„Lumina lumineazä în întunerec,
si întunerecul n-a biruit-o.” Ioan 1:5
Desi träiesc în timpuri noi
Mä simt soldat în legiune.
Cu poftä asprä, de räzboi
Brutal si farä afectiune.
Värsätor de sânge, crud
Sadic ucigas, prigonitor…
Moartea e al meu feud,
Doar sunt roman asupritor!
Am crescut în întunerec,
Si lumina räu mä doare…
As vrea o clipä sä petrec
Zâmbind curat, la soare.
Azi sutasul m-a chemat
Si mi-a dat un Om în pazä.
Spunea cä Insul ii însemnat
Un Învätätor, de vazä!
Ca s-a fäcut el singur rege,
Într-un regat din altä lume.
Nu-l acuzau de färdelege,
Doar cä si-a facut renume.
L-a vandut unul din ai Lui,
Cu vreo treizeci de arginti.
Pret pe Tarina Olarului,
Loc de odihnä pentru sfinti.
În fiare eu l-am pus îndatä
Si am strâns puternic lantul…
L-am lovit, nu doar o datä…
I-am räsucit la spate bratul!
Mi-au poruncit sä-L biciuiesc
Si L-am bätut cu sârg si tare.
M-am bucurat sä-l pälmuiesc
Sa-L atârn în chiotoare…
N-a scos un cuvânt mäcar;
Mä privea cu ochiul trist…
Primisem vesti prin oläcar,
Sä-L ucid curând pe Christ!
I-am pus o rosä zdreantä,
De împarat batjocorit.
De spin coroanä cu aroganta,
I-am pus pe cap zorit!
I-am fäcut si plecäciuni,
Il pälmuiam scuipând venin.
Hohoteam zicând minciuni…
El täcea asa de calm, senin.
La urmä, pe munte l-am suit,
Purtându-si crucea grea.
Acol´ de lemn l-am tintuit,
Animat de-o gloatä rea!
L-am privit murind pe cruce;
Lancea-n coaste L-a ränit…
O tainä grea pärea cä duce,
Din lumea-n care a venit…
Sunt zi de zi un legionar,
Tintuiesc pe lemn si ucid.
Sunt räu, abject, un tortionar
Rämân un jalnic paricid!
Te rog iartä-mä Isuse,
Cä te-am ucis atunci si acum…
Din vremuri demult apuse:
Un soldat din Capernaum!
Sabadell (Barcelona)
14/09/2016
