EDEC


800x0_1474263977308e5877

Mä copleseste trista toamnä,
Cu recile ploi si nopti cu ceata.
Inträ-n mine si mä condamnä,
Sa fiu un suflet alb, de gheatä.

Väd natura în deces agonic,
Cum un duh de boalä gravä,
Roade dinäuntru antagonic,
Învelind-o în brume cu otravä.

Mä gândesc la prima toamnä
Peste pâmantul nou dar vechi.
Când din ascuns veni o Doamnä,
Sä ia ce încä nu era stravechi.

An dupä an repetabilul sfârsit
Este dijma neascultärii noastre.
Am zädärnicit ce era desävârsit,
Ne-am înnourat zärile albastre.

Si astfel moartea toamnä este,
De atunci si pânä azi ori mâine;
Amintire prin regrete funeste:
Pierzätorii zilei de poimâine!

Cât de trist a fost omul atunci,
Când a înteles cä e un ucigas;
De Pämânt, de viatä si porunci,
Cä din prieten s-a fäcut vräjmas!

Mä copleseste universalul esec.
Noptile în ceatä si ploile reci…
Toamna sunt trägätor la edec:
De vremi sihastre, hâde si seci!

 

Sabadell (Barcelona)
12/10/2017

 

 

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s