MINȚIND IN NUMELE LUI DUMNEZEU 2 (Intre uciderea din culpa si sinuciderea din ignoranta)

AFRICA

Misionarii adventisti din a doua jumätate a Secolului XIX, de pe Continentul Negru, America de Sud sau Asia sau expus în mod constient la boli grave, de cele mai multe ori mortale sau care le-au läsat sechele importante pentru tot restul vietii. S-au încrezut mai mult în om decât în Creatorul si au plätit scump aceastä încumetare… Dar spune Scriptura cä mai vinovat este acela care instigä, decât cel care sävârseste greseala!

Una dintre bolile si acum grave ale zonelor ecuatoriale este malaria sau paludismul. O boalä parazitarä care poate cauza moartea dacä nu este tratatä. Sute de mii de copii mor anual in acest secol, în Africa, infestati cu acest parazit. Rezervorul ancestral al bolii, a fost acest continent. De aici, colonistii, exploratorii, misionarii de toate confesiunile ori sclavii au purtat si räspândit aceastä boala în toate zonele calde ale planetei. Si astäzi este o plagä imposibil de controlat, asa cum a fost de secole…
Multe morminte de misionari adventisti sträjuiesc drumurile Evangheliei lui Hristos prin aceste locuri exotice si periculoase. Au fost ucisi de malarie impreuna cu credulitatea ori ignoranta lor.

Anopheles

Transmiterea malariei, numite si friguri ori paludism se face prin intermediul întepäturii unui tântar din specia Anophelus. Numai femela transmite boala. Aceastä minusculä insectä poartä parazitii de la cimpanzei si gorile la umani, fiind responsabilä de moartea a milioane de oameni în toatä lumea.

Conquistadorii spanioli si-au dat seama destul de curând cä amerindienii aveau remedii naturale pentru tot felul de boli si cä proaspät „importatele” friguri, nu îmbolnäveau decât pentru scurt timp pe bästinasi. Au aflat astfel, cä scoarta unui arbore numit quino este medicamentul eficace pentru tratarea febrei malariei. Au denumit pulberea obtinutä din mäcinarea scoartei acestui arbore chininä. Prin anul 1568, iezuitii înfiintau în Colegiul Sfântul Pavel din Lima, primul laborator mondial pentru fabricarea chininei iar prin 1631, era deja exportatä în Europa sub denumirea de „scortisoara iezuitä” fiind timp de aproape o jumätate de mileniu unicul tratament cunoscut si eficace împotriva paludismului.

Arborele quino si scoarta sa numitä chinina. A fost timp de secole unicul medicament cunoscut împotriva malariei. Principiul activ este un alcaloid cu proprietäti antipiretice, antipaludice si analgezice. Are un gust foarte amar. Colonistii englezi din India, pentru a face mai agradabilä portia zilnicä de chininä, au amestecat infuzia de „scortisoarä iezuitä” cu zahär, zeamä de lämâie și apa rece obtinând astfel numita apä tonicä.

Protestantismul a fost reticent însä la cucerirea chininei. În ignoranta lor protestantii preferau sä moarä în chinuri teribile decât sä se trateze cu „scortisoara iezuitä” pe care o considerau un „instrument de pätrundere al Satanei si demonicele influente papale si care nu fäcea altceva decât sä punä stäpânire pe suflet si sänätate.” (McNaspy)
Este de neânteles cum în epoca modernä, persoane instruite si chiar medici au fäcut cazul unor principii mistice, crude, ignorante si asasine asa cum a fost acelea pe care le-a promovat Ellen G. White.
Citäm: „Mercurul, calomelano si chinina au adus portia lor de rău în mizeria vietii și care va fi revelat pe deplin doar în Ziua Domnului” (Spiritual Gifts, tomul 4A, pag.139)
Mercurul si calomelano (un oxid al mercurului) erau folositi în medicina timpului pentru fabricarea de unguente pentru tratarea unor boli venerice precum sifilisul dar eficacitatea lor era limitatä iar efectele secundare erau destul de severe. In schimb chinina, asa cum s-a arätat, a fost unicul medicament timp de veacuri cu eficacitate recunoscutä în tratamentul malariei desi purta numele de „scortisoara iezuitä”.
Aceastä interdictie de „inspiratie divinä” mai mult decât dubioasä, nu a fäcut altceva decât sä creeze incertitudine între credinciosi iar sigiliul divin aplicat fără discernământ de cätre părinții Bisericii Advente pe toate scrierile „mesagerei Domnului”, a condus la situații nefiresti, aberante și periculoase așa cum s-a arătat. Au fost mulți acei adventiști care deși s-au bucurat de o vastä formație academicä, nu au luat atitudine  împotriva unor idei retrograde mistico-feudale care au generat acțiuni sinucigașe, aceasta demonstrând gradul de fanatizare la care s-au supus credincioșii punând înaintea Scripturii scrieri de sorginte umană. Cand însă i-a fost pusă in pericol propria sănătate, Ellen White nu a pregetat sa cearä ajutorul medicinii moderne supunându-se la o serie de ședințe de radioterapie pentru „tratarea” unui suspect melanom. Era atunci, in medicinä, un astfel de „tratament” reactiv ultimul „răcnet” în materie. Mai târziu, doctorul Otto H. Warburg (Premiul Nobel pentru Medicina și Fiziologie, 1931), avea sä demonstreze nocivitatea radioterapiei pentru organismul uman. Dar în acest caz „vizionarismul” Ellenei White, s-a dovedit deosebit de limitat ca și încrederea în protectia si vindecarea divinä asa cum cerea misionarilor sä se încarce înainte de-a intra în zonele infestate cu malarie. Cert este cä interdicția pentru consumul de chinina a cauzat victime iar laxitatea în utilizarea radioterapiei pentru boala canceroasa asisderea. Sunt sigur cä Dumnezeu va cere sângele celor morți din cauza unor astfel de erori fatale  din mâna celei care a manevrat aceste procedee potrivit propriei inspirații. A minții în numele lui Dumnezeu este un päcat grav iar dacä aceastä minciunä aduce moartea päcatul este de neiertat ! Paradoxul constä în faptul cä „serva Domnului”, nu și-a refuzat un tratament provenind de la persoane antagonice protestantismului: Roentgen inventatorul razelor X provenea dintr-o familie catolica iar Marie Curie descoperitoarea radioactivității, după o tinerețe catolica in Polonia, s-a făcut agnostica adică atee in Franta, ba chiar a cochetat un timp cu spiritismul.

Willie C. White admite într-o scrisoare datata 10/09/1935, cä mama lui s-a făcut vinovatä de tragedii în unele familii de misionari prin interzicerea utilizării chininei în prevenirea și tratarea malariei: „Într-o ocazie, pe când eram în Australia un frate care a lucrat ca misionar în Insule (probabil Madagascar n.a.) i-a povestit mamei mele despre îmbolnävirea si moartea fiului säu întâi näscut în acele locuri. Tânärul era grav bolnav de friguri iar un medic din zonä i-a prescris urgent chininä pentru vindecare dar având în vedere interdictia „divinä” asupra chininei cuprinsä în Märturii, tânärul a refuzat categoric tratamentul si dupä o säptämânä de grea agonie a decedat.”

william-c-white-7687ea0e-fd99-417c-8283-8ddac2bf9b8-resize-750

William Clarence White, fiul lui James si Ellen White a fäcut cunoscut într-o scrisoare adresatä unui prieten cä mama lui avea cunostintä de faptul cä interdictia ei sustinutä printr-o pretinsä „viziune”, de-a folosi chinina în mod preventiv ori curativ, a condus la adevärate tragedii în unele familii de misionari. Cu sigurantä acest om a cunoscut multe „secrete” stranii ale familiei din care se trägea!

Märturia doctorului Gregory Hunt desprinsä din cartea „Beware this Cult”, capitolul 4, „Ellen White si Medicina” (1981): „Alei de morminte sunt räspândite în întreaga Africa apartinând primilor misionari adventisti ajunsi aici. Autoritätile i-au sfätuit sä ia chininä în mod preventiv înainte de-a pätrunde în junglä însä ca adventisti au refuzat pentrucä ei primeau ordine de la o altä autoritate. Multi dintre ei stiau cä chinina era absolut necesarä în aceste locuri însä ei se încredeau în Dumnezeu care i-a arätat sorei White cä adventistii nu trebuiau sä atingä substanta si ca rezultat au murit pe capete.”


Radioterapia este un „tratament” dezastruos al bolii canceroase. Procedeu medical agresiv si cu rezultate incerte, de scurtä duratä, produce grele suferinte organismului. Fiziologul Otto Heinrich Warburg (1883 – 1970), laureat al Premiului Nobel pentru Medicina si Fiziologie (1935) a demonstrat cä atât radioterapia, cât și chimioterapia sunt procedee care sporesc aciditatea sângelui creînd mediul propice dezvoltärii celulei canceroase. În concluzie: mai mari sunt stricäciunile decât beneficiile! Temându-se pentru propria viatä si urmând sfatul medicului personal, Ellen White s-a supus la câteva sedinte de radioterapie pentru un melanom apärut pe frunte. În acest caz, nu s-a mai înarmat cu „protectia” divinä si nici nu a mai avut nici o „viziune” de interdictie a procedeului. Stranie și sectara atitudine, nu-i așa?

Cunosterea si întelepciunea vin de la Dumnezeu. Pe scara timpului si a dezvoltärii noastre El ne-a dat stropi din stiinta Sa. De la scânteia amnarului care aprinde focul, la nanorobotii zilelor noastre, de la unealta cea mai simplä cioplitä în piaträ si pânä la comunicatiile prin satelit, de la planta care vindecä o suferintä si pânä la tainele ascunse ale materiei, în toate se vede lucrarea lui Dumnezeu pentru binele omenirii. De la unicul Adam, cel care a pus nume tuturor vietätilor Pamântului si pânä la savantul cel mai învätat al zilelor noastre care ne-a läsat teorii si aplicatii incredibile, în mii de ani, Creatorul ne-a dat potrivit perceptiei si receptiei noastre tot ceea ce era necesar conservärii si dezvoltärii noastre. Nimic din ceea ce s-a fäcut nu a fost fäcut färä El si nimic din ceea ce este cunoscut, nu a venit decât prin El!
Nouä adventistilor, ne place sä ne läudäm cä avem toatä lumina cunoasterii de Dumnezeu. Aceastä stare de infatuare gratuitä „pentru cä zici”, ne-a cauzat o multime de neajunsuri. Scriptura ne neagä  acest „drept” egoist la cunoastere si ne spune: „nu stii!”.
Kippa evreilor reprezintä palma lui Dumnezeu asezatä pe crestetul fiecäruia. Este semnalul de atentie pentru luare aminte asupra staturii cunoasterii de sine. Trufia nu-i pe placul lui Dumnezeu. De ce? Pentru cä prin înältarea de sine, a cäzut si Lucifer…
Dar noi suntem „dotati” cu daruri vizionare. Mii si mii de pagini „profetice”. Mai mult de o sutä de Biblii puse cap la cap. Unele compilate din alte scrieri fiind penibile plagiate, altele de prin ziare adunate fiind tot atâtea gogorite… Mai sunt si tomuri mistico-artistice cu certä valoare literarä. Dar putine profetii… Pentru un prooroc pe care noi l-am înältat pe niste înältimi de unde nu-l mai putem da jos färä sä ne simtim dezbräcati pânä la intimitate, o carte precum Apocalipsa ar fi fost o „sfidare” necesarä. Dar a rämas neatinsä, preferând lejere”viziuni” asupra controversatei…chinine ori antibiblicei zecimi!
Medicina a fost stiinta prin care Dumnezeu ne-a dat cunoastere asupra corpului nostru, despre agentii care ne provoacä boli, despre metodele de prevenire a acestora ca si despre tratarea suferintelor noastre. Scriptura ne aratä cä nerespectarea legii sanitare pe care El ne-a dat-o ne atrage neajunsuri in ale sänätatii trupului si a duhului. Atunci când Dumnezeu a considerat necesar, a intervenit direct printr-un act neînteles de mintea umanä, un miracol, adicä o atingere a divinului cu mizerabila existentä umanä. Biblia este plinä de astfel de fenomene între care primeazä actele de vindecare. Dumnezeu a dat remedii: apa Iordanului, tina fäcutä cu salivä, mâna bägatä în sân, apa scaldatoarei…Un medicament este realizat prin cunoastere de la Dumnezeu pentru cä este destinat alinärii suferintei si conservärii vietii. Tot ceea ce atenteazä împotriva sänätätii si implicit a vietii, vine de la cel räu. Nu existä îndoialä fiindcä asa vorbeste Domnul!

Sunt adventist de trei generatii. Am considerat si consider credinta aceasta ca fiind aceea a Domnului nostru Isus Hristos. Când am citit despre interdictia asupra utilizärii chininei atât în mod preventiv cum si curativ printr-o „viziune” pe care Dumnezeu i-ar fi dat-o lui Ellen White, am rämas stupefiat. Mai citisem despre neadeväruri „arätate” dar le-am pus întotdeauna pe seama alterärii textelor dânsei de cätre inamicii pe care îi aveam în interior si exterior, între care cei mai activi erau agentii Vaticanului. Acum nu-i mai avem pentru cä facem bunä casä împreunä!
Dar cum aceastä „viziune” era îndreptatä împotriva unui produs cunoscut si sub numele de „scortisoarä iezuitä”, pare un nonsens ca iezuitii sä fi actionat împotriva propriului ordin. Nu, scrierea îi apartine „servei Domnului” si reprezintä o proprie inspiratie compilatä din vreo carte de istorie ieșită de mult din uz ori mai bine din străfundurile celui mai negru obscurantism. Aceastä absurdä interdictie a cauzat victime.  Domnul nostru a prezervat viata, nu a luat-o! Acest tragic adevär ar trebui sä ne convingä despre necesitatea revizuirii unor superlative cu care am fost atât de darnici în ignoranta noastra!

Nota bene: Stau la dispoziția oricărui cititor și răspund la toate comentariile inclusiv la cele injurioase ori cele care ma amenință cu pedeapsa divina. Nu am nici un pact cu nimeni decât cu Adevarul lui Hristos. Spun asta celor care ma învinovățesc de „atacarea bisericii”. Le mai spun sa stea liniștiti: biserica lor este bine protejata sub scutul Miscarii Ecumenice!

Palau Solitá i Plegamans (Barcelona)
10/10/2018

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos.

2 gânduri despre „MINȚIND IN NUMELE LUI DUMNEZEU 2 (Intre uciderea din culpa si sinuciderea din ignoranta)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s