Doamne, poruncä Tu mi-ai dat,
Sä nu fie idoli în existenta mea;
Dar în alergarea vietii am cedat,
Strälucirii lumii care mä uimea.
Mi-ai spus sä nu-mi fac chipuri…
Nu mi-am fäcut, însä prin minte,
Am locuri si pentru stereotipuri,
Forme bizare la care iau aminte.
Nici Numele-Ti nu mi-ai dat voie
Sa-mi fie de râs ori în desert luat.
Dar cred cä ispitit în vreo nevoie,
Rostit-am un cuvânt mai poluat…
La Început, prin Tine, o Zi ai dat:
Sä fie repaos si sfântä adoratie.
I-ai pus si nume, I-ai spus Sabat
Dar l-am inselat cu altä veneratie.
Cu pärintii Tatä pe care mi-ai dat
Mi-am început cälätoria în viatä.
Mai târziu cu timpul, i-am trädat:
Uitat-am si s-au pierdut în ceatä…
Mi-ai scris porunca, sä nu ucid.
Cu vrerea pe nimeni n-am ucis.
Vinovat sunt azi cä în mod lucid,
Zilnic te crucific, rece și precis.
Desfrâul, o poftä ascunsä-n minte.
I-ai pus oprire si l-ai condamnat:
Trupu-i curat, dorinta-l dezminte
Urmând pornirii, esti dezonorat!
Mi-ai spus, sä nu iau nimic sträin,
Din lucrul ce de mine nu-i fäcut.
Fur însä vremuri care-Ți apartin,
Îmi caut folosul si sunt prefäcut.
Minciuna Doamne, mä umbreste.
Desi stiu cä ai dat o poruncä tare.
Mint în toate cäci gura flecäreste,
Chiar gândul minte färä încetare.
De rele pofte, viata îmi este plinä…
Si mi-ai spus, nimic sä nu râvnesc.
Inima- mi cere cu o poftä sibilinä,
Fapte bizare si himere ce ränesc.
Barcelona, 19/04/2018
