânii,
În noaptea omenirii sumbre
Când s-au crezut a fi stäpânii.
Plâng Doamne si mä vaiet,
Cäci sunt slab, lovit si trist.
Aud îndepärtat un vuiet
Si mä tem, cä-i antihrist!
Lumea-i plinä de necazuri.
Viata, a pierdut canasta…
Nu e timp de râs, de hazuri:
Ne asteaptä-n drum: näpasta!
Palau de Solitá i Plegamans (Barcelona)
19/10/2018
