FREAKYS ȘI BISERICA

Cele doua ciume ale modernismului social ale secolului XX și începutul secolului XXI, sunt mișcarea feminista și miscarea  colectivului lgbt, amândouă de inspirație satanica. Scopul promovării in societate a acestor mizerii, a fost de-a fragmenta ethosul tradiționalist biblic și de-a impune învățături și obiceiuri drăcești. Apostolul Pavel, in 1Timotei 4:1, afirma: „Duhul spune lămurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepăda de credință, ca sa se alipească de duhuri înșelătoare și de învățătura dracilor…”, cu care vor aduce in Biserica năravuri blestemate: tatuaje, frizuri ciudate, culori de par stridente, piercing-uri, limbaj libertin și ieftin, îmbrăcăminte papagaliceasca, comportament lipsit de rusine, fără educatie in relațiile frățești, fără solemnitate in actele de cult. Nu numai tineretul adopta extravagantele vremurilor ci și cei care sunt de câtva timp prin Biserica, pentru ca gustul dulce, amăgitor al dorinței de-a fi unici și speciali atrage și cucerește. 

„Și Domnul hotărî un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi sa nu- l omoare.” Geneza 4,  15. După ce Cain, ajuns asasin de frate, a ieșit de la Fata Domnului și s-a ascuns departe, strălucirea trupului s-a pierdut pentru totdeauna. Semnul pe care Domnul i l-a dat, era doar pentru el. Urmașii lui n-au mai avut, nici un semn de arătat. Teama de moarte i-au determinat sa-și confecționeze semne identificative, la vedere, pentru ca intalnirile întâmplătoare, sa nu fie cu primejdie. Astfel acele semne sau desene, au trecut de-a fi de pe o zi pe alta, la permanente,  identificând individul cu o anumită familie, trib sau popor. Se nastea astfel tatuajul. Fiii lui Dumnezeu, nu aveau nevoie de semne. Ei purtau încă o parte din lumina învăluitoare a Cerului și nu se temeau de nici un fel de răzbunător al sângelui. Tatuajul, așa cum se mai întâlnește astăzi, la unele popoare ascunse și izolate, este înainte de toate, un semn de identificare ori comunicare. In trecut, in antichitate, tatuajele pe frunte ori pe mâna dreapta determinau ca omul era sclavul unei case ori a unui stăpân. Legionarii romani aveau tatuat pe umărul drept numărul legiunii, al cohortei și al centuriei căreia aparțineau, ca un fel de plăcută identificativa. Obiceiul se mai păstrează încă in unele unități militare de elita, din zilele noastre. Astăzi, tatuajele sunt fie o forma de manifestare a unei personalități oprimate și dorința de-a ieși in evidentă, fie o forma de a epata a unor personaje publice. In ambele cazuri exista o certa concordanța între aceasta clasa de „arta”, mediul de unde provine individul, educația și nivelul intelectual.  Exista o infinitate de desene și reprezentări reale ori imaginative, texte, aforisme, poezii, obiecte, fotografii, peisaje, reprezentări religioase, semne oculte, semne astrologice, portative muzicale, simbologie satanica, imagini relaționate cu sportul, cu anumite profesiuni, obscenități, unele absurde, altele obraznice, pe arii extinse ori porțiuni milimetrice din geografia dermica, in alb și negru ori colorate. Dumnezeu ne-a avizat, concomitent cu darea decalogului și a legilor sanitare sa nu ne facem scrijelituri pe piele, cu nici un prilej. Din păcate, aceasta moda găsește adepți și in Biserica. Oameni fără pricepere, femei și bărbați, cad prada acestui morb și in mod inconștient, din ignoranta, uneori prin tatuajul pe care și l-au făcut, atrag spirite demonice. Așa cum arată Roger Morneau, in cartea sa „Călătorie in lumea supranaturalului”, orice obiect, orice imagine, orice înscris relaționate cu lumea spiritelor, atrag pe acești vizitanti periculoși. Nu sunt visite de curtoazie. Ei vin cu scopul de-a rămâne! 

In Deuteronom  15:17, Dumnezeu stabileste o regula pentru robii de buna-voie și anume un „piercing” in lobul urechii. Alături de tăierea împrejur, aceasta stigma a fost unica pe care a impus-o Dumnezeu poporului Sau. Nici o alta flagelare nu era permisă, nici atunci și nici acum. Popoarele păgâne din jurul iudeilor practicau autoflagelarea, incluzind montarea a tot felul de obiecte ascuțite in părțile extreme ale corpului, fie ca o expresie a adoratiei fata de vreunul dintre zeii panteonului propriu, fie din dorința de-a impresiona. In general, aceste obiecte erau de aur sau argint și arătau, prin număr și greutate, gradul de bogăție și lăudăroșenie al purtătorului. Astăzi, vedem anumite categorii de persoane, epatant cu piercing-uri scumpe, de aur și diamante, arătând clar spre o anumită „clasa”, dar mai ales spre plinătate trufiei purtătorului. S-a făcut un calcul și s-a determinat ca cerceii cu diamante ai lui Cristiano Ronaldo, acel  fotbalist născut in mizerie, fără tata, in cel mai mizerabil cartier din insula Madeira, ar putea satura zi de zi, mai mult de 200 copii înfometați din Eritreea, pentru aproximativ cinci ani. Același mizerabil cheltuise pentru serbarea zilei sale de naștere mai bine de 400.000 de euro! Astăzi,  unele popoare primitive din Papua Noua Guinee, triburi izolate din jungla Amazonului ori prin adâncul Africii, oamenii își străpung extremitățile cu obiecte insolite (colți de animale, oase provenind de diferite animale inclusiv umane, bețișoare, pietre etc) cu scopul de-a impresiona adversarii, mistic ori pentru „înfrumusețare”. Din păcate, in aceste timpuri, vedem intrând in Biserica tineri și tinere, adventiști „de-a șaptea zi”, la care se pot vedea gaurelele „vinovate”, in diferitele părți ale fiziologiei capului. Cel puțin au făcut efortul de-a scoate obiectul torturii, in Casa Domnului! Dar va veni vremea și cred ca este pe aici, pe aproape când, așa cum avertizează Pavel, „…in zilele de pe urma… oamenii vor fi obraznici”; atunci vor intra in Biserica, cu nerușinare și cu toată panoplia la vedere: fie ca sunt piercing-uri, fie etalând bijuterii ori in mod ostentativ arătând veștminte scumpe. Aceștia vor fi cei care vor aduce dezbinări și frământări în biserica Domnului.

Sodomiții, lesbienele, transexuali și bisexualii sunt o categorii de oameni anormali. Cazuri patologice, dar tratabile uneori. Descoperitorii ADN-ului molecular, Francis Crick și James Watson au demonstrat ca sodomiții și celelalte categorii de deviați sexuali sunt persoane cu codul genetic alterat, o mutație cu diferite grade de „profunditate” și care afectează atât fenotipul cât și psihicul. Între cauzele probabile ale acestei denaturări genetice ar fi alimentatia defectuoasa. Ingerarea de cantități variabile de mercur și cadmiu (se găsesc in toate tipurile de scoici, de exemplu), pot provoca mutații ale cromozomilor sexuali X și Y și apariția de descendenta homosexuală. Procesul poate fi reversibil intr-o oarecare măsura dacă se tratează hormonal, in clinici specializate. Sodomiții au existat de când a căzut omul in păcat și s-a îndepărtat de Fata lui Dumnezeu și vor exista pana la sfârșitul timpului. In epistola către Romani, apostolul Pavel, da o descriere cum nu se poate mai plastica a acestor indivizi alterați și tarați: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat in voia unor patimi scarboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea fireasca a lor intr-una care este împotriva firii; tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scarboase și au primit in ei înșiși plata cuvenita pentru rătăcirea lor.” (Romani 1, 26:27). Problema este ca aceasta categorie de oameni contaminează societatea și ce e mai rău, Biserica. Exista cinci trepte de manifestare persuasiva a sodomitului, in societate:

1.Victimizarea. Real, dar de cele mai multe ori închipuită, sodomitul – victima a unei societăți „nedrepte” și „neînțelegătoare”, caută sentimentul de mila și toleranta a guvernanților.

2. Recunoasterea. Societatea trebuie sa recunoască existența acestui colectiv, sa-l accepte și sa-l protejeze fiind „fragil” și „debil”.

3. Dreptul. Societatea trebuie sa acorde drepturi egale colectivului lgtb fără sa mai insiste asupra patologiei stării lor. Orice opinie contrara va fi repede combătută.

4. Privilegiul. Sodomiții, acum cu drepturi recunoscute in societate, cer și impun acordarea de privilegii speciale. Opozanții sunt pedepsiți de către justiție și expuși oprobriului public.

5. Dominatia. Sodomiții apasă greu asupra societății. Sunt scutiți de taxe și impozite. Se considera o rasa superioară, o treapta noua pe scara evoluției. Restul omenirii trebuie sa se supună noilor stăpâni și sa procreeze pentru ei.

Fiind o categorie cu probleme patologice și uneori psihice, aduc in societate obiceiuri care tind sa contamineze. Acestea ar fi următoarele, după cum le descrie apostolul Pavel: „Astfel au ajuns plini de orice nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de înșelăciune,de porniri răutăcioase; sunt șoptitor, barfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufași, laudarosi, nascocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste fireasca, neînduplecați, fără mila.” (Romani 1, 29:31). Pentru aceste motive, sodomiții nevindecati nu pot face parte din poporul lui Dumnezeu. Din păcate însă, oameni însemnați in cugetul lor cu fierul înroșit in foc și care fac parte dintre fruntașii poporului au permis intrarea acestora in Biserica sfânta a lui Dumnezeu. Consecințele sunt dezastruoase. Nu numai prin impactul pe care aceste persoane stranii, îl genereaza in imaginea exterioara a Bisericii, cât prin obiceiurile blestemate cu care contaminează tineretul. Aici, sunt câteva mostre de practici insolite:

– parul capului vopsit in culori contrastante;

– felurite frizuri, cu codite și împletituri;

– unghiile vopsite la mâini și picioare;

– îmbrăcăminte ajustata excesiv și in culori papagalicești; 

– bărbați fără șosete in pantofi;

– pantaloni căzuți pe fese ca sa arate tuturor categoria sexuală aparținătoare.

– piercing-uri și podoabe;

– comportament și limbaj lejer. 

Acestea așa cum s-a arătat, sunt persoane toxice și deosebit de contaminante. Sunt comunități europene AZS, unde sodomiti și lesbiene sunt numiți prezbiteri deși Dumnezeu ne atrage atenția asupra acestei probleme: „…și sa nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.” (Deuteronom 23:17). In Statele Unite, exista comunități care au pastori homosexuali. Așa cum am arătat, fruntasi ai Bisericii, cu putere de hotărâre și decizie, in loc sa se arate tranșanți și sa ia măsuri dure, in spiritul Cuvântului, se arată  condescendenti și toleranți cu răul strecurat între noi arătând parca cu degetul versetul potrivit lor: „Și, măcar ca știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai ca le fac, dar găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1: 32). 

Freaky (de la englezescul Freak : straniu, extravagant), sunt acele persoane care au un comportament, un limbaj și o inbracaminte ieșită din comun și poate fi denumită ca o forma de ” cultura” urbană. Provine de la grupurile de sodomiti, lesbiene și alte categorii de tarați sexuali. Din păcate, in aceste timpuri finale, aceasta forma de „cultura” intra in Biserica o data cu deschiderea și acceptarea homosexualilor netratați. Nu este de mirare sa vedem in comunitățile noastre, intrând la Serviciul Divin, indivizi îmbrăcați ciudat, mai colorați ca curcubeul, cu frizuri care pot stârni rasul, cu piercing-uri și tot felul de podoabe, mirosind a „iarba”. Aceștia trebuie sa fie. Bucurați-va și veseliți-va căci sunt semnele sfârșitului iminent si ca ultima criza a început. Sa luam aminte sa nu cădem!

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s