Cum trecut-au anii, Doamne?
Pierduti ca picurii în éter…
S-au topit în triste toamne,
S-au dus cu ceatä în mister.
M-ai chemat, dar am fugit…
M-am ascuns în väi adânci.
Si când näluci m-au amägit,
Am plâns înväluit de stânci.
Am rätäcit aiurea, nesupus
Prin lumea rea, întunecatä.
Am cäutat în est si la apus,
Si am gäsit o lume-n judecatä.
Când te-am reîntâlnit Isuse,
Nu m-ai certat, nici dojenit.
Räzvrätirea toatä se supuse,
Nu m-a durut cä-s stânjenit.
M-ai primit asa cum sunt:
Nenorocit, särac, gol si orb.
Nu mi-ai cerut vreun amänunt
Despre viatä-mi, despre morb.
Tu mi-ai spus: „Bine ai venit!”
Si m-ai primit la pieptul Täu.
Mi-ai zis cä sunt un mostenit:
Un fugar din hoarda celui räu.
M-ai învätat ca peste veacuri,
Un simbol märet vorbeste,
Prin prooroci, pilde si tâlcuri:
Sä vin, cäci Tatäl mä iubeste!
Rämas-am lângä Tine Doamne,
La apus de istorii si de vremuri.
Ne mai ramân putine toamne,
Pânä sfârsim aceste drumuri.
Tu, Doamne sfinte ne întäreste
Caci satana e turbat si aprins…
E ca un leu ce urla si räcneste
Si pândeste o victima de prins!
Cum trecut-au anii, Doamne?
S-au dus, plini de amintiri…
S-au topit în ploi si toamne,
Între chemäri si neclintiri!
Sabadell (Barcelona)
15/09/2017
