PARODIE AMARA

E frig, e vânt si e pustiu
Orasu-i amortit si trist.
Printre ramuri un scatiu,
Cânta singur, altruist.

Frunze moarte ridicate
De un fir de aer tare,
Zboarä frânt si delicate
Ca intr-un joc de cäutare.

Copacii goi si împietriti,
Ramuri negre de cärbune,
Parcä-n zare sunt ziditi
Ca în dramele sträbune.

Peste acoperisuri rosii,
Curge vuietul de clopot
Si se pierde-n chiparosii
Cimitirului, în ropot.

A murit un negustor…
Vânzätor de mari iluzii!
Se zicea ca a fost pästor:
Ce da predici si confuzii.

S-a dus în floarea vârstei
Bondocel, aproape chel.
Fosta-n ceasul pacostei,
Înecat cu un os de miel!

Multi ziceau cä în cutie,
Mâna îsi bäga vârtos.
Cä o fäcea din simpatie
Pentru bani si… päcätos!

Nu se va stii vreodatä,
Cât argint a „împrumutat”…
Întrebarea-i demodatä,
Fiind de acuma strämutat!

Altii, vorbeau cu tâlc,
Zicând cä nu era pästor.
Unii preferau sä tacä mâlc,
Stiind cä fost-a impostor!

Spuneau cä avuse pile:
Unul mare in bisericä…
Cä-i pläcea sä pupe tälpile,
Ca ocupatie…genéricä!

I-a läsat cu punga goalä.
Cu mari proiecte schioape:
Un spital si o mică scoalä,
Între iluzii si visäri mioape!

E frig, e vânt si e pustiu,
Prin suflet și prin casa…
Un dric defect si un vizitiu,
Treceau pe strada Joasa…

Barcelona
10/11/2017

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos. Vezi toate articolele lui Sorin Bubau