Am sä ridic Domnului altar.
Un loc de aducere aminte,
Färä pietre si nici mortar,
Cu purtare de om cuminte.
Voi întocmi sacra lucrare,
Într-un loc tainic, de pace.
Va fi, o sfânta consacrare,
Ascunsä de gândiri rapace.
În suflet, voi pune temelie
Acestei magnifice lucrari:
Râvna pentru Evanghelie,
Credinta si alte consacräri.
Voi aseza apoi bune fapte,
Pe acest nou fundament…
Zidind altarul zi si noapte,
Cu râvnä si devotament.
Un dar cu milä si dorintä,
Un cos cu ceva de-ale gurii…
Vizite la ceas de suferintä,
O bunä vorbä-n calea urii.
Sunt pietre de zidit altarul.
Le voi pune rând pe rând…
Va fi acela hotarât hotarul,
Intre profan si sacrul gând.
Mi-am început edificarea,
Cu sârg si apriga dorintä.
Dar privind timid lucrarea,
Väzut-am, putinä biruintä.
Precum eroul din poveste,
Cum suiam o milostenie,
Cel räu, venea si färä veste
Mä fura voit, cu siretenie.
Pacatul era în sträduintä:
Vreo laudä ori vreun semn.
Gresisem prin nesäbuintä,
De milä cred, eram nedemn!
Am inteles cu greu Isuse,
Cä esti Tu altar si Stâncä…
Färä Tin´ dureri nespuse
Sunt în Lege ori poruncä!
Sabadell – Barcelona
02/02/2018
