Era pe la ceasul nouä
Într-o searä de august.
Parea cä stä sä plouä
Peste orasul gri, vetust.
Pe la poarta cetätuii,
Straja aprinde un fanar,
Salutand umbra statuii
Prea-märitului Cezar.
În cämäruta lui sutasul,
Pe genunchi soptea o rugä,
Aläturi îsi tinea ostasul
Si o prea bätrânä slugä.
„-Vegheam osânda Doamne,
Sus pe dealul suferintei…
De atunci, multe toamne
Am cätat calea smerintei.
Cämasa, sortul mi-a läsat.
A acelui Om, numit Isus.
Cusäturä-n ea nu am aflat,
De la cälcâie, pânä sus.
Eu sunt om de oaste,
Fac ce mi se spune…
Lancea te lovi în coaste
Si am väzut ca e minune:
Ziua, noapte s-a fäcut,
Pämântul s-a cutremurat.
Orice murmur a täcut,
Era un chin nemäsurat!
M-am învoit la moarte
Si sunt cu totul vinovat…
Doamne, te rog desparte
De mine acest päcat!”
O lumina dintr-o datä
Si o pace atât de adâncä,
Au cuprins suflarea toatä,
Încremenitä ca o stâncä!
Un înger de la Ceruri
Drept în fatä i-a stätut.
Pärea un vis de-a pururi,
Ce prin ochi i-a sträbätut.
„-Cornelius, nu te teme,
Cäci Domnul e cu tine!
Trimite deci devreme,
Sä caute un om de bine,
La Iope, lângä mare,
În casa unui täbäcar.
Petru este acela care,
Te va face un pescar!”
Si când Chifa a venit
Însotit de legionari,
Întâmpinându-l au iesit,
Toti ai casei: mici si mari.
La picioare i-a cäzut,
Cornelius, cu veneratie.
Cäci în Petru, a väzut
Putere, har si gratie!
„-Sunt si eu un om ca tine,
Spus-a Petru, cu uimire.
Multe rele port în mine,
Si nu merit asa primire!
În vedenie mi s-a dat,
Cä de azi si nu de mâine
Pentru mine nu-i päcat,
Sä frâng aici o pâine!”
Botezat-a pe sutasul
Si apoi centuria toatä,
Pe slugä si pe ostasul
Si din cetate, o gloatä.
Pe la poarta cetatuii
Straja stinge un fanar,
Dând spatele statuii
Prea- märitului Cezar…
Sabadell, Barcelona
16/09/2016
