PARODIE AMARA

E frig, e vânt si e pustiu
Orasul e amortit si trist.
Printre ramuri un scatiu,
Cânta singur, altruist.

Frunze moarte ridicate
De un curent de aer tare,
Zboarä frânt si delicate
Ca intr-un joc de cäutare.

Copacii goi si împietriti,
Ramuri negre de cärbune,
Parcä-n zare sunt ziditi
Ca în dramele sträbune.

Peste acoperisuri rosii,
Curge vuietul de clopot
Si se pierde-n chiparosii
Cimitirului, în ropot.

A murit un negustor…
Vânzätor de mari iluzii!
La bisericä a fost pästor:
Dädea predici si confuzii.

S-a dus în floarea vârstei
Bondoc si aproape chel.
Si fost-a-n clipa pacostei,
Înecat cu un os de miel!

Multi ziceau cä în cutie,
Mâna îsi bäga vârtos.
Cä o fäcea din simpatie
Pentru bani si päcätos!

Nu se va stii vreodatä,
Cât argint a „împrumutat”…
Întrebarea-i demodatä,
Fiind de acuma strämutat!

Altii, vorbeau cu tâlc,
Zicând cä nu era pästor.
Unii preferau sä tacä mâlc,
Stiind cä a fost un impostor!

Spuneau cä avuse pile:
Unul mare prin bisericä…
Cä-i pläcea sä pupe tälpile,
Ca ocupatie…genéricä!

I-a läsat cu punga goalä.
Cu mari proiecte schioape:
Un spital si parcä o scoalä,
Între iluzii si visäri mioape!

E frig, e vânt si e pustiu,
Prin case si prin suflet…
Un dric defect si un vizitiu,
Dispar ca ultimul räsuflet!

Barcelona
10/11/2017

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos. Vezi toate articolele lui Sorin Bubau