DESCIFRAND NUMĂRUL CRIPTIC AL BESTIEI 666

descarga

„Aici este întelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteascä numärul bestiei. Cäci este un numär de om. Si numärul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 18).
S-a incercat mult sä se ajungä la o desconspirare verosimilä, logicä si acceptabilä a acestui numär si implicit identificarea persoanei care se ascunde in spatele acestei criptari biblice. Nu întotdeauna s-a reușit. De cele mai multe ori excesul „teologic – religios” și lipsa rigurozității au condus la rezultate eronate și nu apte unei verificări exhaustive. Inevitabil, partidismul sectar, a condus la controverse acute între denominatiunile creștine asupra subiectului, ajungându-se la „anatemizarea” unora sau altora, in detrimentul unei soluții juste, coroborând adevărurile biblice cu probele istorice existente. Ca de-obicei, Biblia oferă o solutie ingenioasa și potrivită interogantelor. Adevărurile lămuritoare sunt ascunse in spatele altor adevăruri. Extragerea lor fiind chestiune de „lumina” și îndrumare. Astfel, in cartea Apocalipsei 13:2, se face o descriere sumara și simbolica a bestiei: „Fiara pe care am văzut-o semana cu un leopard, avea labe de urs și gura ca o gura de leu”. In simbologia biblica, cele trei animale descrise și a căror caracteristica și întrepătrundere dau imaginea unitara și simbolica a bestiei, sunt: leopardul (agilitate, cutezanta, viclenie, strategie), ursul (forța, posesiune, dominație, longevitate), leul (putere, hotărâre, bogăție, infatuare). Toate acestea le găsim in capitolul 7 din cartea lui Daniel unde Profeția vorbește despre trei imperii care vor domina lumea (din perspectiva istorică de atunci) respectiv Babilonia, Grecia și Roma. Putem vedea ca Biblia, face o analogie foarte plastica a acestor guvernări tiranice, cu animalele fabuloase descrise la Daniel 7. Caracteristica lor comuna este instinctul de predator. In continuare, Apocalipsa 13:5, vorbește: „I s-a dat o gura și a început sa rostească vorbe mari și hule.” Este important de stabilit, ca aceasta gura de leu a bestiei, rostește sentințe, norme și legi datorită puterii pe care o are, iar toți cei care asculta glasul acesta trebuie sa i se supună! Mari și mici, puternici sau debili, de aproape ori de departe, toți, fără excepție.

Originea bestiei este indisolubil legată de aceea a femeii prostituate numita curva cea mare ori Babilon. Potrivit simbiologiei biblice femeia reprezintă biserica, in general. Pentru aceasta trebuie sa identificam, parcurgând capitolul 17 din Apocalipsa, despre ce biserica este vorba in aceasta monstruoasa simbioza și de ce numele de Babilon și atributele promiscue de prostituata sau curva cea mare. In cartea lui Daniel, capitolul 2: 32, scrie: „Capul și chipul acestuia era de aur curat…”, iar versetul 38, urmează: „…tu (Nebucadnetar, n.a.) ești capul de aur”. Aici, profetul Daniel tălmăcește împăratului, un vis straniu pe care acesta îl avusese și in care Cuvântul lui Dumnezeu, descrie și anticipează evenimentele istorice care vor acoperi mai bine de 1200 de ani, partea lumii cunoscute. Astfel, istoricii din toate timpurile, au considerat Babilonul ( Imperiul Babilonian) ca cel mai bogat și prosper imperiu care a existat vreodată. Opulenta Babilonului era cunoscuta in toată lumea civilizata de atunci. Aici se aflau poarta zeiței Istar, grădinile suspendate și turnul lui Marduk (100 m înălțime). Orașul era o minune arhitectonica fiind construit pe cele doua maluri ale Eufratului, din care porneau numeroase canale, toate navigabile, un fel de Veneția antica, dar cu mult mai multă opulenta și grandoare. Stăpânea toată Mesopotamia. S-a calculat ca orașul avea cinci sute de mii de locuitori permanenți. Impreuna cu negustorii ocazionali, meseriașii temporari și sclavii, orașul ar fi cuprins aproape un milion de oameni. Un oraș enorm pentru acele timpuri! Aici s-a născocit și codul lui Hamurapi, o colecție de legi civile și penale. Biblia asemanuieste „femeia” prostituata cu Babilonul pentru mai multe circumstanțe și anume: 1) Era deosebit de bogat, 2) Era deosebit de extins iar influența și faima lui au atins marginile pamantului, 3) Împăratul era autoritatea mondiala, 4) Sistemul sau religios era deosebit de crud, mergând de la sacrificiul ritual al copiilor pana la arderea in foc in pântecele taurului de arama întruchipându-l pe Marduk. De fapt, arderea in foc a copiilor si adulților ca ritual religios a fost o inventie babiloniană, copiata in mod ostentativ și profan dupa sistemul arderilor de tot iudaice și care s-a perpetuat de-a lungul timpului pana in Europa feudala (arderea pe rug) și in timpurile contemporane (de exemplu, arderile de jertfe in cinstea zeului Moloh, in Bohemian Grove, California) sau oricare ritual satanic din ziua de astăzi. Acestea patru atribute definesc și caracterizează biserica identificată de catre Biblie ca Babilonul, mama curvelor.

In aceeași carte a Apocalipsei capitolul 17, întâlnim localizarea geografică precisa a acestei biserici ori sistem politico – religios, cum vom vedea mai înainte ca este: „Aici este mintea plină de intelepciune: cele șapte capete sunt șapte munți pe care sade femeia.” Exista in Europa, Africa ori America multe orașe care pretind a fi construite pe șapte dealuri sau coline (Edinburgh, Lisabona, Bruxelles, Atena, Kampala, Asuncion, Iași etc), dar niciunul nu găzduiește un sistem religios atât de amplu, de bogat și de opulent ca cel de la Roma. Cele șapte coline (lat. Septem Montes – șapte munți, exact ca in scrierea biblica!), peste care s-a asezat orașul care a dat imperiul cel mai longeviv care a existat vreodată sunt: Palatin, Aventin, Quirinal, Viminal, Caelius, Esquilin și Capitolium. Acel sistem religios care s-a dezvoltat, s-a întrepătruns și a copiat, nu numai practica puterii, a sclavizarii dar și grandoarea Romei, a fost fără îndoiala, Vaticanul și biserica catolica. Acest sistem politico – religios nu este doar biserica unor 2,2 miliarde de oameni, este un angrenaj financiar, din cele mai potente existente in lume: bănci, industria hoteliera, industria alimentara, industria armamentului și echipamentului militar, industria aeronautica, industria farmaceutica și chimica, industria petrolului, pariuri și loterii, pornografie etc. Este imposibil de contabilizat bogăția acestui gigant pentruca majoritatea conturilor (activităților economice) nu au fost auditate niciodată. Dacă s-ar face, ar rezulta ca nici Bill Gates, Amancio Ortega, Carlos Slim ori Jeff Bezos sunt cei mai bogați oameni ai lumii, ci papa! Exista dovezi clare ca Banca Vaticanului, este principalul „rezervor” de spălare de bani din lume, angrenând niște profituri colosale. Aceast negoț și legăturile Vaticanului cu toate mafiile din lume, a ieșit la iveală o data cu asasinatul bancherului Roberto Calvi, in Londra și afacerea cu Banca Ambrosiana. Dar nu s-a mișcat nimic din tot acel obscur incident. Oameni cu o deosebita putere in aceasta lume (vom vedea mai departe cine sunt aceștia!) au acoperit totul și legea tăcerii s-a interpus peste oricare lege juridică. Ba, mai mult, cei care s-au încumetat sa „trateze” periodistic acest caz au fost eliminați sau pur și simplu, au dispărut.

Acum, sa vedem mai departe cum descrie Biblia, aceasta femeie prostituata și sa descifrăm tot cu aceste scrieri, atributele care i se dau. Pana acum am văzut de ce Biblia numește Babilon, acest sistem alterat, conglomerat de activități licite dar mai ales ilicite, sub umbrela unei religii pseudo-creștine. Am urmărit și lamurit doar aspectul bogăției nemăsurate. Vor fi mult mai multe! Tot in capitolul 17, versetele 4 și 5, din Apocalipsa lui Ioan, scrie: ” Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpura și stacojiu, era împodobita cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni și de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcaciunilor pamantului”. Mai înainte, in versetul 3, avem descrisă o simbioza între o instituție și un sistem: „Și m-a dus, in Duhul, intr-o pustie. Și am văzut o femeie sezand pe o bestie, de culoare stacojie, plină cu nume de hula, și avea șapte capete și zece coarne.” Aceste doua entități sunt indisolubil legate. Deci, cine conduce sau mai bine spus, cine reprezintă Vaticanul? Desigur papa! Sa vedem acum dacă realitate actuala, confirma scrierea (profetia) biblica. Purpura și stacojiul sunt culorile bazice ale Vaticanului. Bogăția, luxul in care trăiesc prelații de rang înalt in interiorul cetății, întrece orice închipuire. Astfel, cardinalul Tarciso Bertone, secretarul de stat pe timpul lui Ioan Paul II, și-a „tras” un apartament de 300 de metri pătrați, evaluat in 50 de milioane de euro. Alt cardinal, prieten de-al lui Benedict VI, Franz Peter Terbantz Von Elst, și -a „procurat” unul mai modest, de „numai” 220 de metri pătrați, evaluat in 31 de milioane de euro! Revista olandeza Straatnieuws, in numărul sau din 06/11/2015, afirma ca vânzându-se toată bogăția Vaticanului, s-ar eradica foametea in lume pentru următorii 500 de ani! Și asta in timp ce actualul papa se proclama „papa saracilor”…Sa vedem acum in ce consta destrăbălarea, curvia și spurcarea acestui sistem social, financiar, politic și religios numit Vatican, in câteva exemple:

1. Periodicul spaniol El Mundo (Lumea), in ediția sa din 06/07/2017, titra: „Mare chef mare in Vatican: orgie homosexuală și posesiune de droguri”. In zorii zilei, autoritățile au intrat prin surpriza in unul din apartamentele luxoase ale Curiei Romane și au reținut pe monseniorul Luigi Capozzi, aflat in mijlocul unei orgii sodomite, pentru posesiune de droguri. Acest prelat, relatează periodicul spaniol, este un personaj important in organigrama Vaticanului fiind colaborator oficial al Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative (gura de leu!, n.a.) și secretarul cardinalului Francesco Coccopalmerio, considerat aliatul numărul unu al papei Bergoglio. Cum puternicii nu plătesc niciodată pentru delictele lor, monseniorul Capozzi a fost „condamnat”, la doua săptămâni de recluziune intr-o manastire prin Toscana pentru recuperare dintr-o „rătăcire momentană” prin care a trecut datorită stresului la care-l supune responsabilitatea serviciului!

2. In emisiunea din ziua de 26/02/2017, postul de televiziune HispanTv, care emite in toate țările de limba spaniola, a publicat o știre care a zbuciumat adânc lumea catolica și nu numai: „Papa Francisco, a luat hotărârea de-a ierta in secret pe preoții acuzați de către Curie și justiție, de abuzurile săvârșite asupra minorilor.” Adică a preoților pedofili. Aceștia nu vor fi înlăturați din preoție, vor avea de trecut anumite penitente dar vor rămâne preoți activi. Scandalul a devenit acut atunci când papa l-a iertat de pedeapsa pe prelatul pedofil, italianul Mauro Inzoli, acuzat de agresiuni sexuale asupra a zeci de copii și care s-a confruntat cu doua denunțuri și cu doua judecați penale fiind condamnat la închisoare. Vaticanul a „manevrat” din umbra si condamnarea prelatului s-a transformat intr-o „retragere” temporara la o manastire. Periodistul italian Emiliano Fittipaldi, in cartea sa Lussuria (Dorința), a făcut dezvăluiri impresionante despre amploarea fenomenului pedofiliei in biserica catolica. Fittipaldi afirma ca de la sosirea lui Bergoglio in Vatican, deci in trei ani, doar in Italia, s-au înregistrat 1200 de denunțuri de abuzuri sexuale asupra copiilor. Pentru aceste dezvăluiri „mafia” Vaticanului l-a supus la trei judecați care i -au ruinat viața. O ziarista americană scria ca de la cardinalul australian George Pell, numărul 3, in Vatican și pana la călugărul seminarist Marcial Maciel, activitatea criminala a preoților pedofili catolici, mici și mari, „contabilizeaza” din 1945, pana in actualitate mai mult de 2,3 milioane de minori, victime ale acestori pradatori. (Maureen Dowd, New York Times, 11/04/2015)

3. Poate cea mai diabolica și criminala inventie a bisericii catolice a fost Inchizitia. Aceasta infamă organizație, in perioada in care a funcționat (1231 – 1860), a făcut mai mult de 50 de milioane de victime in toată lumea fiind mai „eficientă” ca Hitler și Stalin impreuna! Instituita ca un instrument de cercetare a fenomenului „ereziei” in „grădina” catolicismului european și a educării „creștine” a amerindienilor din Lumea Noua, acest sistem represiv a încetinit procesul natural de dezvoltare (științifică, tehnologică, economică, artistica și politica) a societății europene cu mai bine de 100 de ani. Cei mai mulți eretici au sfarsit arsi pe rug. Mai înainte vom explica rădăcinile acestui fel de execuție, comun in practica epurărilor inchiziției.

4. Pornografia, este o sursa importantă de venituri pentru Curia Romană dar foarte putine informații veridice și verificate străpung carcasa obscura a secretismului „religios” și ies la lumina zilei. Săptămânalul francez L’Express, dezvăluia in toamna anului 2007, intr-un articol de o jumătate de pagina, o afacere tulbure care-l avea ca protagonist pe arhiepiscopul de Maribor (Slovenia), monseniorul Franc Kramberger. Potrivit ziarului, arhiepiscopul dirija un imperiu mediatic și tehnologic (cum altfel!) de mari dimensiuni in care era inclus si postul de televiziune religios T2. Aici nu numai ca se emiteau pelicule pornografice de toate clasele, dar așa cum rezulta din investigatia ziarului francez, imperiul lui Kramberger, le și finanța adică era producatorul. Scandalul pornografic a stârnit întrebări din partea Vaticanului și o inspecție care a concluzionat ca exista o pierdere inacceptabila de aproape 800 milioane de euro, cauzata de întreprinzătorul arhiepiscop diocezei sale, chestiune inacceptabila pentru Curia Romană, obișnuita sa câștige, nu sa piardă, drept pentru care anul trecut s-a cerut demisia lui Kramberger. Pornografia, conchide săptămânalul francez, este un negoț înfloritor. Vaticanul este adânc băgat in aceasta. Nu exista îndoiala.

5. Compania sau Societatea lui Isus, este un ordin monahal religios catolic, cu o ierarhie militară și o putere absoluta. Componenții acestui ordin se cunosc sub numele de iezuiti. Ordinul a fost înființat in 1540, de către Ignacio de Loyola, prelat născut in Avila (Țara Bascilor, Spania) și fost militar. Istoria ni-l descrie ca era un fervent religios și cu o personalitate bipolara, consumator de alcool și anumite droguri. A inventat un anumit fel de meditație numita „alfa” care se practica și astăzi in anumite cercuri religioase. Iezuiții funcționează ca un fel de serviciu secret, agresiv și manipulant, inoculand interesele Vaticanului in sfera politica din toată lumea. Sunt infiltrați in toate structurile societății civile și religioase, sabotand, manipuland, pedepsind, recompensând potrivit ordinelor dictate de către generalul comandant și in apărarea intereselor Curiei Romane. In decursul istoriei, au schimbat monarhi, au eliminat lideri și mișcări religioase „eretice”, au prăbușit guverne și ruinat tari, au determinat războaie, au cauzat tragedii, au asasinat președinți și prim-miniștri, au fost expulzați din mai bine de 80 de tari, sunt co-participanți ai marii conspirații numita Noua Ordine Mondiala și impulsorii unei noi religii mondiale. Controlează ONU și Uniunea Europeana ca și guvernele multor tari din lume. Dacă n-ar fi fost mărturia lui Malachia Martin și Alberto Rivera, doi înalți demnitari iezuiti care au „dezertat” din rândurile Companiei, n-am fi aflat niciodată o parte dintre secretele iezuite ca și despre ședințele satanice care au loc la Vatican ori sacrificiile de copii in onoarea lui Baphomet, dumnezeul templierilor și nici despre jurământul de inițiere care ii acuza prin el însuși de toate crimele posibile. Ambii au plătit cu viața (așa cum este prescris in jurământul lor!), temeritatea lor: Malachia Martin mort in New York, intr-un straniu „accident”, in dimineața zilei de 27/07/1999 iar Alberto Rivera, mort in ziua de de 20/06/1997, in Broken Arow, Oklahoma, USA, ca urmare a unei înveninari cu autor necunoscut. Despre acest ordin Napoleon Buonaparte scria: „Iezuiții nu sunt un ordin religios monahal, sunt o organizație militară. Șeful lor este comandantul unei armate, nu un jovial abate de manastire. Obiectivul lor este PUTEREA. O putere care in aplicația ei este despotica. Putere totala, putere absoluta, putere universala, putere de-a controla toată lumea pentru beneficiul unui singur om. Reprezintă despotismul absolut concomitent cu cel mai mare, mai enorm dintre abuzuri.” (Memorii din captivitate. Sfânta Elena pg. 62 – Napoleon, trad. aut.).

Este foarte important de inteles care este originea cuvântului Vatican si relația cu ceea ce scrie Apocalipsa 18:2 „…a ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urate…”. Astfel, Vati ori Vatika era in panteonul etrusc zeița gardiana a lumii de dincolo, reprezentata ca o femeie înaripată și trei șerpi încolăciti, unul in jurul capului, altul in jurul mâinii drepte iar celălalt in jurul mâinii stângi. Fiecare dintre șerpi era gardianul unei porți care conducea la un nivel al lumii morților: cel al așteptării, cel al trecerii și cel al existentei. Vatika înseamnă in caldeana șarpe. Cuvântul „can” in caldeana înseamnă „locul lui” cuvânt moștenit astăzi in limba catalana cu același inteles (de ex. Can Puig, Can Soler etc) o populație care trăiește in nord estul Spaniei. Etruscii, popor antic care au trăit înaintea romanilor in peninsula italica, proveneau ca și fenicienii (din care s-au tras catalanii) dintr-un conglomerat de popoare care includeau traci, ionieni, dorieni, cretani numiți generic Popoarele Marii și care au migrat de la nord spre Asia Mică, in jurul mileniului 2 i.C. La aceștia, li s-au adăugat lidieni, caldeeni, asirieni, filisteni și hititi care au aportat elemente ale religiei lor, obiceiurile ciudate și crude ale sacrificiilor umane (inclusiv ale copiilor) prin arderea rituala pe ruguri ori închiși in pântecul unor statui uriase de arama înfățișând tauri, ca ofrande pentru Molock, Mitra, Baal ori Chemos (nume ale lui Satan!) Ulterior au migrat, navigând in valuri succesive, colonizand peninsula Italica, nordul Africii, nord estul Peninsulei Iberice. Conchidem și spunem ca numele actual al statului Vatican și sediul Curiei Romane deci a bisericii catolice, locul de domnie al papei, se compune din doua cuvinte de origine etrusca ( in definitiva caldeana) și anume VATI +CAN, adică locul șarpelui sau locul morților. Date fiind blestematiile la care se dedau guvernanții religioși din aceasta cetate Apostolul Ioan profetizează ca acest loc a ajuns un „locaș al dracilor” (adică plin de rele și lucruri neingaduite), „o închisoare a oricărui duh necurat” (atât de blestemat este locul acesta încât pana și un duh necurat l-ar găsi sordid și apăsător, o pușcărie), „o închisoare pentru orice pasare necurată și urâta” (adică un loc închis, întunecos, înfricoșător unde simbolic, orice corb ori vultur sau orice pasare prădătoare deși au „cadavre” din abundentă, s-ar simți închise, lipsite de libertate). Acesta este Vaticanul, o mare putere economică, o mare putere politica, promotorul unui creștinism mincinos, apostat, o organizație criminala cu ramificații in toată lumea, cu o armata bine organizata și structurata, avid de puterea absoluta. Fără îndoiala papa, este liderul incontestabil al lumii.

O știre pe canalul Euronews din 10/112017, comenta: „Papa convoca liderii mondiali la o discuție asupra planului de pace universala”. Acest fapt a fost profetizat cu mii de ani înainte sa se producă și poate fi considerat semnul care ne face sa intelegem ca am intrat deja in „era” apocaliptică. Apostolul Pavel, in Epistola către Tesalonicieni 5:9, ne da un puternic avertisment despre vremurile sfârșitului: „Și când vor zice: Liniște și Pace! atunci o prapadenie neașteptata va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va chip de scăpare.” Nu vom intra in aceasta analiza asupra semnelor și semnalelor escatologice pe care Biblia ni le transmite, ci doar vom revela profețiile acelea care au legătura cu bestia și identificarea ei. Tot Apostolul Pavel, in Epistola a doua catre Tesalonicieni 2:3,4 spune despre timpul venirii Domnului Isus: „Nimeni sa nu va amăgească in vreun chip, căci nu va veni înainte ca sa fi venit lepădarea de credinta și de a se descoperii omul fărădelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se înaltă mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa ca se va așeza in Templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu.” Lepădarea de credinta este ceea de care același Pavel, scria lui Timotei in a sa a 2-a Epistola, capitolul 3, 1 – 5: „Sa știi ca in zilele din urma vor fi vremuri grele căci oamenii vor fi…iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea…” Fără nici o umbra de îndoiala Pavel, vorbește aici și descrie atitudinea pe care o va avea poporul lui Dumnezeu, in zilele ultime ale omenirii. Lepădarea de credinta este o erezie ucigătoare și consta in faptul ca poporul lui Dumnezeu, copiază și practica alte forme de închinare decât cele pe care le cere Dumnezeu, îndepărtarea poporului de principiile învățăturilor sănătoase, negarea lucrării Duhului Sfânt, in viața indivizilor și a Bisericii adevărate este semnalul pe care „omul fărădelegii”, bestia apocaliptică îl așteaptă pentru a-și începe lucrarea nimicitoare. Bestia se va face pe sine dumnezeu. Va pretinde ca lumea întreaga sa i se închine fără discernământ. Va intra in conștiința oamenilor și va domina ființele impunând o marca, un semn personal al sau. In antichitate, semnele, gravate in carnea oamenilor erau in general mărcile sclaviei. Așa se va întâmpla și acum. Nu suntem departe de timpul când bestia va impune lumii semnul sau dominant și atunci corpul oamenilor, sufletul și inima lor, care ar fi trebuit sa fie Templul lui Dumnezeu (1Corinteni 6:19), vor deveni sclavi, supuși aparținând imperiului intunerecului. Confesiunea păcatelor, a greșelilor personale, a rătăcirilor conjuncturale înaintea unui preot, este o agresiune asupra intimității persoanei, o violare a sufletului fără nici un efect in relația om – Dumnezeu, dar cu urmări tragice pentru persoana confesanta. Aceasta lucrare este mincinoasa și anti biblica. Ruperea perdelei de dinăuntrul Templului, in momentul morții Domnului Isus, reprezintă eliberarea caii pentru a-L întâlni in rugaciune pe Dumnezeul tău, fără intermediari, fără canoane și fără indulgente. Marele Preot Isus, in Cer, face ispășirea in Sanctuar, pentru tine, înaintea Tatălui. Sa vedem acum, care sunt titlurile (o parte din ele!) pe care și le aroga papa: Vicarul lui Hristos, Episcopul de Roma, Succesorul Apostolilor, Supremul pontif al bisericii universale, Primatul de Italia, Suveranul Statului Vatican, Sfântul Părinte și încă vreo 30 de titluri oficiale. Dintre numele arătate, doar cel care se referă la Suveranul Statului Vatican, ar fi cel adevărat ținând cont ca 170 de tari ale lumii recunosc acest stat, restul fiind hule, pălăvrăgeala și minciuni. Astfel, titlul de Episcop de Roma, ascunde mândria papei de-a se considera urmașul Apostolului Petru, primul episcop al Romei. Nimic mai fals, întrucât nu exista nici o dovada teologica ori istorică despre existenta lui Petru, la Roma. Istoriile despre execuția lui prin crucificare cu capul in jos, sunt fantezii. Nu avem, nici o dovada despre cum a murit Petru și nici unde. Papa s-a numit el însuși Vicarul lui Hristos. Aceasta este o blasfemie căci s-a făcut deopotrivă cu Dumnezeu, fiind om muritor. Biblia ne vorbește despre un Mangaietor (Duhul Sfânt), iar nu despre un înlocuitor! Mai mult, in Cartea lui Daniel 7:25, se vorbește despre îndrăzneala maxima a acestui personaj: „El va rosti vorbe de hula împotriva celui Prea Înalt, va asupri pe sfintii celui Prea Înalt și se va încumeta sa schimbe vremurile și legea, și sfintii vor fi dați in mana lui timp de o vreme, doua vremi și o jumătate de vreme.” Sub influența lui Silvestru, episcopul de Roma, Constantin cel Mare, decretează pe 6 Martie 321, Dies Solis (ziua soarelui) ca zi de odihna obligatorie in tot imperiul. Același Silvestru, un an mai târziu, ii schimba numele in ziua Domnului adică duminica. Hotărârea s-a întărit mai târziu, in 325, la sinodul de la Nicea. Astfel papa a schimbat Legea lui Dumnezeu, mai precis porunca a patra, a zilei de închinare. Papa își spune el însuși sfântul parinte. Nimic mai neadevărat. Acest om, nu este un sfânt conform normelor biblice. Minte, curveste, inseala, profereaza hule împotriva lui Dumnezeu, calca Legea lui Dumnezeu, este de acord cu activitățile ilicite ale Statului, susține activitatea criminala iezuită și a altor ordine călugărești și organizații laice mafiote (Opus Dei, Loja P2 etc) etc. Poate cea mai grava acuzație care i se poate aduce acestui om este aceea de genocid. Inchiziția, numita și „sfânta”, a masacrat timp de sute de ani poporul lui Dumnezeu, pe adevaratii sfinți, numiți eretici pentru ca păstrau adevarata credinta a lui Isus Hristos. Catharii, albigenzii, hughenotii, crestini protestanți de toate clasele, ocupațiile, bărbați, femei și copii au fost dați prada focului, sacrificați pentru ca au refuzat sa trăiască in bezna spirituală a bisericii catolice: „I s-a dat sa facă război cu sfintii și sa-i biruiască…” (Apocalipsa 13:7) iar in alta parte, vorbind despre biserica catolica Cuvântul, spune: „Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus…” (Apocalipsa 17:6).

Una dintre hulele cele mai aprige ale acestei instituții politico-religioase, este imixtiunea prosteasca și imposibila cu divinul și „substituirea” lui Dumnezeu, cu un muritor nedemn de-a fi numit chiar un creștin obișnuit. Ce, are de văzut intunerecul cu lumina? Tot acel circ al canonizarilor, beatificarilor și sanctificarilor absurde și mincinoase, sunt evidentele unor rătăciri colosale având la baza o interpretare eronata și sectara a unui verset din Biblie: „Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pamant va fi legat in ceruri și orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat in ceruri”. (Evanghelia după Matei 16:19). Când Isus, a rostit aceste cuvinte El a avut in vedere vârsta lui Petru, experiența lui de viața, certa autoritate asupra celorlalți ucenici și faptul ca in perspectiva trebuia sa guverneze alegerea unui noua Apostol ca și acceptarea lui Pavel in lucrarea de evanghelizare a neamurilor precum și asezarea temeliilor primelor Biserici. Petru reprezenta echilibrul maturității, hotararea și puterea de convingere. Ceilalți ucenici, cu excepția lui Pavel, au crescut sub oblăduirea lui Petru dar nicidecum el n-a fost numit de către Domnul, episcopul lor. Cel mult putem deduce ca a fost pastorul acelei turme eterogene. Așa cum s-a arătat anterior, nu exista nici o dovada istorică destul de credibila care sa ateste faptul ca Petru ar fi propovăduit la Roma și nici atât ca ar fi fost recunoscut in vreun fel ca o autoritate ecleziastica in capitala lumii. Tradiția romano-catolica îl aseaza pe Apostolul Petru, in Roma prin anul 41 d.C, oraș in care ar fi propovăduit 25 de ani, adică pana in anul 66 d.C, când ar fi fost martirizat de către romani la ordinul lui Neron. Știm cu certitudine, din Faptele Apostolilor ca Apostolul Pavel, la cererea lui proprie, a ajuns la Roma pentru fi judecat de către cezar. El nu pomenește nimic despre Apostolul Petru, nu s-a întâlnit in Roma cu el și nu au lucrat impreuna la Evanghelia Domnului. Ei s-au întâlnit pentru prima data in Ierusalim, prin anul 39 d.C și au stat impreuna 15 zile așa cum relatează Luca, in Faptele Apostolilor. A doua oară, sau întâlnit in Antiohia la vreo 15 ani după aceea, prilej cu care Pavel l-a mustrat pentru atitudinea lui duplicitara. Astfel, se vede clar ca ceea ce vrea biserica catolica sa ne facă sa credem, este de fapt o minciuna, o înșelătorie grosolana. Apoi, știm ca exista suficiente probe care ne fac sa credem ca Petru ca și Iacov, ar fi murit in Ierusalim din ordinul lui Antipa, guvernatorul. Cele doua epistole ale lui Petru, care datează aproximativ de prin anul 58 dC, au fost scrise in Ierusalim. Când a început prigonirea creștinilor in Imperiul Roman, sub Caligula, Claudius și Neron ordinele de exterminare erau valabile in toate provinciile și de aceea putem aprecia ca moartea Apostolului Petru s-a întâmplat in Ierusalim iar nu in Roma. Romanii erau pragmatici și economiseau cheltuielile in călătorii inutile. Nu au găsit necesar și nici sigur sa transladeze pe Petru la Roma. Iudea era o provincie nesigura iar in acea calatorie s-ar fi utilizat mulți soldați pentru asigurarea „transportului” ceea ce nu le rezulta rentabil guvernanților. Toate celelalte surse de informatie care sunt in general, contrare faptului ca apostolul a fost martirizat in Ierusalim, sunt surse „fabricate” ulterior pentru slujirea neadevarului supremației bisericii catolice.

De-a lungul istoriei, au existat mai mult de 260 de papi (Vaticanul încă nu s-a pus de acord cu numărul total al papilor). Dintre aceștia au fost unii care au inselat sistemul. Se crede ca prin anul 1099, a fost ales papa o femeie deghizată in bărbat. Se pare ca a domnit 2 ani pana când s-a dat de gol, născând. A fost lapidata. Mai multe cronici medievale vorbesc despre aceasta întâmplare între care Chronica Universalis Mettemsis, a lui Jean de Maily, deși Vaticanul neagă existenta unei astfel de înșelăciuni. Se pare ca de atunci s-a implementat un ritual ciudat la Vatican, practicat in secret și anume: înainte de „închiderea” cardinalilor in Capela Sixtina, acolo unde se discuta și se trag itele pentru alegerea noului papa, candidaților cunoscuți doar de conclavul cardinalilor dar nu și de public, trebuie sa li se vadă organele genitale. Pentru aceasta, candidații (de regula, doi) sunt așezati pe un fel de scaune înalte și fără fund pe sub care, rând pe rând, trec cardinalii privind „bijuteriile coroanei”, ca un act de confirmare a sexului viitorului papa. Exista de asemenea o întâmplare stranie care vorbește despre înlocuirea unui papa mort cu o sosie. Evenimentul s-ar fi petrecut in secolul XV in timpul domniei papei Alexandru VI. Pe atunci la Roma, era puternica familia de origine spaniola Borgia. Acestia trăgeau foloase politice și financiare prin intriga și asasinate sonore. Erau așa de pasionați in a face raul încât se ucideau între ei fără deosebire. Lupta pentru putere, i-a impulsat pana in structura interna a Vaticanului. Acest papa, Alexandru VI, era el însuși un Borgia (Roderic Borja, după numele sau catalan, născut in Xativa, lângă Valencia). In 1492, la 11august cardinalii Curiei l-au ales pe acest Rodrigo Borgia (după numele italian), cu doua treimi din voturi (majoritatea cumparate!), ca papa Alexandru al VI-lea. Acest cardinal, abil cancelar al Curiei apostolice timp de 35 de ani, a devenit un papa urat de ai săi dar iubit de restul pentru ca a avut o domnie benefică, aproape splendida prin decăderea morala la care a ajuns. A fost un curvar fără pereche. A avut patru copii nelegitimi recunoscuți printre care celebri de mai târziu Lucretia Borgia și Cesare Borgia. Era vestit pentru orgiile pe care le organiza și pentru premiile suculente pe care le oferea celor care realizau mai multe fantezii sexuale cu prostituatele contractate. Prin aceasta ca si prin importante favoruri și-a câștigat o mare parte a cardinalilor inclusiv a atotputernicului cardinal Ascanio Sforza (la origini, tot spaniol). Una dintre marile lui plăceri era de-a privi împerecherea cailor. Îl fascina. Un bolnav psihic, fără îndoiala. Se pare ca a fost otrăvit din greșeala (?) de către fiul sau Cesare, in timpul unei orgii in aer liber. Otrava (probabil arsenic), și-a făcut efectul după câteva zile, papa murind in chinuri îngrozitoare. Disperarea lui Cesare a fost imensa, nu atât pentru pierderea tatălui pe care-l ura, cât pentru pierderea privilegiilor de la curtea papală. De aceea, spune istoria familiei Borgia, Cesare a pus la punct un plan ingenios. A plătit un hamal care s scos pe ascuns, noaptea cadavrul papei și l-a îngropat intr-un loc secret. Ulterior acel hamal a fost ucis de către o persoana necunoscuta. A răspândit zvonul ca papa este puțin indispus și ca se va odihni câteva zile in apartamentul sau fără a primi vizite. Acest fapt nu a fost socotit ca inedit. Papa Alexandru, avea obiceiul indispozitiilor temporare după chefurile monstruoase pe care le făcea! Apoi Cesare, a găsit un om printre negustorii venețieni care semana cu tatăl sau și după o scurta pregătire, papa refăcut, și-a făcut din nou apariția. Parca numai apetitul pentru prostituate nu mai era același in rest, totul părea normal! Se pare ca înșelătoria a durat aproape doi ani. Aceasta sosie, a început sa-și ia in serios rolul. Atât de serios încât încerca sa îndepărteze pe Cesare, de la Curte. Aceasta a fost condamnarea lui la moarte. Oficial papa Alexandru al VI-lea a murit in anul 1503, pe 18 August. Cardinalii și-au dat seama de înșelăciune și chiar cardinalul camarlengo, a plătit cu viața contribuția lui la acest incident fiind otrăvit doua săptămâni mai târziu. Acest fapt fără precedent in istoria Vaticanului (care nu-l recunoaște decât cu jumătate de gura!), a determinat adoptarea unor măsuri excepționale de securitate care implica aproape întreaga Curie. Pe de-o parte jocurile sunt făcute de către papa ales, generalul iezuit, cardinalul camarlengo, medicul personal al papei și secretarul sau. Pe cealaltă parte sunt cardinalii, participanți la alegere. Astfel, imediat după ce cardinalii aleg noul papa și se comunica lumii exterioare prin intermediul „fumatei” acest fapt, medicul personal al papei ii practica acestuia un tatuaj, nu mai mare de o moneda de un cent, intr-o anumită parte a corpului, la alegerea papei și cu obligația de-a rămâne oculta tot timpul (brat, umar, piept, spate, picioare, tălpi). Toți cei implicați jura pastrarea secretului. Divulgarea lui le atrage moartea. La operație, participa in plus, așa cum s-a arătat, generalul iezuit, cardinalul camarlengo și secretarul personal al papei. Locul tatuajului este secret și apare scris și sigilat cu sigiliul papei, in doua scrisori, una pentru conclavul cardinalilor și alta pentru generalul iezuit. Ambele cărți se păstrează in seifuri și se deschid doar la moartea papei când toți cei implicați trebuie sa facă confruntarea celor scrise, cu evidenta „organica”. Numai după aceea cardinalul camarlengo retrage inelul papei și sigiliul care sunt distruse in fata tuturor cu lovituri de ciocan iar pontiful este declarat mort in mod oficial. In timp, s-au mai îmbunătățit metodele. Au apărut: fotografia alb-negru, color, fotografia digital și discurile de memorie, USB-ul sau microcipul. Toate însă, se păstrează in același mod: in plic sigilat cu sigiliul papal. In anul 1987, intr-un raport ultrasecret al KGB-ului, se vorbește despre acest semn ocult pe care-l avea tatuat papa Ioan Paul II, deasupra cotului pe interiorul brațului, ca despre un desen minuscul de „floare stilizata”. Acest papa, dușman declarat al blocului comunist, a intrat in vizorul temutului KGB, încă de la începuturile domniei. Încercarea de asasinat din 13 mai 1981, dusa la capăt de către turcul Mehmet Ali Agca, in care papa a fost rănit grav de glonț, a fost planificata minuțios de către acest serviciu secret. Tot KGB-ul, a imaginat mai multe scenarii, care mai de care mai insolite pentru a-l elimina pe papa. Una dintre aceste idei era aceea de-al înlocui pe Ioan Paul II, cu o fantosa, polonez desigur, avand o uimitoare asemănare cu originalul. In investigațiile realizate pentru punerea la punct al planului, agenții ruși, din exterior și cei din interiorul Vaticanului, s-au împiedicat de acest „sistem” de securitate papală pus la punct cu cinci secole înainte. Planul a fost abandonat, comunismul a căzut și premizele unei Noi Ordini Mondiale, s-au deschis omenirii!

google-chrome-666

Imaginea de mai sus este o copie după fotografia transmisă KGB-ului de către agentul sau din interiorul Vaticanului, avand la baza desenul de „floare stilizata” care apărea pe brațul drept, interior al papei Ioan Paul II. Agentul nu a știut însă sa precizeze locul exact al tatuajului papei și asta i-a salvat viața atunci. Desenul este același, de mai bine de 500 de ani. Probabil variază culoarea și ceea ce e cel mai important pentru Vatican, locul in care este făcut acel tatuaj. Așa cum se poate observa, desenul este ingenios și dacă se privește bine din trei unghiuri distincte, avand ca baza cercul interior, putem observa clar, ca este vorba de cifra 6, repetata de trei ori, adică 666, „un număr de om”, despre care vorbește Apocalipsa biblica iar nu despre o floare stilizata. Acel om trebuie sa aibă o bogăție fără margini pentru ca Biblia, identifica in secundul plan, numărul 666 cu aurul, cu bogăția. In 1 Împărați 10:14, Cuvântul Domnului vorbește: „Greutatea aurului care-i venea lui Solomon pe fiecare an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur,” Așa cum s-a văzut papa este omul cel mai bogat al planetei. El deține pana acum, a treia parte din tot aurul existent in lume. Am arătat înainte deasemenea, etimologia cuvântului Vatican ca și faptul ca Vatika, zeița etrusca a morților era înfățișată ca o femeie înaripată însoțită de trei șerpi păzitori. Apreciem ca inspirația satatanica, a dat putere acelui care a desenat acest semn, ca fiind o clară aluzie la serpii morții, a bogăției orbitoare pe care o deține șeful Curiei romane și de ce nu, asupra persoanei sale, cel care guvernează in fapt asupra fiarei: șarpele cel vechi, diavolul sau satana cel care inseala pe toată lumea! De o forma, ori alta aceasta marca a bestiei, va apare in identificatorul pe care „icoana fiarei”, îl va aplica tuturor locuitorilor pamantului excepție, acelor care nu vor accepta pactul cu diavolul și astfel vor suferi o teribila prigoana.

NOTE LĂMURITOARE:

1. Fiara sau bestia apare pe pamant din mare și are toate caracteristicele unui animal sângeros, de prada. Marea sau apele mari sunt popoare, națiuni, limbi după lămurirea pe care o da Apocalipsa 17:15. Cealaltă fiara care apare descrisă in Apocalipsa 13:11, este USA, ceea care a dat la început ajutor protestantilor apoi a devenit „tutorul” și brațul armat al Vaticanului. Aceasta fiara, apare din pamant, adică dintr-un ținut gol și se formează prin sine însuși.

2. Religia Vaticanului, catolicismul romanic și apostolic, este o religie pseudocrestina, o mutație teologica stranie. Panteonul roman era plin de zei și zeițe, parte originali, parte împrumutați din cuprinsul imperiului și adaptați nevoilor spirituale locale. Când creștinismul a devenit o religie importantă și amenința stabilitatea politica a imperiului, Constantin cel Mare, imparatul abil și inteligent, a unificat păgânismul cu creștinismul printr-o mișcare simpla dar importantă: a șters numele pagane ale statuilor si templelor si le-a înlocuit cu nume de crestini morți. Astfel, Saturnus a devenit Petru, Martes a devenit Ioan, Venus s-a făcut Maria și asa mai departe. Ba mai mult, a schimbat și ziua de închinare a zilei a saptea Sabath, cu ziua întâi a săptămânii numita duminica adică ziua Domnului, aceea care in păgânism s-a numit solis dei, ziua soarelui. Religia catolica este o înșelăciune și o apostazie. Închinarea la icoane, statui, așchii de lemn, oase de morți, organe mumificate etc. este o blasfemie. Porunca a doua a Decalogului, scris cu degetul lui Dumnezeu pe muntele Sinai și dat lui Moise pentru vesnicie, glăsuiește exact contrariul. Apoi faptul ca papa se face deopotrivă cu Dumnezeu cel Prea Înalt, schimbând poruncile Lui, vremurile și sărbătorile hotărâte de El, și înlocuindu-le cu sărbători și zile pagane, este anatema.

3. Arderea pe rug pe care o practica in mod curent Inchiziția, ca pedeapsa capitala pentru „eretici”, in general protestanți, era un omagiu adus lui Satan, fiind o „prelungire” a obiceiului tenebros și crud a sacrificiilor umane practicate de către popoarele caldeene in favoarea lui Baal, Chemos ori Marduk (nume sub care era cunoscut diavolul la aceste popoare), împrumutate ulterior de către romani care „fabricau” in saturnalii, torțe umane (oameni, îndeosebi crestini, unși cu asfalt și aprinși prin grădinile și locurile de distracție). Astăzi, la Bohemian Grove in California, mai marii lumii, folosesc aceleași sacrificii de copii, in ritualuri satanice. Acolo exista o statuie stranie din ciment de vreo 12 metri înălțime înfățișând o buha, simbolul zeului Moloh (alt nume al Satanei), la baza căreia exista un altar pe care „preoți” blestemați sacrifica și ard copii furați ori cumpărați familiilor celor mai nevoiașe din lumea întreaga. Acest fapt a fost dovedit și in parte filmat cu mari riscuri, de către periodistul de investigație Alex Jones.

4. Orgiile care s-au făcut și se fac in Vatican și despre care uneori mai ies la lumina zilei unele informații, sunt rezultatul „mutațiilor” pe care creștinismul romano-catolic le-a suferit prin unirea cu practicile promiscue sataniste, ale prostituirilor „sacre” de către preotesele și preoții templelor pagane. Curvia este o practica obișnuita in Curia romană. Alberto Rivera, înalt demnitar iezuit, ieșit afara din ordin, scârbit și înspăimântat de practicile oculte din sânul bisericii catolice, a vorbit despre misele satanice și sacrificiile de copii practicate in subsolurile tenebroase ale cetății „sfinte”.

5. Ordinul Iezuit, este implicat in ziua de astăzi, alături de ordinul Illuminatis și francmasoneria in desenul socio-politic al Noii Ordini Mondiale. Ordinul Illuminatis, potrivit investigatorilor privați, este alcătuit din cele 13 familii domnitoare ale lumii (toți de origine iudeo-khazara), conduși de însuși printul întunericului, Satan. Iezuiții sunt brațul politic iar uneori …armat, a acestei secte satanice.

6. După unele informații recente și după cât intelege certe, se pare ca ritualul identificării sexului viitorului papa, a fost puțin modificat. Înainte de eliberarea „fumatei”, papa ales dar nu confirmat, este suit pe scaunul de expoziție și „identificat” de către cardinali. Oricum ar fi, ritualul acesta bizar se împlinește efectiv și de numește „intuitum coles”.

7. Opus Dei. Este o instituție laico-religioasă catolica, cu aproximativ 98.000 de membri in toată lumea. A fost înființata in 1928, in Spania (Madrid), de către iezuitul Jose Maria Escriva Balaguer, cu pretenția declarata de-a conștientiza, aplica și promova „sfintenia” in viața de zi cu zi. Membri acestei organizații practica autoflagelarea (poarta inele de fier in jurul gleznei, puternic strânse și care le provoacă dureri și suferinta ca o forma de aducere aminte a naturii umane păcătoase). Prin prozelitismul activ și agresiv (șantaj, cumpărare, amenintare), asupra persoanelor influente, se introduc in instituțiile statului, financiare, sociale, militare pe care in final, ajung sa le controleze in folosul sau și al ordinului căruia ii este subordonata. John Allen Jr., periodist catolic american și specialist in știrile Vaticanului, scria ca toți papii au avut numai cuvinte de apreciere asupra acestei organizații. Se putea altfel? Sunt cei care aduna imobile și fonduri importante din „donatii” pentru Curia Romană. O data intrat in aceasta mafie, nu mai poți iesi! Tot ceea ce ai, aparține organizației. Cei care au făcut-o au murit.

8. Restul răspunsurilor la eventuale întrebări asupra originilor și surselor anumitor informații sunt supuse secretului. Autorii acestora au considerat oportun ca acestea sa rămână așa, atât timp cât considera ei necesar.

Barcelona,

Noiembrie – Decembrie 2017

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s