Glorie, märire lui Isus ce vine
În slavä cu putere si cu îngeri!
Cum se aud trompetele divine
Ce ne cheamä dintre plângeri!
Se väd mormintele deschise,
Si dintre ape räsärind näluci.
Sunt vremuri grele si închise,
Icoanele au murit pe cruci…
S-au dus muntii între häuri,
Apa s-a fäcut de sânge mort.
Lumea se ascunde -n gäuri…
Nu-s coräbii ancorate-n port.
Si soarele s-a fäcut mai tare,
Dogoarea lui topea pämântul.
Dar omul nu-si cerea iertare…
Hulea si-si fereca mormântul.
O beznä cuprins-a cu durere,
Cetatea lucitoare a minciunii.
A rämas din ea doar o pärere
În locul zis: pustiul urâciunii!
Iatä, luna din ceruri a cäzut.
Bolta-i strânsä-n sul de carte.
Sclipirea noptii hâde a scäzut
Sub mahrama pal, de moarte.
Oameni räi din patru vânturi,
Trecut-au Râul, sä ne jefuiascä.
Veneau pe aridele pämânturi,
Mânati de un duh de broascä.
Auzeam glasuri tari și tunete
Care coborau din straniul cer.
Vremea agoniza între sunete,
Murind istovindu-se de cancer.
Pämântul clätinat-a-si temelia,
Ostroavele au cäzut sub ape…
Orasele au pierit sub miselia,
Räutätilor ce nu le mai încape!
Vino Doamne! Condu-ne acasä!
Ia-ne din mizeria lumii moarte.
Aseazä-ne-n Cetatea luminoasä
În care Tu, ne fäcut- ai parte.
Sabadell – Barcelona
10/08/2018
Apreciez foarte mult informatiile tale si a-si dori sa informez mai mult.
ApreciazăApreciază