Drumul cu praf si soare
Topit in aerul fierbinte.
Timpul crispat ce moare
O istorie de luat aminte:
Doi oameni s-au insotit
In drumul spre Emaús.
Verbul se pierdea botit
In mers ori prin repaus.
Sovaind raspunsuri dau
La intrebari ce tare-i dor.
Ce nazuinte mai aveau…
Si L-au stins cu un omor!
Asa prinsi erau vorbind
Ca n-au vazut din urma,
Un om deosebit venind
Ca pastorul dupa turma.
Ascultand trista vorbire
Grabi sa le talmaceasca:
Ce era pentru ei orbire,
Prorocii sa desluseasca.
Ochii lor bine vedeau
Dar nu stiau cine este El.
Ascuns era si nu credeau,
Ca viu in veci e Isus acel!
La sipot, popas pe trepte…
De sat sa treaca ar fi vrut.
„-Ramai cu noi asta noapte,
E seara dar si ziua a trecut.”
El, la masa lor s-a asezat
Sa cineze cu ei, vorbind…
Rupand painea-a cutezat
Si atunci l-au vazut iesind!
Muti de uimire au ramas;
„-Nu ne ardea inima in noi,
Cand Scriptura pas cu pas,
Deschidea pentru noi doi?”
Cu grabire spre Ierusalim
Drumul prin noapte luara
Purtand adevarul sublim:
„-S-a intors la noi Isus, iara!”
„-Pace voua!” Domnul spuse
In mijlocul adunarii lor…
„-Nu va tulburati” si le puse
Degetul in carnea ranilor.
O, noapte binecuvantata,
Domnul s-a intors la cina!
Intarit-a ucenicii incaodata
Si s-a dus… ca sa revina!
Sabadell – El Prat de Llobregat
16 noviembre 2016
