Dintre neguri si zori cu ceata,
Pe malurile strânse-n gheatä,
Peste câmpuri cu ierburi rare
Se väd lucind, raze de soare…
Poate cä-i pe aici primavara,
Ducându-si anapoda povara.
Suferind de guturai, bolnavä
Vine greu, istovitä de zäbavä.
Printre tine si ape înghetate,
Ies lästari de tufe desäntate.
Îsi înalta capul cam semete,
Pentru a fi, doar niste… bete!
Un miracol se iveste: viata!
Natura îsi aratä fin prefata…
E ca o carte: adânca cercetare,
Si nimerit prilej de cugetare.
Doamne, imensä chibzuintä!
Cum ai fäcut sä fie folosintä,
Mica sämântä cu înrâurirea
De-a creste, a face înflorirea,
Apoi aduce rodul si din nou,
Aceeasi putere parca în ecou,
Repetä an dupä an, minunea
Împlinind precis succesiunea.
Nimic este färä rost în lume…
Toate Le-ai fäcut, sä îndrume
Omul, tainele sa îți cunoască
Si aflând, sä te prosläveascä!
Totul se miscä, urmeazä curs.
La Cuvântul Täu, timpul scurs,
Se duce si se întoarce-n infinit
Trecutul azi, viitorul mărginit.
Rotund e tot; soarele apune,
Apoi vine si la räsärit se pune;
Cerul se miscä, stelele se duc,
Apoi apar si noaptea readuc.
Dar se pare cä astä primävarä
Târzie, näzuroasä are o povarä:
Pare sfârsitä si corpu-i beteag,
Simte finalul si umblä pribeag…
El Prat de Llobregat – Barcelona
12/02/2018
