IEZUITI DE IERI SI DE ASTAZI ÎN BISERICA ADVENTISTA (prima parte)

jesuitas-en-el-vaticano

Un obscur cäpitan a trupelor oñacine a Regatului de Castillia, în vârstä de treizeci de ani, la data de 14 mai 1521, cädea ränit pe zidurile cetätii în bätälia de la Pamplona, orasul fiind asediat de trupele navariene conduse de regele Enrique II de Navarra. Proiectilul de muscheta îi zdrobea umarul drept. Era Iñigo López de Loyola y Regalde näscut pe 23 de octombrie 1431, în Azpeitia, Guipúzcoa (Tara Bascilor) de profesie mercenar. Spaniolii l-au numit Ignacio de Loyola.
Acest fapt, a condus la o dramatica si hotarâtoare decizie a vietii sale. În timp ce se trata de rana suferitä, a avut rägazul sä se apropie de lecturä. Locul ales pentru tratare si convalescentä, cum era obisnuit în acele vremuri, a fost o mänästire dominicanä din Muntii Pirinei. Cum unicele cärti aflate la dispozitie în acel loc erau cele cu scrieri religioase, lectura aceasta i-a fost nu numai o petrecere de timp ci una care i-a schimbat constiinta. A devenit un religios fervent. Oricum, ca om de arme era terminat. Bratul i-a rämas cu mobilitate redusä.
Studiul religiei i-a întarit credinta catolica si l-a orientat a urma vietile asa zisilor sfinti. O singurä meteahnä l-a urmat pe tot cursul vietii: bäutura. Ca orice militar din acele vremuri, stiind ca traieste sub umbra mortii, ca sub o implacabila sabie a lui Damocles, când avea prilejul, se afunda în aburii alcoolului pânä la delir uitând astfel de teamä si mizeriile vietii cazone.
Un fraile numit Bruno , venit de curând de la o mänästire din Alpii francezii numita Saint Pierre de Grande Chartreuse, a adus cu sine o reteta pentru o „doctorie” miraculoasa „buna pentru trupul härtuit, sufletul nepotolit si mintea rätäcitä” dupa cum o definea francezul si pe care o numea în secret „pasiunea verde”. O fabrica în mare tainä din niste ierburi pe care le culegea de prin munti, ierburi pe care le numea Apsinthion.
Cert este cä Ignacio si Bruno, au devenit prieteni la toartä, ba chiar împarteau chilia si înainte de toate, „pasiunea verde” în cantitäti periculoase. În timpul betiilor se întâmplau douä lucruri: Bruno adormea cu capul pe masä dupa ce debita aceeasi istorie despre minunatul Paris iar Ignacio avea „întâlniri” religioase cu Fecioara Maria. În timpul unei astfel de viziuni, a primit porunca de-a vizita Tara Sfântä.

th

Ignacio de Loyola (23 octombrie 1491 – 31 iulie 1556), fundatorul Companiei lui Isus, ordin militar religios, líder incontestabil a Contrareformei. Inventatorul exercitiilor spirituale care se practicä astäzi in toate bisericile färä exceptie sub denumirea de „exercitii alfa”.

Prin toamna lui 1523, Ignacio, Bruno si inca doi prieteni religiosi se îmbarcarä în Barcelona, pentru Haifa, Palestina. Dupä o scurtä oprire la Roma, îl gäsim în primävara urmätoare la Ierusalim. Aici, experimenteaza o multime de viziuni si dupä cum se spune, descoperi multe din tainele Cavalerilor Templieri, Kabalah evreiascä si s-a initiat în tainele Orientale în special ale Egiptului, pe care ulterior le va impune în creatia sa capitalä: Ordinul Iezuit.
Dupä întoarcerea din Tara Sfântä, impulsionat si impresionat de viziunile avute, începe sä predice despre beneficiile Exercitiilor Spirituale si despre faptul ca prin intermediul lor, credinciosul poate conecta cu Fecioara Maria ori cu Isus. Asta n-a pläcut prea mult Inchizitiei. De-a lungul vietii a suferit opt judecati de credinta si a fost condamnat la penitentä. Scârbit, pleacä la Paris si începe sä studieze filosofía. Dupä trei ani, revine pe pämântul natal si începe sä contureze bazele unui nou ordin monahal care sä contracareze efectele Reformei lutherane: Ordinul Iezuit numit oficial Compania lui Isus.
Structurat pe base militare, cu o disciplinä fermä si o obedientä totalä fatä de comandant, ordinul s-a creat pentru a fi o armä letalä, temuta si tainicä. Ca om de arme Loyola a stiut dintotdeauna valoarea informatiei ca si faptul ca si cea mai puternicä cetate poate cädea usor, färä mari pierderi dacä este lovitä din interior. De asemenea, a valorat faptul cä constiintele se modeleazä în învätämânt si a insistat ca soldatii säi sä fie eruditi si dedicati scolilor ca profesori. Pleacä la Roma însotit de un grup de prieteni si în anul 1534, ia fiintä Compania lui Isus sau Societatea lui Isus, fiind ales primul general iezuit. În 1540, papa Paul al III- lea, aprobä ordinul si îi da binecuvântarea. In 1541 este ales primul Superior General.

compania

„Eius Iesus et vocatum est nomen”, (Ei -Tatal si Duhul Sfânt- te-au numit Isus) scrie pe scutul Ordinului. Dupä cum se poate observa simbolul  solar si elemente ale misticismului egiptean abunda: soarele cu 32 de raze (în numerología egipteana este simbolul misterului vietii eterne), literele I H S, sunt Isis, Horus si Set zeitati egiptene iar ceea ce acolo, in centru pare o cruce este de fapt Ancla lui Anubis, adicä cheia locuintei mortilor.

Ignacio de Loyola, a fost ales de douä ori Superior General. A fost pânä la moartea sa (1556) cauzatä probabil de acest consum, „prietenul” devotat al „pasiunii verzi” care astazi stim, era absintul, o bauturä alcoolicä produsä din macerarea plantei Artemisia absinthium.
Principiul activ al acestei plante medicinale este tuyona o substanta compozita si puternic toxicä. În anumite doze cauzeazä halucinatii si moartea.
Asa cum s-a arätat Ordinul, a fost creat pe baze militare si a actionat întotdeauna în ofensivä. Loyola, a stiut sa valorifice munca informativa si a utilizt cu succes mita, santajul, amenintarea si constrângerea iar nu de putine ori asasinatul „strategic” pentru atingerea obiectivului: controlul absolut si total. Färä îndoialä Ordinul Iezuit, a fost lovitura sub centurä datä Reformei. Aceastä armatä mutä, neväzutä, instruitä, instigatoare, sabotatoare si mortalä s-a infiltrat în toate structurile sociale, politice, financiare, militare si religioase cu scopul de-a lichida orice urmä de ordine si imponer propria organizare.
Loyola, a determinat ca metodele sale de ancheta, torturä si executiile ereticilor sa fie transferate inchizitorilor dominicani iar acestia, ultímele doua, „bratului secular”.

Scriptura, identificä si descrie acest teribil „fenomen” în Apocalipsa lui Ioan cap.12, 15:17.
Atunci, sarpele a aruncat din gurä apä, ca un râu, dupä femeie ca s-o ia râul.
Dar pämântul a dat ajutor femeii. Pamântul si-a deschis gura si a înghitit râul pe care-l aruncase balaurul din gurä.
Si balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sä facä räzboi cu rämäsita semintei ei, cu cei ce päzesc poruncile lui Dumnezeu si tin märturia lui Isus Hristos.”

In simbología biblicä femeia reprezintä Biserica, apa multimi, pamântul este spatiul, distanta. In versetul 13 si 14, Apocalipsa reveleaza nasterea Bisericii si a Domnului.
Sarpele, balaurul, satana se foloseste de multimi de oameni (popor, organizatii religioase etc.) pentru a urmari Biserica rezultatä din Reformä dar descoperirea Americii, face posibila salvarea ei si dezvoltarea sa ulterioarä.
Actul urmätor, satana mâniat pe Biserica pierdutä în îndepärtata Americä si-a turnat razbunarea împotriva protestantilor europeni fäcând de-a lungul timpului prin intermediul Inchizitiei, zeci de milioane de victime în câmpurile cu influentä catolicä.

Asa cum am arätat, metodele de actiune împotriva protestantismului s-au desfasurat pe doua directii: Inchizitia condusä de dominicani si infiltrarea in teritoriul „inamic” de catre iezuiti.
Primii iezuiti au ajuns în teritoriul Nord American, la putini ani de la constituirea Ordinului. Documentele vremii îi mentioneazä pe Eusebio Kino (1687) care îsi stabilea prima bisericä în Arizona dar posibil descoperim iezuiti potrivit documentelor vremii pe Coasta de Est încä din anii 1632. De atunci, colonizarea catolicä a Americii, a fost costantä si tot mai agresivä iar infiltrarea iezuitä täcutä si periculoasä.

„Astfel, Ordinul era cel mai lipit de papa si mai fidel politicii Vaticanului iar pentru asta primea de la Roma mult sprijin logistic. Iezuitii au dobândit o mare putere politicä si ideologicä. Controlau toatä economia timpului si erau sectorul cel mai cult al societätii. Aveau în puterea lor aproape tot învätämântul unde predicau despre Teoria originii umane a puterii si nu cel al originii divine sustinând cä monarhia are un mandat divin.” (Studiul „Miscarea de Independentä”, Universitatea de Yacambú, Facultatea de Istorie, Venezuela)

Sefii iezuiti au inteles îndatä cä Noua Lume, este un focar de räzvrätire, de erezie si de pericol pentru Vatican. Pentru asta au trimis valuri si valuri de cälugäri osteni, scoliti în lupta contra reformatorilor de pe vechiul continent. Consecintele au fost tragice.
Ignacio a impus o disciplinä militarä realä în interiorul Ordinului cu un ciclu de formare de 15 ani (spirituala prin exercitiile constante cu influentä psihologicä importantä asupra intelectului, viatä asceticä si pregätire fizicä). Acesti cälugäri sunt pèrsoane transformate, programate, antrenate si supuse pânä la moarte superiorului.
Din 1776, o datä cu formarea Ordinului Illuminati de cätre iezuitul evreu Adam Weishaupt, toate societätile secrete francmasonice au trecut sub comandä iezuitä ceea ce a permis un mai mare control asupra politicului de catre Curia Romanä.

(Continuare)

 

 

 

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s